Mănăstirea Iţcani – un rug în mijlocul oraşului

15 august 2022 – Sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului”, prăznuită la sfânta mănăstire Iţcani reprezintă prima sărbătorire a hramului mănăstirii după redeschiderea acesteia, conform Programului de restabilire a vieţii monahale în vechile aşezăminte bucovinene desfiinţate, anunţat de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic la venirea sa în scaunul arhiepiscopal.

Mănăstirea lui Iaţco, de lemn, este menţionată pentru prima dată în anul 1395, ea fiind ctitoria boierului Iaţco. În mai 1395, boierul Iaţco o închina, împreună cu mănăstirea Sfântul Dumitru din Suceava, patriarhului Constantinopolului, Antonie al IV-lea, probabil în contextul în care Ştefan I Muşat încerca să obţină recunoaşterea autonomiei Mitropoliei Moldovei.

Biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului” Suceava revenită la statutul de mănăstire

Pe lângă valoarea fundamentală a monahismului – slujirea şi rugăciunea contemplativă –, călugării au de asemenea şi o lungă tradiţie de activităţi misionare. Multe dintre mănăstirile bucovinene, de exemplu, deşi construite în locuri izolate, au devenit centre de pelerinaj, atrăgând nenumăraţi credincioşi. Adesea s-au format oraşe întregi în jurul mănăstirilor, tocmai pentru că monahii au mers în popor cu Sfintele Evanghelii împărtăşindu-le oamenilor învăţăturile hristice; iar atunci când au întâlnit oameni nevoiaşi şi situaţii dificile, au răspuns cu dragoste creştină şi i-au ajutat cât de mult au putut pe toţi cei aflaţi în strâmtorări financiare.

Mănăstirea Iţcani, centru de vindecare duhovnicească, sprijin şi încurajare

În aceaste vremuri tulburi, când oamenii suferă din cauza greutăţilor economice, îşi pierd serviciile, îşi pierd casa în care locuiesc, monahii pot aduce o perspectivă de viaţă care le poate da speranţă celor ce şi-au pierdut orice speranţă. Cei care se luptă ani de zile să înţeleagă ce sens au toate aceste suferinţe dobândesc o nouă viziune asupra lor, datorită lucrării duhovniceşti a călugărilor, care, deveniţi terapeuţi, îi ajută pe cei dezorientaţi şi îndureraţi. În acest fel, sfintele mănăstiri se pot transforma în centre de vindecare duhovnicească, sprijin şi încurajare.

Perspectiva „romantică” a monahismului

Multe persoane văd monahismul dintr-o perspectivă romantică, după ce monahii duc o viaţă tainică, de rugăciune şi contemplaţie, în linişte şi pace. De fapt, numeroşi monahi îi călăuzezc cu multă atenţie şi răbdare pe fiii lor duhovniceşti din lume, îi învaţă despre Dumnezeu, participând activ la viaţa duhovnicească a acestora şi, prin ei, a lumii înconjurătoare. Fiecare monah şi fiecare mănăstire are chemarea de a-l sluji pe Dumnezeu şi de a sluji Biserica, aşa cum doreşte El, Domnul nostru.

Stilurile de viaţă monastică în Ortodoxie

Deşi Biserica Ortodoxă nu are ordine religioase precum Biserica Catolică, în Ortodoxie există diferite stiluri de viaţă monastică, atât pe plan individual, cât şi în obşte, în colectivitate. În general, unele mănăstiri sunt mult liturgic orientate, altele sunt mai ascetice. Unele au o tradiţie mistică, altele sunt mai înclinate spre îndrumare duhovnicească şi au o deschidere mai mare către lume, cu scopul de a-i consilia şi a avea grijă de procesul duhovnicesc al mirenilor. Este exact stilul monastic pe care l-am dori din partea obştii monahale a Mănăstirii Iţcani, să fie un rug în mijlocul oraşului Suceava. Aceste stiluri variate de călugărie, care îmbracă atât forme personale, cât şi forme colective, obşteşti sunt rezultatul dezvoltării organice aflate sub harul dătător de viaţă al Domnului. Pe de altă parte, toţi monahii au în comun jurămintele de sărăcie, castitate şi ascultare, de-a pururi urmând cuvintele Domnului Iisus – temelia vieţii acesteia.

 

Protosinghelul Iustinian Săvescu, stareţul Mănăstirii Iţcani

În data de 6 martie a avut loc slujba de instalare a Părintelui Protosinghel Justinian Săvescu ca Stareţ al Mănăstirii Iţcani din Suceava de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul.

Rar mi-a fost dat să întâlnesc un personaj mai interesant ca Protosinghelul Iustinian Săvescu, stareţul Mănăstirii Iţcani. Nu prea înalt, acesta ilustrează perfect zicala despre „esenţele” tari ţinute în „flacoane” mici. Prima dată când l-am văzut, am zis că e un copil îmbrăcat în straie de călugăr. Părintele stareţ Iustinian Săvescu, cu înfăţişarea-i de copil, ni se arată a fi un om foarte blând. Preocupat continuu de mănăstirea pe care o are în grijă, predicator cu har, ne-a lăsat o impresie deosebită. Aici, acum în mijlocul oraşului, dar la origini un loc foarte izolat, s-au retras din lume oameni care tânjesc cu tot sufletul lor după Dumnezeu.

Născut la 12 martie 1980, la Paşcani, tânărul Răzvan Mihai Săvescu Adrian a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” Neamţ, apoi, între anii 2001-2005, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” Iaşi, unde a fost admis în urma rezultatului excepţional la faza naţională a Olimpiadei de Istoria Bisericească (IBOR). A primit o educaţie aleasă din partea părinţilor Mihai şi Doina. De mic a avut înclinaţii spre credinţă, spre a-şi dedica viaţa şi activitatea în slijba Domnului. La învăţătură a avut rezultate foarte bune, începând de la ciclul primar şi gimnazial. Întotdeauna a fost un om al cărţii, al studiului, al învăţăturii. Primeşte pe 2 decembrie 2007 hirotesia întru citeţ, apoi întru ipodiacon în data de 5 octombrie 2008. În data de 21 noiembrie 2008, Preasfinţitul Siluan îl hirotoneşte diacon pe seama parohiei Prima Porta. Pe 2 februarie 2009, este hirotonit de Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan preot pe seama Paraclisului Episcopal de la sediul Episcopiei din Roma, fiind numit secretar eparhial al Episcopiei. La sfârşitul anului 2009 devine preot paroh la Parohia „Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana” Albano-Genzano di Roma, unde a păstorit până în anul 2018. Parohia a fost înfiinţată de Preasfinţitul Părinte Siluan Şpan, la data de 18 iulie 2009, când a săvârşit prima slujbă ortodoxă românească a acestei parohii, un Te-Deum, în prezenţa Excelenţei Sale Marcello Semerarro, episcopul catolic al Episcopiei de Albano, a autorităţilor locale şi împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Pe 18 iulie 2009, prin decizie chiriarhală, Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan înfiinţează parohia „Sf. Cuv. Mc. Anastasia” din Albano Laziale – Genzano di Roma, iar preot paroh este numit pr. Răzvan Săvescu. Din data de 22 decembrie 2009, parohia primeşte în dar de la Excelenţa Sa Marcello Semerarro, episcopul catolic din Albano Laziale, o păr-ticică din sfintele moaşte ale Sf. Anastasia.

Primul hram al parohiei

În data de 30 octombrie 2009 a fost sărbătorit primul hram al parohiei. Cu această ocazie a fost adusă spre închinare o părticică din sfintele moaşte ale Sf. Ierarh Calinic de la Cernica. S-au slujit sâmbătă seara vecernia în sobor de mai mulţi preoţi şi diaconi, duminică Sf. Liturghie, iar apoi a avut loc agapa de hram în grădina mănăstirii surorilor catolice din vecinătate. Cu această ocazie, pe site-ul Episcopiei apărea următorul articol: „Parohia «Sfânta Anastasia» din Genzano, un mic oraş situat pe Via Appia, nu departe de Roma, s-a deschis în vara acestui an. Faptul pare a fi cam greu de crezut dacă ne gândim la numărul mare de credincioşi care au sosit la biserică, încă de la primele ore ale dimineţii, pentru a participa la Sfânta Liturghie, cu ocazia hramului. Orăşelul Genzano se situează pe o colină lângă lacul Nemi. De altfel, toată zona face parte dintr-o rezervaţie naturală mai amplă, în care află lacul Albano, lac de origine vulcanică, înconjurat din toate laturile de munţi. Nu departe de lac se ridică localitatea Castel Gandolfo, ce găzduieşte reşedinţa de vară a Papei, cu vedere spre minunatul peisaj ce cuprinde ape şi păduri”.

 

Sărbătorirea hramului parohiei a doua oară

În data de18 iulie 2010, la un an de la înfiinţarea parohiei, se săvârşeşte Sf. Liturghie, răspunsurile la Sf. Liturghie fiind date de corala „Armonia” din Turda. După aceasta, a avut loc o agapă creştinească pentru toţi participanţii, pe fundalul unui recital de cântări religioase şi populare, susţinut de acelaşi cor „Armonia”.

 În data de 31 octombrie 2010, a avut loc sărbătorirea hramului parohiei a doua oară. Mai precis, în zilele 30-31 octombrie, cu binecuvântarea Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost adusă din România racla cu sfintele moaşte ale Sf. Haralambie şi Sf. Procopie de la Parohia Hălăuceşti – Protopopiatul Paşcani, Arhiepiscopia Iaşilor. Racla a fost adusă de o delegaţie condusă de părintele protopop din Paşcani.

Sărbătorirea a treia oară a hramului parohiei

În data de 1 noiembrie 2011 se sărbătorea a treia oară hramul parohiei, prin participarea extraordinară a Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan la Sf. Liturghie, împreună cu 11 preoţi şi doi diaconi, slujba Sfintei Liturghii fiind precedată de binecuvântarea catapetesmei şi a tuturor icoanelor de pe zidurile bisericii. Au fost prezenţi la slujbă peste 400 de credincioşi. Au asistat la slujbă Excelenţa Sa Monseniorul Marcello Semeraro, episcopul catolic din Albano Laziale, primarul oraşului Genzano di Roma, dl Flavio Gabbarini, preoţii catolici din oraş, reprezentanta mănăstirii catolice a surorilor din vecinătate. S-a oferit o icoană a Maicii Domnului – ocrotitoarea Sf. Munte Athos – episcopului catolic şi o icoană a Sf. Anastasia a fost dăruită celorlalţi oaspeţi. La sfârşitul Sf. Liturghii, preotul paroh a fost hirotesit iconom şi a primit bederniţa ca veşmânt distinctiv al funcţiei acordate. După slujbă a urmat agapa de hram, în grădina unui restaurant din apropiere, unde au participat peste 600 de persoane, iar grupul folcloric „Datina” din Ladispoli, a prezentat un spectacol de dansuri şi cântece populare româneşti.

În ziua de duminică 28 octombrie 2012, sărbătoarea hramului a fost marcată de săvârşirea Sfintei Liturghii urmată închinarea la sfintele moaşte ale Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Arhid. Ştefan, Sf. Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel, Sf. Abbondie preotul şi Abondanzio diaconul, Sf. Ioan şi Marcian de la Schitul Sf. Ilie din Rignano Flaminio.

Revista parohială şi programe catehetice pentru copii

Foaia parohială (8 pagini A5) „Privegheaţi şi vă rugaţi!” a apărut prima oară în data de 9 mai 2010 şi a ajuns acum la nr. 101. Revista are rubrici de catehism, istorie bisericească, patristică, sănătate, Evanghelia zilei, iar pe ultima pagină Agenda parohială şi informaţii din viaţa parohială, iar Biblioteca Sf. Anastasia pune la dispoziţia credincioşilor, spre împrumut, peste câteva sute de titluri de carte religioasă.

În cadrul Şcolii parohiale duminicale, toţi copiii înscrişi parcurgeau lecţiile manualelor de religie primite de la Patriarhia Română, precum şi lecţiile de istoria românilor. Profesor de religie era Marcela Mocanu Popa, care îndeplinea şi funcţia de bibliotecar al parohiei, iar în fiecare duminică, între orele 15:00-17:00, avea loc un „cinema ortodox” cu filme ortodoxe, documentare istorico-bisericeşti şi sociale, convorbiri duhovniceşti, emisiuni explicative.

Comunitatea parohială a participat în 2011 şi 2012, la invitaţia administraţiei locale, la „Sărbătoarea Pâinii” (Festa del Pane), desfăşurată în centrul oraşului Genzano di Roma, cu un stand de prezentare şi degustare a produselor de panificaţie tradiţionale româneşti. Astfel, cei prezenţi au putut gusta diversele produse de panificaţie tradiţionale.

Parohia „Sfânta Muceniţă Anastasia Romana” a fost înscrisă la Banca de Alimente, de unde primea lunar circa o tonă de alimente pe care le distribuia în fiecare duminică credincioşilor şi familiilor nevoiaşe.

Activitatea misionară a părintelui Iustinian este foarte bogată, iar modestia de care dă dovadă Prea Cuvioşia Sa ne îndeamnă să fim mai reţinuţi cu laudele. Amintim totuşi faptul de a fi contribuit decisiv la achiziţionarea spaţiului unui viitor centru social cu 7 camere, în momentul în care părăseşte parohia pentru a se călugări.

Între anii 2017 – 2019 urmează studii de master în cadrul Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu.

În anul 2018 revine ca preot slujitor la Paraclisul Episcopal de la sediul Episcopiei din Roma şi totodată ca rasofor, sub numele de Natanael. În vara anului 2020 se călugăreşte la Mănăstirea Sihăstria Putnei, sub numele de Iustinian, şi primeşte şi ascultarea de Secretar Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Prin ce se deosebeşte un stareţ de un duhovnic, de un părinte duhovnicesc şi de un preot simplu?

 În primul rând prin harismă, care este o dăruire harică deosebită. Atunci când stareţul este îndrumat de Însuşi Duhul Sfânt, aceasta poate avea o funcţie înaltă, dar şi să îndrume sufletul omului spre mântuire. El răspunde în totalitate de sufletul ucenicului său. Nu erau doar stareţi, ci şi stareţe care aveau de asemenea ucenice. Novicele îşi descopereau gândurile stareţelor şi se găseau sub ascultarea lor în totalitate. Relaţia dintre „stareţ” şi „ucenic” nu s-a păstrat în zilele noastre. Există relaţii de tip părinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc, când, prin consimţământul său, novicele ori mireanul se supune îndrumării duhovniceşti a preotului şi încearcă să-i îndeplinească sfaturile. La baza acestor relaţii stau recomandările, sfaturile, nu şi obligaţia. Relaţiile dintre un simplu preot şi enoriaşii săi se bazează de asemenea pe sfatul duhovnicesc şi pe recomandări despre modul în care aceştia pot dobândi mântuirea. De cele mai multe ori, ele sunt adresate întregii enorii şi nu doar anumitor enoriaşi.

În încheiere, salutăm cu smerenie revenirea la statutul de Mănăstire a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Iţcanii Vechi şi urăm părintelui stareţ, Protosinghelul Iustinian Săvescu, păstorire îndelungată!

LUCIAN DIMITRIU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI