„Atunci când sufletul vă doare…”

Zilele acestea Moldova şi-a amintit de Ion Druţă, cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 94 de ani. Poate nici nu-şi aminteau basarabenii de unul dintre cei mai mari scriitori ai lor, dacă nu bătea ceasul acestui eveniment. Însă, chiar dacă puţini îşi amintesc de Ion Druţă, cei mai de demult nu uită cum s-au mângâiat şi înduioşat cu „Frunze de dor” şi „Păsările tinereţii noastre”.

Sunt depăşite de timp, poate să spună generaţia tânără de astăzi, cu gusturi moderniste. Dar nu cred că există suflet de român în Basarabia care să spună acelaşi lucru şi despre „Biserica Albă” a lui Ion Druţă. E o carte ce o ţin mereu în faţa altora, ca s-o am la îndemână. E o carte în care găsesc răspuns la multe întrebări mistuitoare. Deschizând-o la întâmplare, la orice pagină, găsesc despre ce ne doare şi ne frământă în aceste timpuri. Citesc la pagina 41 despre suferinţele părintelui stareţ de la Mănăstirea Neamţ, Paisie Velicicovschi: „…în acele vremuri cumplite, când frate se ridică împotriva fratelui, vecin se ridică împotriva vecinului, o ţară se ridică împotriva altei ţări… De atâtea bătălii şi vărsări de sânge nu mai ajung ostaşi, bobocilor cu puful de abia mijit li se dă sabie, puşcă şi, neastâmpăraţi cum sunt, unde să mai ajungă cu sufletul la cuvântul şi lumina Sfintei Scripturi!”. Şi mai departe ne învaţă părintele stareţ: „Să-ţi pui lacăt la gură în faţa celui netrebnic… Pentru a nu-l supăra pe netrebnic e nevoie nu numai să taci, ci şi să nu vezi”. Înţelepte sfaturi, numai că nu e uşor să trăieşti orb şi mut. Nu pot oamenii să trăiască fără acel veşnic vis al sufletului, ce se numeşte primăvară. Şi dacă nu o aveţi, dacă vă doare sufletul, porniţi la drum: „Bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla. Flămânzi şi dezbrăcaţi, amărâţi şi disperaţi, osteniţi şi nedreptăţiţi, atunci când sufletul vă doare, lăsaţi totul şi porniţi la drum… Odată şi odată veţi găsi acea minune pe care o căutaţi. Surcica o să vi se pară carte sfântă, bătaia unui simplu topor se va transforma într-o bătaie de clopote, iar străvechile jeluiri ale unui neam se vor transforma în molitve”. (din „Biserica Albă”, pag. 518).

De vă doare sufletul, porniţi la drum cu acest şi prin acest roman, în care o să găsiţi, peste amare adevăruri, şi multe dulci mângâieri.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: