Zona natală ca o livadă cu tablouri, meri şi cărţi

Fără tihnă, ca şi scriitorul, omul de cultură Grigore Ilisei a fost mereu prezent în zona natală şi îndeosebi în municipiul Fălticeni nu doar cu emisiuni, cărţi şi filme, ci şi cu iniţiative, gesturi, proiecte, care au lăsat urme luminoase, construcţii durabile. Cu firea şi inima, cu energia şi ataşamentul afectiv necesare unei astfel de existenţe, Grigore Ilisei pare susţinut de ceea ce pe mulţi îi devitalizează: timpul care trece.

După ce a jucat un rol important în ultimii ani din viaţa Maestrului Ion Irimescu (fiind vioară întâi inclusiv la întâlnirea marelui artist cu preşedintele de atunci al ţării), a reuşit să marcheze redeschiderea Muzeului de Artă Fălticeni, consolidat, reamenajat, înnoit, cu participarea unui mănunchi de personalităţi ale domeniului, în frunte cu Dan Hăulică, ambasador UNESCO, şi a dat multă vreme strălucire, cu prezenţa sa şi a invitaţilor săi, evocărilor comemorative ale sculptorului care, prin darul creaţiei sale făcut fălticenenilor, a ridicat aşezarea la condiţia de posibilă capitală artistică a Ţării de Sus. Cea mai recentă şi de răsunet lucrare a constructorului şi arhitectului de cultură Grigore Ilisei este donaţia făcută în numele său şi al Doamnei vieţii sale, Ecaterina, Bibliotecii „Eugen Lovinescu” Fălticeni: cărţi, documente, distincţii, lucrări de artă, între care un bust de bronz al lui Nicolae Labiş de Vladlen Babcineţchi, donaţie organizată, în spaţiul pus la dispoziţie de Bibliotecă, chiar de Grigore Ilisei şi concepută să-i evoce vizitatorului camera de lucru a scriitorului.

Alte două gesturi de mare nobleţe ale celui mai puternic condei actual al zonei au marcat ziua de 17 septembrie 2022 dedicată celei de-a doua ediţii a complexului de manifestări „Fălticeni – Mon Amour”, organizată de Rotary Internaţional (District şi Club Fălticeni) împreună cu Primăria Municipiului Fălticeni şi desfăşurată de asemenea în instituţia condusă de Nicoleta Hostinariu. Este vorba de aducerea şi susţinerea în faţa comunităţii a două personalităţi, cărora aşezarea de pe Şomuz le era şi le este în continuare datoare cu recunoaşteri pe măsură: profesorul Aurel George Stino şi artista plastică Suzana Fântânariu.

Profesorul Aurel George Stino, considerat de Grigore Ilisei cel mai important istoric al aşezării, a cărei monografie a scris-o nu într-un volum, ci în mii de pagini de publicistică, a fost nu doar evocat cu multă căldură de fostul său elev, ci şi readus în faţa cititorilor de noua ediţie a volumului „Grădina liniştii”, apărut, ca şi prima ediţie din 1974, prin strădania şi sub îngrijirea aceluiaşi neuitător şi recunoscător elev. Această a doua ediţie (copertă Bogdan Panţir), pe hârtie cretată, cu fotografii din arhivele Stino şi farm. Maria Mitocaru (care a sprijinit volumul şi financiar) şi cu implicarea foto a lui Alexandru Săvescu, are eleganţa unui album de artă. Şi este de asemenea o ediţie îmbogăţită, graţie farm. Maria Olar, preşedinta Fundaţiei „Leca Morariu” Suceava, cu două articole trimise de profesor cărturarului cernăuţean. „Grădina liniştii” (Editura Pim, Iaşi, 2022) a fost atent răsfoită pentru public de prof. univ. dr. Elena-Brânduşa Steiciuc, cu buna cunoaştere a autorului ca semnatară a prefeţei la volumul de restituiri Aurel George Stino, publicat de Eugen Dimitriu în 2017. Focalizarea interesului fălticenenilor asupra lui Aurel George Stino, readucerea în memoria lor a unui concetăţean de elită a fost însoţită şi de pledoaria lui Grigore Ilisei de a-l aşeza – prin Primărie, Consiliul Local – sub permanentă vedere cu un bust, cu numele dat unei instituţii, unei străzi.

Cea de a doua personalitate care a activat energia intelectuală a lui Grigore Ilisei, forţa sa de convingere, întotdeauna în slujba valorilor, este artista plastică, poeta, universitara Suzana Fântânariu, originară din Baia, pe care a propus-o autorităţilor municipiului pentru conferirea titlului de Cetăţean de Onoare. La înmânarea distincţiei, primarul Gheorghe Călin Coman a povestit cu umor despre reacţia consilierilor confruntaţi cu o nesfârşită listă de premii şi recunoaşteri naţionale şi internaţionale, deşi aveau sub ochi doar o selecţie din mulţimea acestora.

Cu o creaţie originală, marcată de dramatism, expresie a trăirilor interioare şi a observării, a meditaţiei asupra lumii şi a vremurilor în care trăim, cu siguranţă Suzana Fântânariu, laureată de mult timp a Premiului Uniunii Artiştilor din România, pe care un artist poate să-l primească doar o dată în viaţă, merita de mai mulţi ani, de mai multe decenii acest semn de apreciere în ţara sa, expoziţii ample aici, care să cheme la vernisaje, la vizionări confraţii şi iubitorii de artă din zona natală şi nu numai. Cu atât mai mult cu cât Suzana Fântânariu s-a simţit permanent atât de puternic legată, atât de puternic aparţinând acestui pământ al merilor şi al Şomuzului, încât, atunci când, şefă de promoţie la facultatea de profil din Cluj, nu a avut post acasă, plecând în oraşe râvnite de mulţi colegi de breaslă, trebuie să fi avut sentimentul pribegiei. De aceea, sfinţind fiecare loc în care a ajuns şi a creat, a trăit, după propria-i mărturisire la conferirea titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Fălticeni, câştigând experienţă şi risipindu-se deopotrivă. Într-un soi de ocol spre Baia, spre Fălticeni. Peste o jumătate de veac a durat această reîntoarcere acasă, să sperăm că va fi şi deplină în sensul în care îi va umple golul din inimă, fiindcă, a suspinat, „parcă prea mult am fost plecată!” Personala de pe simezele Bibliotecii, cu care şi-a sărbătorit recunoaşterea cu acest titlu scump celui care îl primeşte, este doar un semn din ceea ce este artista plastică Suzana Fântânariu, pentru ce ar putea să fie o amplă expoziţie Suzana Fântânariu în capitala culturală a judeţului Suceava. Pentru că intensitatea sufletească, emoţia cu care s-a aşezat în rama zilei momentul Suzana Fântânariu i-au dat centralitate, strălucirea soarelui la amiază, merită întârziat o clipă pentru a menţiona şi calda, competenta şi admirativa laudatio rostită de Grigore Ilisei, şi fericirea din ochii fratelui Mihai Fântânariu, inginer pomicultor la Ţarna Mare.

Cum frumuseţea unei grădini stă şi în diversitatea florilor sale, să nu trecem peste lansarea cărţii de cântece, datini şi obiceiuri, „Pe Valea Şomuzului şi a Moldovei” (Editura Pim, Iaşi, 2022), reunite în paginile sale de harnica Lenuţa Rusu, îndrumătoarea unui cerc de cântece populare la Clubul Copiilor Fălticeni, la al cărei îndemn şcolarii-membri le-au cules de pe teren, de la maturii şi vârstnicii din familie, din aşezare. Cartea a avut parte de generoasa prezentare a unui tânăr specialist în folclor, lector univ. dr. Călin Bârleanu de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, pe a cărui mână mergem în răsfoirea acestei tipărituri. De asemenea a fost adusă sub ochii publicului cititor şi o carte nouă cu proză de acum 50 de ani, „Blestemul iubirii pierdute” de Grigore Ilisei (Editura Junimea, Iaşi, 2022), proză selectată de autor din primele sale două volume. Aşteptat cu interes la inaugurarea spaţiului muzeal „Ecaterina şi Grigore Ilisei”, când a fost lansată şi cartea sa de convorbiri cu Grigore Ilisei, criticul, istoricul de film, universitarul, cunoscutul publicist Titus Vîjeu a reuşit să ajungă abia acum, la „Fălticeni – Mon Amour”, răstimp petrecut de Domnia Sa şi cu lectura atentă a „Blestemului iubirii pierdute”, răstimp de aşteptare pentru cei prezenţi răsplătit cu deliciile unei prelegeri cu întâmplări adevărate şi cu sincere, plăcute impresii de cititor profesionist. Şi acesta un moment aparte, Grigore Ilisei şi Titus Vîjeu, de afecţiune intelectuală şi de prietenie bărbătească neerodată de trecerea vremii şi de petrecerea amândurora prin vreme, cu mărturisiri reciproce, cordiale şi cu o impecabilă ştiinţă a captării publicului.

De altminteri, recunoscându-se în vreo două rânduri stingherit de ipostaza de moderator al manifestării, Grigore Ilisei şi-a dat de la un capăt la altul al acesteia măsura farmecului cu care şi-a câştigat în timp radio şi telespectatori, farmec al timbrului şi al instinctului construcţiei frazei pe care Titus Vîjeu i le-a detectat şi în proza din volumul lansat, cheie a prospeţimii „Blestemului iubirii pierdute”.

Invitată să vorbească despre această carte, poeta şi criticul literar, profesoara doctor Mihaela Grădinariu, probabil la această oră cea mai autorizată exegetă a creaţiei lui Grigore Ilisei, a lăsat cititorilor surpriza, plăcerea concluziilor sale concentrate în prefaţa cărţii. Şi a preferat să aducă un elegant elogiu protagoniştilor manifestării.

Nedezminţit în cuvântul susţinut de faptă, Grigore Ilisei a adresat fălticenenilor şi fălticeneanului prim chemarea de a găsi posibilitatea materială a unui monument dedicat lui Nicolae Labiş, pornind de la bustul în bronz realizat de Vladlen Babcineţchi. Deci fără plata părţii creative.

 Cu fotografii împreună cu Suzana Fântânariu, cu dedicaţii pe „Blestemul iubirii pierdute” şi „Pe Valea Şomuzului şi a Moldovei”, finalul manifestării a atins desăvârşirea unei amiezi senine, pline de încredere în bucuria vieţii, cu minunatele creaţii ale inginerului Mihai Fântânariu: mere roşii şi prune brumării din poveştile copilăriei. Aşa că am înaintat împreună cu farm. Maria Olar şi ing. Ion Olar spre maşina parcată în apropiere ca printr-un tunel de lumină, în ai cărui pereţi deopotrivă inexpugnabili şi diafani, ploaia şi vremea loveau cu putere.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: