Notele şi democraţia şcolară

Din 1989 încoace, elevii, părinţii şi o mulţime de ONG-uri se fac luntre şi punte pentru eliminarea notelor şi a cataloagelor şcolare, iar autorităţile didactice au cedat pas cu pas acestui demers, reuşindu-se înlăturarea mediilor tri- sau semestriale şi obligativitatea tezelor, „o presiune inutilă“ asupra elevilor, zice însuşi ministrul Educaţiei. Or evaluarea periodică a evoluţiei procesului didactic individual şi colectiv (pe grupă, clasă, şcoală, judeţ…), precum şi aplicarea principiilor docimologice constituie o bună parte a activităţii dascălului bazate pe ştiinţe psihologice şi pedagogice, iar rolul acestora în succesul educaţiei este unul capital.

Să mai recunoaştem că a apărut şi s-a instalat de-a binelea frica de ierarhizare şi de concurenţă în funcţie de note, medii a multor elevi şi mai ales a părinţilor care se tem de un moment al adevărului, considerând că pruncii le vor fi stresaţi, vor refuza să mai iubească, să respecte instituţia şcolară, iar consecinţa va fi insuccesul şi ratarea viitorului. Ceea ce bate în tragic.

Cât despre ierarhii, ele caracterizează viaţa reală a omului într-o comunitate din perioada intrauterină până în ultima clipă a senectuţii, iar o societate bine aşezată nu este şi nici nu trebuie să fie o construcţie egalitaristă între indivizi, oricât şi-ar dori-o politicienii de stânga, ci o organizare ierarhică de la capul ţării la ultimul cetăţean. De aceea ierarhiile ar fi bine să fie înţelese şi cultivate de la vârste fragede: în fond, pe copii îi pregătim pentru viaţă, iar când vor fi mari vor concura mereu pentru poziţii mai bune, căci acesta e sensul existenţei, iar cei performanţi vor câştiga. Nu fricoşii, nu cocoliţii. Şi apoi, educaţie nu înseamnă doar instrucţie, asimilare de cunoştinţe, deprinderi, ci şi formarea unor caractere puternice dominate de spirit de iniţiativă, de importanţa lucrului în echipă, de corectitudine, cinste, onoare, demnitate şi nu în ultimul rând de ruşine.

Fireşte că părinţii şi elevii au dreptatea lor, dar situaţia a fost provocată de diferenţele catastrofale de notare la oraş şi la ţară, între şcoli de prestigiu şi şcoli de cartier, de abdicarea multor cadre didactice de la principiile psihopedagogice, înfricoşându-şi discipolii cu note mici în ideea că astfel vor fi determinaţi să-şi mărească eforturile de învăţare. E clar că s-a renunţat cu mare uşurinţă şi inconştienţă la rolul notelor şi al ştiinţelor docimologice: nota trebuie să răsplătească munca elevului, să remonteze încet-încet încrederea în propriile posibilităţi, iar şcoala să lucreze în paralel şi cu părinţii, fiindcă e mare nevoie să-i aibă aliaţi.

Din fericire, notele şi tezele nu vor putea fi eliminate în totalitate. Învăţătorii şi profesorii îşi vor muta evaluările în caietul lor cu însemnări pentru fiecare elev sau în fişele psihopedagogice individuale, eventual pe calculatorul clasei, fiindcă totuşi notele puţine trecute în catalog trebuie să ilustreze o realitate. Numai că părinţii vor fi obligaţi astfel să aibă o relaţie mai strânsă cu dirigintele şi învăţătorul. Aşa că stresul se mută, parţial, pe capul lor.

În schimb, educatorul va trebui să găsească altă cale decât notele pentru a-l determina pe elev să participe intens la propria formare, să fie conştiincios cu sine însuşi, dar, din păcate, asta înseamnă stăpânirea serioasă a datelor oferite de ştiinţele psiho-pedagogice, or externalizarea modulului pedagogic din formarea profesorilor nu a generat emulaţia aşteptată, fiind nevoie acută de regândirea întregului proces. Rolul monitorilor mi se pare o glumă, o chestie pur formală care poate fi şi este ocolită cu nonşalanţă. Dar fără o cunoaştere profundă a psihologiei copilului, a particularităţilor intelectuale şi de vârstă, insuccesul este garantat. De aici şi din lipsa de chemare derivă necazurile şcolii actuale, iar indicaţiile ministrului îmi par pline de naivităţi.

Este tot mai evident că orice reformă trebuie să înceapă şi să se încheie cu educatorul, iar diminuarea conţinutului ariilor curriculare ar fi bine să fie abandonată. Şi, dacă veţi arunca privirile către arhicunoscutele centre educaţionale ale Occidentului, îmi veţi da dreptate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: