Olimpia Mitric: cărturar şi universitar

Povestea fiicei unei familii din nordul Bucovinei (V)

  1. Contribuţii la istoria cărţii şi manuscriselor româneşti

O analiză cvasiexhaustivă a întregii activităţi a Olimpiei Mitric în etapa 1991-2022 ne relevă că relaţia sa cu cartea şi manuscrisele a început cu 12 ani înainte de-a veni la Universitate, apoi s-a continuat, după 1991, şi a dominat căutările, frământările şi realizările sale.

Dacă în timpul guvernării conduse de Ion Gheorghe Maurer (1961-1974), Complexul Muzeal Naţional Bucovina a reuşit să publice ocazional volumul „Studii şi materiale de istorie”(în 1969, 1971 şi 1973), apoi din 1977 a reuşit să aibă volumul „Suceava” ca anuar al muzeului, venind la Universitate, Olimpia publică număr de număr, din 1991; şi din 1995 în revista „Codrul Cosminului” (seria nouă) a Catedrei de Istorie din Universitate. Ea, Olimpia Mitric, a adus un mare serviciu noii Universităţi, care lua fiinţă în 1990, fiindcă aducea la cunoştinţa sucevenilor abundenţa mare de carte şi manuscrise concentrată în această zonă.

  1. a) Valori spirituale semnalate în zonă de Olimpia Mitric

Astfel, în 1991 ea publica, bunăoară, studiul „Carte veche în fondurile bibliotecii Muzeului Naţional «Bucovina». Catalog”.1

Catalog? Vor spune unii: „ceva banal”! Nici pomeneală – răspundem noi. Din acest studiu aflăm că în 1991 Complexul Naţional Bucovina – înfiinţat oficial sub austrieci în 1900 –avea în depozitele sale cu drept de păstrare 23.700 de documente istorice şi o bibliotecă însumând 81.755 de cărţi de patrimoniu, periodice, schimburi internaţionale de valori, benzi de magnetofon şi fonduri; ele erau provenite şi din donaţii între care:

  1. Fondul memorial-documentar Simion Florea Marian – cu 19.303 bucăţi, cărţi, reviste, manuscrise, corespondenţe, documente culturale şi istorice;
  2. Fondul Petru Comarnescu – cu 18.201 de bunuri de patrimoniu: cărţi, periodice, manuscrise, corespondenţă, documente, tablouri de artă, grafice, sculpturi, opere ale unor artişti contemporani etc.;
  3. Fondul Leca şi Octavia Morariu: cu 6.400 de bunuri de patrimoniu: cărţi, tablouri, fotografii, partituri muzicale, mobilier, tablouri de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian etc.;
  4. Fondul Ioan Vicoveanu: 13.985 bunuri – cărţi, reviste, fotografii, scrisori etc.;
  5. Fondul Ciprian Porumbescu: 2.626 bunuri, partituri muzicale, scrisori, cărţi;
  6. Fondul Ionel Negură: 1.387 bunuri: cărţi, periodice, manuscrise etc.;
  7. Fondul Erast Tarangul: 1.277 volume, cărţi, periodice;
  8. Fondul Nicolae Labiş: 816 bunuri, cărţi, periodice, manuscrise, fotografii etc.;
  9. Fondul Ion Luca: 760 de bunuri, cărţi, fotografii, mobilier etc.;
  10. Fondul Eusebiu Camilar: 663 de bunuri, tablouri, mobilier etc.

Aceste „bunuri şi donaţii” conţin bogate informaţii care, unele, au şi fost explorate şi concretizate în muzee şi cărţi valoroase.

Unele din acestea conţin date despre: evoluţia tiparului românesc sau european, editori cunoscuţi, manuscrise – româneşti, slavone, titluri de carte românească veche şi străină etc. Dintre manuscrise, Olimpia analizează şi comentează un sinopsis al copistului braşovean Popa Bucur, dar şi manuscrise de la Mănăstirea Voroneţ, ale monahilor Ionichie şi Ironim Stolaur etc.

Cărţile româneşti vechi provin de la de la tipografii româneşti din toate provinciile – Moldova (Iaşi, Cernăuţi, Rădăuţi, Neamţ), Ţara Românească (Bucureşti, Râmnic, Târgovişte), Transilvania (Bălgrad, Alba Iulia) dar şi din afara spaţiului românesc: Viena, Buda. Cea mai veche carte – scrie Olimpia – este „Viaţa sfinţilor” (1682) a lui Dosoftei. Sunt în această zonă şi valoroase manuale vechi: „Economia stupilor” (1783, Viena), „Carte de mână pentru economie” (1802, Viena), „Versuri îndemnătoare către Tinerimea Română întru învăţături (1829, Viena).

Înfiinţat la 1900 în Bucovina – fiind unul dintre cele mai vechi de-acest fel – Muzeul din Suceava conţine în biblioteca sa carte veche, de patrimoniu, tipărită la: Viena, Basel, Lepzig, Paris, Berlin, Padova, Nürnberg, Troppau, Moscova, Lvov, Poceaev, Ratisbone, Solisbaed, Lugdunum, Bataworum (Leyda) etc. Conţinutul acestora este foarte diferit: istorie, legislaţie, manuale didactice, popularizare a ştiinţei, religie.

Printre „rarisime” semnalăm: o cronică tătărască (1630) tipărită la Lugdunum Bataworum, care conţine ştiri bogate despre istoria românilor şi pe foaia de titlu este portretul lui Mihai Viteazul, iar în cuprins sunt indicate pagini care se referă la istoria şi faptele românilor (p. 12-14) şi (246-247) etc. Din opera lui Dimitrie Cantemir semnalăm: Beschreibung der Moldau (1771, Leipzig). Michael Lebrecht este prezent cu „Geschichte für Kristen” (1790, Bistriţa). Din Voltaire, într-o ediţie despre vasta sa operă tipărită la Basel. Multe dintre aceste cărţi vechi au şi numeroase şi valoroase însemnări marginale – care sporesc însemnătatea şi personalitatea fiecărei cărţi.

Catalogul conţine prezentarea cărţilor în ordine cronologică, pe categorii, după criterii folosite în cercetarea actuală – după cum urmează: autorul, titlul cărţii, localitatea apariţiei, data, editorul, ediţia, dimensiunea, paginile, referinţele bibliografice, numărul de inventar.

Urmează alte clasificări: 1) manuscrise româneşti; 2) manuscrise străine; 3) carte românească; 4) carte străină; 5) carte în limbi străine tipărită pe teritoriul României2 etc. Alteori Olimpia scrie despre prezenţa unei singure cărţi de patrimoniu în spaţiul unei provincii: „Circulaţia Cazaniei lui Varlaam în Moldova”.3

Olimpia relevă faptul că sunt puţine studii „despre circulaţia unei cărţi într-o provincie”. Din investigaţiile sale la acea dată constată că: în Moldova circulau la 1994: 41 de exemplare în Moldova, 29 în Transilvania şi 6 exemplare în Ţara Românească. Ele se găseau: în biblioteci de stat, în parohii sau la particulari.

Explicând cititorilor de rând că „Cazania” (1643) mitropolitului Varlaam cuprindea Evangheliile şi câteva adaosuri hagiografice, ea adăuga că, la 1994, repartiţiile exemplarelor din Moldova (în studiul său, din 1964, Pavel Mihail găsea în Moldova doar 11 exemplare din aceeaşi carte) se aflau, din cele 41 de exemplare, distribuite astfel: 29 de exemplare la Iaşi, 20 exemplare la Suceava, 12 exemplare la Neamţ, 6 exemplare la Bacău şi câte3 exemplare la Botoşani, Galaţi şi Vaslui. În tot spaţiul românesc, cultele – mănăstiri, parohii – deţin 51 de exemplare, bibliotecile publice – 19 exemplare, arhivele statului, muzeele – 6 exemplare, iar particularii – 4 exemplare. Preţul Cazaniei – deduce din însemnările de pe carte – era conceput fie în bani, fie în alte bunuri. De pildă, Popa Luca din satul Mănuc, cumpăra „Cazania” cu „12 lei bătuţi în târgul Sucevei în 1692”. Popa Gheorghe din Dorohoi oferă pe un exemplar „35 de capre”, iar în 1783 Toader Mârzac, din Mirceşti, plătea pe aceeaşi carte „un stup…”. Fapt încă important: la aceeaşi dată „Cazania” circula, într-un număr diferit, nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia, Transilvania, Banat, Basarabia şi… nordul Bucovinei, sub ucraineni.

Olimpia sesizează cu veridicitate şi fondul de carte de la Mănăstirea Râşca,4, episcopiile Huşilor5 şi Romanului6, Mănăstirea Agapia7 şi Dragomirna8, dar şi de la Suceviţa, Moldoviţa şi Putna – în numeroase studii şi articole.

  1. b) Evaluări cantitative

 Sub raport „cantitativ” lista lucrărilor sale însumează – pe lângă 7 volume de autor, semnate singură, şi 8 manuale didactice pentru studenţi – circa 250 de studii şi articole, recenzii şi note bibliografice, în reviste de specialitate, în ţară şi străinătate; cele mai multe sunt în publicaţii literare şi istorice – precum „Revista română de istorie a cărţii”; „Suceava – Anuarul Muzeului Naţional al Bucovinei”; „Codrul Cosminului” (seria nouă, Suceava); „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol» Iaşi”; „Studii de Istorie Medie”; „Glasul Bucovinei”; volume colective ale universităţilor Suceava, Bucureşti, Iaşi, Braşov, Alba Iulia, Cernăuţi, Kiev, Cracovia, Varşovia, Satu Mare, ori în volume scoase de biblioteci – din Craiova, Bucureşti sau volume colective ale mănăstirilor Putna, Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Dragomirna sau ale Uniunii Polonezilor din România.

Se adaugă câteva ediţii îngrijite, prefaţate în note şi rezumate, indici şi reproduceri – ca de pildă: Ioan Iufu, Victor Brătulescu, „Manuscrise slavo-române în Moldova. Fondul Mănăstirii Dragomirna” (2012), Editura Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi; „Catalogul colectiv al cărţii vechi româneşti” (în colaborare, 2008). Trei expoziţii tematice cu cărţi de patrimoniu despre care a scris şi comentat în studii:

1) Vechi manuale şcolare în colecţii sucevene;9

2) Carte românească veche în colecţii sucevene;10

3) Cazania lui Varlaam în judeţul Suceava.11

Cele peste 250 de studii şi articole însumează peste 7-8.000 de pagini. Să fi numărat şi dat numărul exact de pagini? Ar fi fost un gest inutil, sisific – fiindcă aşa o scriere este valoroasă prin conţinutul ei şi nu prin cantitate. Primează valoric conţinutul oricărei elaborări.

Să ne referim bunăoară la cursurile sale redactate şi aflate permanent la dispoziţia studenţilor – şi refăcute periodic:

Cele 6 cursuri, redactate şi tipărite între 1998 şi 2014, însumează laolaltă sub 1.000 de pagini. Ele conţin cunoştinţe fundamentale – în conformitate cu programa de învăţământ – şi ideile, informaţiile lor, cunoştinţele lor explicate şi asimilate sunt ca apa şi aerul, o necesitate pentru cei cărora li se adresează.

Să menţionăm câteva date despre ele:

  1. „Curs şi Album de paleografie chirilică românească” pentru specializările: Istorie-Geografie, Istorie – o limbă străină, Limba şi literatura română şi Muzeologie, Suceava, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, 1998, 55p. + 36 ilustraţii, ISBN;12
  2. „Din istoria cărţii româneşti şi tiparului”, curs pentru specializarea Muzeologie, Suceava, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2002, 122 p. + 7 p. reproduceri, ISBN;
  3. „Paleografia slavo-română”, curs ID, Suceava, 2004, 127 p. + planşe;
  4. „Arhivistică”, curs general, ID, Suceava, 2004, 71 pagini + planşe;
  5. „Introducere în Biblioteconomie”, curs pentru specializările: istorie, muzeologie, Suceava, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, 2014, 138 pagini, ISBN;
  6. „Introducere în Biblioteconomie”, curs ID, 2004, 62 p. + planşe, ISBN etc.

c.) Calităţi originale ale cărţilor Olimpiei Mitric

Căutând şi încercând să fixăm selectiv şi rezumativ câteva calităţi ale cărţilor Dumisale, ne folosim mai ales de referinţele filologilor, fiindcă Olimpia Mitric nu şi-a arogat niciodată titlul de „istoric”, deşi ceea ce-a scris ea, în mod logic, de drept şi de fapt slujeşte, priveşte în primul rând „istoria”, istoria cărţii, a manuscriselor şi existenţa acestora.

Vom spune din capul locului că elementele viabile, calitative, reprezentative ale scriiturii sale – dacă analizăm lista celor 61 de referinţe critice din dosarul ei13 – aparţin mai ales filologilor şi mai puţin istoricilor.

Prima lucrare voluminoasă, serioasă, riguroasă cu care a debutat Olimpia Mitric a fost „Carte românească veche în judeţul Suceava (1643-1830)”.14

La ea a lucrat circa 10-12 ani, cât se afla la Oficiul Patrimoniului Cultural Naţional, la Complexul Muzeal Bucovina. De ce-a solicitat prefaţa lui I.C. Chiţimia? Nu se mai publicase o astfel de carte. Bătrânul îi fusese profesor la Universitatea din Bucureşti. Ca fostă studentă – şi încă şefă de promoţie – o ştia şi o preţuia. Deşi la o vârstă înaintată, n-a fost refuzată de marele cărturar!

Pentru cei din generaţia de azi, care nu-l ştiu, I.C. Chiţimia era… un savant, un cărturar, un lingvist, slavist şi polonist din epoca interbelică, născut în 1908, la Albuleşti – Mehedinţi, doctor în filologie în 1948, un prestigios cercetător şi cunoscător al literaturii vechi şi slave, polonist, folclorist, cărturar şi universitar, membru al Institutului de istorie şi Teorie literară al Academiei Române, cu cărţi de referinţă şi neapărată trebuinţă15 – despre care, tocmai pentru că a fost prea mare în „trecut” nu s-a mai scris demult. Şi încă un fapt meritoriu: savantul I.C. Chiţimia i-a citit textul, a felicitat-o, a îndemnat-o să publice lucrarea; şi fata a scos în 2005 şi ediţia a II-a, revăzută şi adăugată la Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, într-un volum de 359 p. + ilustraţii şi tot ce era necesar fiindcă, între timp, mai descoperise nişte texte la bisericile „Sfântul Nicolae” din Liteni (aici fusese un an profesoară de Limba şi literatura română, în satul Bursuceni) şi la Parohia „Înălţarea Domnului” din Stulpicani. În plus, mai descoperise şi ceva nou şi în Fundaţia „Leca Morariu” din Suceava.16 Se vede: perseverenţa ei!

În textul scris la 22 mai 1991, ca „Prefaţă”, înaintea publicării cărţii Olimpiei, în prima ediţie, savantul I.C. Chiţimia scrie: „Catalogul întocmit de autoare este de-o importanţă deosebită prin bogăţia de materiale – în a căror circulaţie este implicat judeţul Suceava, dar şi prin sistematizarea lor de către autoare, după cele mai ştiinţifice norme bibliografice, ce incumbă o catalogare de carte veche, ca şi prin intervenţia ad-hoc personală, de compartimentare cerute de anumite cazuri solitare de circulaţie (depinde de unde a plecat şi unde a ajuns cartea, ce drumuri a străbătut, cu ce sentimente a fost îmbrăţişată, ce o împinge pe drumuri noi)”.17Cărţile ieşite din tipografia de la Rădăuţi – constată I.C. Chiţimia – formează un tezaur imens, necesar, nevalorificat până acum exhaustiv; se urmăreşte activitatea din nordul Moldovei până la începutul Epocii moderne a literaturii române (1830), precum şi cărţile intrate în patrimoniul judeţului Suceava din alte tiparniţe moldave, şi din Muntenia, Transilvania sau de peste graniţă.

Comparând acest catalog cu cele din perioada interbelică, IC. Chiţimia constată că „Liturghierul lui Ioan Gură de Aur” (1745) este, într-adevăr, „cel dintâi «Liturghier», care a văzut lumina tiparului în Moldova” (p. 15).

Precizarea Olimpiei Mitric este o ripostă „faţă de tendinţele de grecizare în Moldova sub fanarioţi” şi „de întărire a ortodoxismului în Transilvania, prin descoperirea noilor cărţi de cult ca, de pildă, acel «Ceaslov» în Muntenia, de sorginte moldovenească”. Autoarea surprinde exact şi înfiinţarea tipografiei din Cernăuţi şi numeroasele relaţii cu cartea în spaţiul românesc, reieşite din lucrări publicate, dar şi din investigaţii personale, din cele 16 centre tipografice din „ţară” (adică: Moldova, Ţara Românească, Transilvania) şi alte 8 centre tipografice din afara teritoriilor locuite de români – adică: Viena, Buda, Cernăuţi, Sankt-Petersburg, Chişinău, Dubăsari, Lemberg. După o cercetare de aproape 8 ani, autoarea a descoperit 1.868 de exemplare de carte românească veche într-un spaţiu dat18 – în judeţul Suceava.

Studiul introductiv al autoarei – constată I.C. Chiţimia – este „o însemnată contribuţie istorico-literară, prin constituirea capitolelor şi subcapitolelor, în desfăşurarea analitică a materiei tratate”.

În capitolul al II-lea, de pildă, ea surprinde răspândirea cărţii româneşti în toate provinciile şi, totodată, prezenţa sentimentului de unitate naţională – „chestiune de mare însemnătate şi actualitate pentru cititorii cărţii, care şi le procură fie individual, fie în întovărășire de persoane sau chiar de sate – fapt foarte semnificativ sub raport social”. Preţul cărţii – apare din însemnările cititorilor (v. p. 29 şi următoarele) şi toate informaţiile posibile sunt cu totul extrem de riguros redate: preţul, vânzătorul, cumpărătorul, data vânzării, ceea ce ne uimeşte, copleşeşte, ne pune pe gânduri şi putem face unele comparaţii în timp şi spaţiu.

Pentru un specialist în domeniul cărţii vechi – sugerează savantul I.C. Chiţimia – cartea veche şi manuscrisul sunt o pâine spirituală „cea de toate zilele”, ca „Tatăl nostru”, Autoarea găseşte în însemnările pe cărţile vechi şi unele peripeţii pe care le descifrează şi le notează în studiile sale. De pildă (v. pg. 39-41): În timpul Războiului pentru întregirea Neamului, 1916-1919, un volum preţios „Penticostar” (Penticosta – sărbătoare creştină la 50 de zile după Paşti – sărbătoarea Rusaliilor– care marchează coborârea Sfântului Duh asupra Apostolilor)19, tipărit la Bucureşti, în anul 1743, aflat în proprietatea Parohiei Şarul Dornei – Suceava, ajunge în mâinile sergentului Petre Petrescu din Orşova. Acesta citeşte cartea şi, la câtva timp, volumul e la Alexandru Jebedia din cotul Banloc – judeţul Timiş, care a dat pe carte 5 coroane austriece. El o citeşte, apoi o dă lui Ion Cioban din Voiţca – Timiş. Acesta, aflându-i proprietarul, iniţial o trimite înapoi la Parohia Şarul Dornei – Suceava! Un gest firesc, creştinesc, de respect „pentru cartea lui Dumnezeu!”. O concluzie a lui I.C. Chiţimia: „Pentru ştiinţa excelentă” a Olimpiei Mitric, cartea ei „merită să fie publicată!”.20

Cartea aceasta – care apărea şi în a doua ediţie, în 2005, la Editura Universităţii Suceava, cuprindea 366 de titluri de carte veche, în 1.868 de exemplare. Ea provenea din 24 de tipografii – atât din spaţiul locuit de români, cât şi din afara acestuia. Era un model de carte, de acest fel, un instrument de lucru, oferind cititorului, ca şi specialistului: Abrevieri, Cuvânt înainte, Argument – privind noutatea şi actualitatea cărţii, Studiu introductiv, două capitole de analiză a activităţii tipografiilor româneşti din sec. XVII – XVIII – XIX (1801-1830): cartea românească veche aflată în circulaţie în judeţul Suceava sau intrate în bibliotecile din ţară, Glosar, Rezumate în limbile franceză şi engleză, Bibliografie selectivă, Indice de autori, Traducători, Centre tipografice, Titluri, Deţinători, Persoane, Toponime.21

Cine se va apleca şi va lectura o astfel de carte, cu o astfel de structură complexă, nuanţată, completată cu astfel de compartimente detaliate, riguroase, benedictine, va cunoaşte şi înţelege, încercând să judece singur truda, răbdarea, însemnătatea şi utilitatea unei astfel de cărţi.

Fără a-l potopi şi „plictisi” pe cititor cu astfel de modele – puţine la această dată în ţară – vom adăuga, aici, cel puţin câteva dintre realizările Olimpiei până la această dată.

Lucrarea ei de doctorat „Carte românească manuscrisă din nordul Moldovei”, îndrumată şi coordonată de prof. univ. dr. Dan Horia Mazilu, a avut titlul iniţial: „Scriptoriu, cărturari şi manuscrise în limba română din nordul Moldovei (sec. XVII-XIX). Catalogul manuscriselor în limba română din fonduri şi colecţii sucevene. Ea a fost susţinută în 1997 la Universitatea Bucureşti şi publicată şi publicată la Editura Atos în 1998 sub titlul definitiv „Carte românească manuscrisă din nordul Moldovei”, cu prefaţa îndrumătorului.22

Lucrarea i-a adus Olimpiei Mitric titlul de doctor în filologie, cu notă maximă şi s-a bucurat de-un viu interes şi aprecieri din partea specialiştilor.

Autoarea a mai publicat:

„Catalogul manuscriselor slavo-române din Biblioteca Mănăstirii Suceviţa”. 23

„Bibliografia românească veche îmbogăţită şi actualizată”, Vol. I (în colaborare).24

„Manuscrise româneşti din Moldova” Catalog. Vol. I, Prefaţă de prof. dr. Gabriel Ştrempel, referent ştiinţific prof. dr. Ion Caproşu, membru de onoare al Academiei Române.25

Toate acestea conţin calităţi, virtuţi şi particularităţi precum cele relevate cu exactitate de savantul I.C. Chiţimia, dar şi altele cu conţinut similar, care aureolează şi narează din belşug epitetele de… cărturar şi universitar conferite Olimpiei Mitric.

N.B.

La lista celor 61 de referinţe ale filologilor şi istoricilor – care au scris despre lucrările sale, din care rezumăm nume ca: Dragoş Seşan, Ion Pânzar, Al. Ligo, Florin Pintescu, Gheorghe Buluţă, Mihai Iacobescu, Gabriel Ştrempel, Adriana Mitu, Liviu Papuc, Ştefan Andrei, eseu, Emil Satco, Nicolae Cârlan etc. – vom adăuga în final dintr-o Enciclopedie scrisă de cercetătoarea şi specialista Ioana Costaş, în 2018:

Cărţile Olimpiei Mitric: „Sunt importante pentru bogăţia materialului delimitat riguros, prin sistematizarea rezultată din aplicarea normelor ştiinţifice ale bibliografiei şi prin adoptarea nuanţată a principiilor bibliografice la necesitatea inventarierii acestui tip de carte veche (descrierea parcursului cărţii şi a felului în care a fost ea receptată, chiar la nivel individual…).

Având ca domeniu de excelenţă studierea şi inventarierea cărţii vechi româneşti în variantă manuscrisă şi tipărită, Olimpia Mitric se remarcă în lucrările sale prin câteva calităţi de seamă, care sporesc valoarea acestora, oferind specialiştilor importante informaţii: descrierea cadrului european şi românesc al apariţiei cărţii face, totodată, incursiuni în civilizaţia scrisului, apreciază aspectele particulare ale producerii scrisului, apreciază şi aspectul cantitativ al tipăriturilor în alte limbi (slavonă, greacă veche, neogreacă, latină, germană, maghiară, ebraică, sârbă) existente pe teritoriul românesc…

Fiind mai mult decât o înregistrare a producţiei tipăriturii din nordul Moldovei de dinainte de 1830 şi a cărţilor din patrimoniul judeţului Suceava, provenind şi din alte centre româneşti, cataloagele sale se definesc ca istorie a reînvierii cărţii vechi – ceea ce este un act cultural actual important, benefic pentru istoria cărţii.26

În prezent, Olimpia Mitric se concentrează spre câteva direcţii principale. Îşi îndrumă şi coordonează doctoranzii, care îşi elaborează lucrările lor – cele mai multe pe cercetarea exhaustivă a unor biblioteci din zonă – din Bucovina. Continuă şi vrea să finalizeze documentarea spre a elabora şi publica un istoric a valorilor spirituale naţionale şi internaţionale a Mănăstirii Suceviţa. Doreşte să definitiveze o bibliografie complexă şi cvasiexhaustivă a valorilor de patrimoniu din Bucovina din sec. XVII-XX şi prezenţa şi circulaţia cărţilor imprimate în vechi centre tipografice din Polonia şi Ucraina vecine. Continuă editarea manuscriselor miniate din vechile mănăstiri din nordul Moldovei.

Cercetează şi definitivează un prim istoric al tipografiei în Bucovina anilor 1979-1940.27

Succes!… Şi, ca un act firesc şi creştinesc, şi adus părinţii, cu statutul de refugiat – care, între timp, au decedat, la Argel – în Suceava, în cimitirul de lângă parohia „Adormirea Maicii Domnului” de la Iţcani.

MIHAI IACOBESCU

1 Olimpia Mitric, „Suceava”, vol. 1990-1991, Suceava,1992, p. 233-346.

2 Vezi şi „Suceava” (1990, 1991, 1992), Suceava, 1992, p. 233-247.

3 Olimpia Mitric, „Circulaţia Cazaniei lui Varlaam în Moldova”, Suceava, 1994, p. 342-362.

4 Idem, „Suceava”, 1993, p. 191-195.

5 Idem, „Codrul Cosminului” 5(15), Suceava, 1999, p. 223-228.

6 Idem, „Codrul Cosminului” nr.2/1996, Suceava, 1996, p. 159-176.

7 Idem, „Codrul Cosminului”/6-7, 2003, p. 247-254.

8 Idem, „Codrul Cosminului”, nr. 5/1999, Suceava, p. 223-228.

9 „Revista muzeelor şi monumentelor istorice”, nr. 3/1988, p. 19-22.

10 Ibidem, nr. 2/1993, p. 17-20.

11 Ibidem, nr. 1/1994, p. 71-73.

12 Olimpia Mitric, Arh. USV, Document 2, f. 4.

13 Idem, c.v.e., f. 27-28.

14 Olimpia Mitric, „Carte românească veche în judeţul Suceava (1643-1830)”, „Catalog”, vol I-IV, „Cuvânt înainte” de prof. univ. dr. docent I.C. Chiţimia, Suceava, Editura Inspectoratului pentru Cultură, Suceava, 1992-1995, 96 p.,145 p., 168 p.

15 Marian Popa, „Dicţionar de Literatură română contemporană”, Ed. Albatros, 1977, p. 117.

16 Vezi Olimpia Mitric, Ediţia a II-a, titlul citat, p. 10-11.

17 I.C. Chiţimia, „Prefaţă”, p. 5.

18 Ibidem, p. 5.

19 Lazăr Săineanu, „Dicţionar universal al Limbii Române”, Editura Litera, Chişinău, 1998, p. 1282.

20 I.C. Chiiţimia, „Prefaţă”, p. 6.

21 Olimpia Mitric, op. cit. p. 46-358.

22 Lucrarea are 368 de pagini.

23 Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, 1999, 140 pă. + 3 planşe.

24 Editura „Curtea Domnească”, Târgovişte, 2004, p. 263.

25 Editura Junimea, Iaşi, 2006, vol. I, 602 p. + 13 p. facsimile şi vol. II, Junimea, 2007, 456 p. + 22 p. facsimile.

26 Ioana Costaş, „Enciclopedia Literaturii vechi”, Bucureşti, 2018, p. 628.

27 Arh. USV, „Documentar” 3, f. 12.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: