Democraţia ca preş

Cine vrea să vadă cum funcţionează democraţia în România va avea ceva mai mult de umblat şi de căutat. Multora li se pare că ar fi prea multă democraţie fiindcă destui politicieni ies la declaraţii plini de sine şi de tupeu, categorici şi forţoşi, de zici că de mâine se clatină întreg eşichierul politic, pică guvern, pică preşedinte, dispare parlament…, iar măriile lor, mânioşii oratori, ajung la butoane să salveze în ultimul ceas poporul român şi democraţia.

Privind mai departe peste gardul graniţei, observ însă altceva: liderii de la Apus ies la declaraţii în urma desfăşurării unor negocieri între partide sau după ce birourile, comitetele executive ale formaţiunilor politice au hotărât ceva demn de reţinut şi de comunicat marelui public, arareori adresându-se propriilor membri de partid. Căci în democraţiile lor aşezate, politica se face în instituţiile statului destinate acestui scop, guvern, parlament, consilii locale, iar televiziunile, adesea transmiţând în direct, comentează deciziile, hotărârile acestora, inclusiv ale liderilor de partide.

În schimb, în România s-a creat un obicei, de! ca la porţile Levantului, însuşit mai întâi de ţaţe, de a se afla în treabă declarând vrute şi nevrute, ceea ce a generat un sistem politic paralel, stimulat de televiziuni şi jurnale, prin care mulţi lideri de partide, mulţi comunicatori ori purtători de vorbe, ambetaţi de prezenţa microfoanelor şi a camerelor de luat vederi, fac spume la gură batjocorindu-şi şi chiar injuriindu-şi colegii adversari. Ba mai lansează şi procese de intenţie scandaloase. Rezultă un circ mediatic de toată jena, o continuă ceartă cu năbădăi care ţine cu sufletul la gură audienţa, dar din care nu rezultă decât alte certuri de 32 ani. Politică de sumă nulă care nu a rezolvat niciodată absolut nimic. Singurul efect a fost degradarea spaţiului public, beştelirea personajelor politice şi scăderea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului.

Dar să trecem la exemple: Marius Budăi, ministrul Muncii, e prezent de dimineaţă până seara, uneori şi noaptea, prin studiourile TV, pe posturile de radio şi pe reţelele de socializare şi comunică acelaşi mesaj adresat pensionarilor şi tuturor lucrătorilor, deşi nu poate interveni direct decât în sectorul de stat – de la 1 (întâi) vor creşte pensiile cu 10%, apoi cu 10,5%, iar, după intervenţia preşedintelui, cu 15%; concomitent PSD are în vedere mărirea salariului minim la… Acuză apoi pe duşmanii intenţiilor sale, care nu vor şi pace, aşa de-al naibii, să trăiască poporul bine. Adesea îl secondează fosta „primăreasă generală a României“, Gabriela Firea, ministra Familiei, şi ea aruncând cu darul bunăstării în populaţie.

Dar nu e altul mai activ mediatic ca Marcel Ciolacu, liderul celui mai mare partid al Coaliţiei de Guvernământ. Nu e zi să nu „scape“ două-trei şi uneori mai multe declaraţii despre cum va dărâma el guvernul şi majoritatea parlamentară, cum va plesni el PNL-ul care ne-a adus în starea de criză, ameninţând cu alegeri anticipate. Preşedintele o încurcă şi el dacă nu-l va numi pe Marcel Ciolacu prim-ministru, aşa cum s-a convenit de la început. Îi sperie pe ceilalţi competitori cu scoruri de peste 50% la alegerile viitoare cum avea FSN în primii ani după revoluţie.

La orice discuţie în coaliţie despre pensii şi salarii, despre legile Justiţiei şi ale Educaţiei, liderul PSD pune aceeaşi placă cu ameninţări şi acuzaţii dintre cele mai grave, în loc să negocieze cinstit cele mai bune soluţii pentru România. Dovedeşte (a câta oară?) că lucrul în echipă îi este străin şi apelează mereu la tupeu şi dictat. Se laudă cu susţinerea social-democraţilor europeni pentru admiterea în Schengen, dar realitatea e tocmai pe dos şi atunci caută vinovăţia la preşedintele Iohannis şi PNL.

Or democraţie înseamnă cu totul altceva: de moment ce PSD este membru al Coaliţiei de Guvernare, toate deciziile se iau în respectiva coaliţie, iar după ce se iau, toţi membrii, fără excepţie, le susţin. Nu ies public la declaraţii că decizia colectivă este doar meritul lor, că ei ar fi vrut mai mult, dar coechipierii s-au opus. Că numai ei sunt competenţi, cinstiţi şi patrioţi, iar ceilalţi toţi, duşmanii României.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: