Zilele trecute am dat peste câteva postări pe reţelele de socializare şi pe site-urile unor ziare de pe Net care comparau situaţia actuală de criză şi economisire a resurselor de energie cu situaţia din vremea ultimilor ani ai comunismului glorios: Ceauşescu strânsese atât de tare menghina consumului, încât traiul nostru devenise un calvar, iar frigul, penuria de hrană, de carburanţi, de medicamente şi servicii medicale făceau zeci de mii de victime. Acum însă nu e vorba de nostalgici, ci de manipulatori ticăloşi. Urmărind cine sunt lansatorii unor astfel de ştiri şi comparaţii, am observat că emană cam din aceleaşi zone ale politicului care vor cu orice preţ să producă destabilizare, revolte populare, adică „o nouă revoluţie“, zic auriştii, ori să bage zâzanie între membrii actualei coaliţii de guvernământ.
Coaliţie ai cărei destui lideri o scaldă şi ei într-un populism sforăitor: cică nu e nevoie să facem economie la gaz şi la curent, cum propune Uniunea Europeană, fiindcă le avem pe toate pregătite pentru la iarnă. Aşa că nu e cazul să scădem temperatura în case la 19 grade, ca în toată Uniunea Europeană, ci să ne lăfăim prin apartamente în maiou şi chiloţi. Nu ni se spune de unde ne vor veni banii. Cât despre propunerea de a face duş câte doi deodată a unui lider elveţian, ţară cu cel mai înalt nivel de trai european, ea a fost terfelită cu un mişto greţos prin mai toate jurnalele de pe Net şi emisiunile unor posturi TV pentru care adevăratul bine public a devenit bătaia de joc a unor inşi pe cât de aroganţi pe atât de ignoranţi.
Toţi suntem de acord că va veni o perioadă dificilă, cu criză economică, frig, cheltuieli publice şi preţuri de consum mai mari ca niciodată. Dar iată-l pe dl Marcel Ciolacu, liderul PSD, împreună cu ministrul Muncii Marius Budăi şi sindicatele venind tocmai acum cu alte plafonări de preţuri la gaze şi electricitate, la alimente, servicii, cu majorări de salarii şi pensii, majorări deloc mici. Chiar dacă nu sunt bani la buget, bătălia politică pentru voturile sărăcenilor funcţionează cu toate motoarele turate.
Ideea darurilor otrăvite, însă, s-ar putea să-i coste mult mai mult decât avantajele bietelor procente electorale de acum: până la alegeri mai sunt doi ani, iar resursele din care să poată fi luaţi banii pentru salarii şi pensii mărite, tot mai sărace. Adevărat e că promisiunile sunt pentru fraierii care aşteaptă noi pomeni, lor li se vor adresa pesediştii cu scuze te tipul: noi am vrut să le mărim, dar s-au opus ca de obicei liberalii, UE, ministrul Finanţelor… Şmecheria asta o folosesc de foarte mulţi ani, dar acum şansa de reuşită e minimă. Cine mai crede asemenea bazaconii?
Tot adevărat e şi că firmele producătoare de electricitate hidro- şi eoliană, de gaze, precum şi cele de distribuţie a lor au făcut profituri de zeci de ori mai mari numai prin creşterea explozivă mondială, generalizată a preţurilor fără a investi aproape nimic, motiv pentru care finanţiştii UE au propus, pe lângă reducerea decentă a consumurilor de energie, şi taxe de solidaritate cu consumatorii. Numai că populiştii noştri, mai ales de la partidele de buzunar, au sărit ca arşi: guvernaţii români acceptă slugarnici măsuri demne de Ceauşescu şi supun populaţia din nou unor privaţiuni inutile. Degeaba avem noi energie proprie şi gaze că nu putem beneficia de ele! Cu o vădită neruşinare, respectivele partide vor să capitalizeze electoral pe seama necazurilor legate de facturi şi inflaţie.
Numai că politica se referă la cetăţeni, la economie, şcoală, sănătate, la rezolvarea necazurilor acestora, nu la zâzania între politicieni. De zeci de ani asistăm la această politicăreală, la această permanentă bătălie pentru voturi. În loc să-şi consume energia făcând proiecte şi planuri de dezvoltare economică, politrucii stau şi bat mărgica prin studiouri TV, certându-se unii cu alţii – un spectacol grotesc, fără grija zilei de mâine.
Certurile ca certurile, dar nu înţeleg de ce trebuie să îngrozească populaţia. Va fi mai frig, vom avea greutăţi, dar România nu e singură ca pe vremea odiosului şi a sinistrei, ci împreună cu suratele ei din UE. Or asta nu miroase a apocalipsă.
Comentarii