Cu războiul în poartă

Aurel BUZINCU

 Imaginea dominantă printre români a megieşului imperial rus şi reacţia atitudinală aferentă acesteia n-ar avea nevoie de cine ştie ce culori într-o reprezentare a lor plastică. Ba chiar s-ar realiza economii serioase la acest capitol. Şi doar aparent lucrul nu e de mirare. Ajunşi mai târziu decât alţii în vecinătatea noastră, ruşilor le-a ieşit performanţa de a nu avea concurenţă în numita privinţa în relaţie cu un popor care a adunat în istoria lui neprietenii cu duiumul, încât, într-o glumă aproape sinistră, el poate să spună, uitându-se în urmă (şi nu doar), că, în vârtejul vremurilor, cel mai bun prieten i-a fost Marea Neagră.

În fapt, de când au dobândit identitate în Europa, ruşilor le aduce puncte adevărate cu precădere intelighenţia artistică – proprie, dar şi asociată în diferite moduri şi frecvent pusă ea însăşi la zid la ea acasă – şi, tot în circumstanţele unui entuziasm eminamente cultural, încrederea intelectuală ingenuă a unor europeni de vază în sănătatea funciară şi în curăţenia şi bunătatea de la Dumnezeu şi de la natură a tuturor popoarelor. Puncte însă pe care capii variilor statalităţi ruseşti şi servanţii şi ajutoarele lor politice, administrative şi militare nu s-au oprit niciodată din a le cheltui în fudulie şi dezmăţ, din a le amaneta, a le depune garanţie pentru împrumuturi felurite, până la cele mai neaşteptate. Dintotdeauna şi până astăzi şi mereu în acelaşi fel puţin sau chiar deloc european.

Adică: Sunt Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, şi trebuie să mă ascultaţi, să-mi acordaţi credit şi să vă conformaţi celor pe care vi le comunic, întrucât vă vorbesc în numele lui Puşkin, Cehov, Dostoievski, Turgheniev, Andrei Rubliov, Vasili Kandinski, Marc Chagall, Serghei Prokofiev, Dmitri Şostakovici şi alţii şi alţii: nu există discuţii oficiale ruso-americane pe tema Ucrainei, ci doar discuţii tehnice; motivul principal al situaţiei este politica distructivă a administraţiei preşedintelui american Joe Biden, „care şi-a fixat ca obiectiv înfrângerea Rusiei în Ucraina”; de aceea nu există şi nu poate exista pace şi de aceea armata rusă desfăşoară o „operaţiune specială” cu rol eliberator în Ucraina; „Administraţia americană le-a interzis subalternilor săi de la Kiev să se gândească măcar la negocieri cu noi, obligându-ne să luptăm până la ultimul ucrainean”; numai şi numai în aceste condiţii Rusia stochează arme grele şi muniţie la centrala nucleară de la Zaporojie, una dintre cele mai mari din Europa, ocupată eliberator în martie, iar armata Ucrainei a atacat cu drone echipamentele militare ruseşti depozitate în sala de maşini a reactorului numărul unu al centralei; or, „Acest lucru confirmă dorinţa autorităţilor ucrainene de a crea condiţiile pentru o catastrofă nucleară nu doar pe teritoriul lor, ci în întreaga Europă” şi, în consecinţă, luptând ca întotdeauna pentru pace, prietenie şi siguranţă pentru toţi cetăţenii lumii, Moscova a contactat secretariatul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică în legătură cu incidentele periculoase provocate de Ucraina la Zaporojie.

Tot aşa, un anume Vladimir Djabarov, prim-vicepreşedintele Comisiei pentru Relaţii Internaţionale din Consiliul Federaţiei, vorbeşte în numele şi mai ales în contul aceloraşi şi al altora: „Transformarea Republicii Moldova într-o a doua Ucraină, situaţie spre care o împing patronii ei occidentali, pomparea ei cu arme occidentale nu fac decât să agraveze problema şi îndepărtează perspectivele unei rezolvări paşnice a conflictului de pe Nistru”; Rusia este în Transnistria doar un participant la operaţiunea necesară de menţinere a păcii şi pledează pentru pace, pentru că Rusia iubeşte pacea, dar dacă împrejurările o impun, Rusia poate deschide un al doilea front în Transnistria, ceea ce ar fi cu siguranţă o catastrofă pentru statul moldovean; „Orice încercare a politicienilor iresponsabili de la Chişinău de a pune sub semnul întrebării acest rol al pacificatorilor ruşi, de a impune schimbarea formatului operaţiunii de menţinere a păcii odată cu retragerea trupelor ruse din regiune va duce doar la destabilizare”; „Oare crede în mod serios Chişinăul că interzicând panglicile Sf. Gheorghe şi glorificându-i pe criminalii româno-fascişti, împreună cu românizarea şi o propagandă rusofobă frenetică în mass-media în legatură cu situaţia din Ucraina fac ca imaginea Republicii Moldova să fie atractivă pentru transnistreni?”.

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko, deşi nu-l obligă nimeni, se adresează Occidentului şi vorbeşte în numele aceloraşi: „Aţi stimulat războiul şi îl continuaţi. Am văzut motivele acestui război. Dacă Rusia nu v-ar fi luat-o înainte, voi, membri ai NATO, v-aţi fi organizat şi aţi fi dat o lovitură împotriva ei. Doar că [Rusia] a luat-o puţin înaintea voastră”…

Ori, să zicem, câteva zile înainte de declanşarea „operaţiunii militare speciale”, Dmitri Peskov, grijuliul numai cu mustaţa şi coafura purtător de cuvânt al lui Vladimir Putin, chemând la calm şi raţiune: „Vă îndemnăm să vă puneţi întrebarea: ce rost are ca Rusia să atace pe cineva?”; „Vă reamintim că Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale. Şi Rusia, care a supravieţuit atâtor războaie, este ultima ţară din Europa care vrea să vorbească, chiar să pronunţe cuvântul «război»”. Sigur, lumea s-a lămurit repede, doar „operaţiune specială” şi „de eliberare”.

Precum şi cinstitul Lavrov: „Nu, nu plănuim să atacăm alte ţări. Cum nu am atacat nici Ucraina. Aşa cum am explicat de multe ori, în Ucraina a apărut o situaţie care constituia o ameninţare directă la adresa securităţii Federaţiei Ruse”; „scăpăm estul Ucrainei de regimul neonazist” – în iunie, iar în iulie, de curând: „Vorbim despre mult mai mult decât republicile Doneţk şi Lugansk, vorbim şi despre regiunea Herson, despre regiunea Zaporojie şi o serie de alte teritorii, acest proces va continua şi va continua în mod constat şi extrem de insistent” – fiind vorba, în exprimarea lui Vladimir Puţin însuşi, despre „denazificare şi demilitarizare în sensul în care să nu mai existe niciun fel de ameninţări la adresa securităţii noastre”; totul pentru că, de bună seamă, „Occidentul a anunţat un război total împotriva noastră, împotriva întregii lumi ruseşti”, iar noi, ruşii, care ţinem mult la „eticheta diplomatică”, „Negociem întotdeauna astfel încât să nu trebuiască să ne fie ruşine niciodată. Spunem întotdeauna ce gândim, suntem gata să răspundem pentru cuvintele noastre şi să ne explicăm poziţia”; şi trebuie să se ştie, „Rusia nu este o ţară curată ca lacrima. Rusia este ceea ce este şi nu ne este ruşine să arătăm cine suntem”; iată însă, trăim în „cancel culture”, occidentalii interzic clasici cum ar fi Ceaikovski, Dostoevski, Tolstoi sau Puşkin…

Ceea ce cum şi unde îşi va fi imaginând Serghei Lavrov, în vreme ce neagă invadarea Ucrainei, că ar fi cu putinţă? Şi poate că de aceea mai odios decât odioşii.

AUREL BUZINCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: