Berbanţii noştri – mai berbanţi ca ai lor

Nu ştiu cum se face, dar destule mari personalităţi ale politicii naţionale şi chiar mondiale pot fi numite fără nicio reţinere berbanţi: îşi schimbă nevestele şi amantele ca pe ciorapi, făcând un spectacol grotesc în faţa unor naţiuni evlavioase precum România, Rusia, Statele Unite ale Americii, Franţa, Italia… Acestea nu sunt state unde poligamia, haremul, familiile cu dubli, tripli parteneri să fie permise. Din contra, majoritatea religiilor şi a cultelor religioase promovează familia – „celulă de bază a societăţii“.

Fireşte, respectivii berbanţi ar putea activa prin bordeluri, cluburi de swingeri, ori pe străzi în căutare de partenere, dar nicidecum în fruntea ţărilor unde ar trebui să fie modele demne de urmat pentru popoarele lor. Priviţi-i pe berbanţii politici actuali cum se simt ei cocoşi când le este lăudată vitalitatea extraordinară, a se citi virilitatea, uneori la vârste când ar trebui să le spună poveşti nepoţilor. Nu puţini apar în faţa mulţimilor, a camerelor de luat vederi plini de ei înşişi, cu o mână mestecând ceva în buzunar asemeni golanilor noştri de cartier amuşinând picioarele dezgolite ale trecătoarelor.

Unii nu-şi mai ţin minte şirul amantelor, de obicei top-modele, sportive, mai ales gimnaste, se trezesc că le creşte numărul pruncilor cu partenere cu multe zeci de ani mai tinere, de nu cumva şi minore, şi totuşi popoarele lor pline de evlavie îi adoră şi îi votează: notoriu fiind Vladimir Putin, campionul religiei pravoslavnice, ocrotitor declarat al familiei tradiţionale ruseşti, cel ce era prezentat de toate televizuinele româneşti ca bărbat macho la 70 de ani şi ca proaspăt tătic cu una din amante. Că lumea vorbeşte de mai multe.

Nici în SUA, cea mai puternică naţiune, lucrurile nu stau mai breaz: Dwight Eisenhower, John F. Kennedy, Bill Clinton, Donald Trump…, religioşi nevoie mare, dădeau pe de lături de prea multă potenţă. Nici Franţa, cu al ei François Mitterand şi cu alţii n-a rămas mai prejos, dar niciunul nu l-a întrecut pe craiul roşu al Cubei comuniste, Fidel Castro. Nu mai e călcatul strâmb un păcat condamnat de biserică şi de opinia publică? Prin feudalism astfel de păcate au dus la excomunicări declanşatoare de războaie ucigătoare, la revolte ale poporenilor şi la alungarea destrăbălaţilor. Cât despre domnitorii români amestecaţi în scandaluri sexuale de la Petru Muşat şi Ştefan cel Mare, la Alexandru Ioan Cuza, Carol al II-lea şi apoi la berbanţii de azi precum Traian Băsescu, Liviu Dragnea…, spaţiul întreg pus la dispoziţie cu generozitate de „Crai nou” nu mi-ar ajunge să le scriu nici măcar numele.

Dar ce mai înseamnă azi berbant? În accepţia veche a grecismului berbantis preluat de majoritatea limbilor europene, inclusiv de limba turcă, de unde a venit şi la noi pe vremea fanarioţilor, însemna pungaş, hoţoman, tâlhar… ca apoi sensul să se specializeze în afemeiat, muieratic, golan, curvar, toate implicând ideea de fudulie pentru astfel de măreţe fapte de glorie a masculului.

Partea care m-a motivat să aleg această temă e alta: berbanţii politici ar trebui condamnaţi pentru ipocrizie, căci ce poate fi mai ipocrit decât să te declari mare apărător al familiei, campion al moralităţii, fiindcă altfel cetăţenii creduli nu ţi-ar fi dat votul, iar apoi să te scălămbăieşti în biroul oval cu amanta cu vreo 40 de ani mai tânără pentru o felaţie „nevinovată“?

Cum poţi să speri că vei obţine postul de Prim-Ministru al României când ţi-ai abandonat soţia şi copiii, iar apoi te afişezi cu amante care ţi-ar putea fi nepoate? Cum naiba e posibil să mai ieşi şi în fruntea demonstranţilor apărători ai familiei tradiţionale fără să-ţi crape obrazul de ruşine, nu neapărat faţă de poporeni, dar măcar faţă de propriii copii şi poate de părinţi?

Unii analişti şi comentatori „avizaţi“ încearcă să acrediteze ideea că astfel de inşi berbanţi ar fi şi cei mai capabili să conducă popoare, iar pe mine a început să mă doară capul: deci într-o ţară cu atâtea minţi luminate, cu milioane de bărbaţi şi femei evlavioşi, cinstiţi şi harnici – părinţi adevăraţi… ne punem în frunte specimene imorale, şmechere, corupte până în măduva oaselor ca să aşteptăm de la ele ce?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: