> L.D. CLEMENT
…Şi-apoi dacă s-ar „recenza” opiniile – mulţumiţi/nemulţumiţi – celor care primesc tichetele de la stat pentru alimente, cine ştie ce-ar rezulta?… Dincolo de neajunsurile anticipate de unii încă înaintea demarării campaniei de distribuţie a cardurilor respective de 250 lei pentru două luni, iată că în ultima vreme, pe reţelele de socializare, plângerile au continuat să se adune şi să se nuanţeze, într-un context în care se pare că mulţumiţii ori n-au acces la reţele, ori consideră că nu e cazul să mulţumească. Aşadar, printre plângeri se numără cele care arată fie că banii acordaţi sunt prea puţini (cineva zicea că n-a reuşit să-şi umple mai mult de două sacoşe), fie că unele dintre magazinele intrate în această afacere cu ei şi cu statul ar fi majorat preţurile inclusiv la alimente considerate de bază. Nu puţini sunt cei care clamează că magazinele respective sunt prea departe de cătunele, satele şi orăşelele în care locuiesc, astfel încât o deplasare până la ele înseamnă mare cheltuială suplimentară. Inclusiv că alimentele trebuie musai ridicate nominal de beneficiar şi nu de un nepot ori vecin săritor la nevoie. Situaţie în care mulţi zic că le-ar fi priit ca statul să le dea respectivele parale în mână, cu justificări care mai de care. Începând cu alea potrivit cărora tocmai cu alimentele „se descurcă”, dar că nevoile lor sunt mult mai numeroase: unul pentru medicamente, unul pentru acoperişul şubred, altul ca să-şi (pre)gătească minorul de şcoală etc. „Recensământ”: oarece parte din ţară prestează şi creează parale; altă oarece parte din ţară (din motive perfect justificate sau perfect nejustificate) rămâne cu palma întinsă. Colo dai, însă uite că (şi) dincolo crapă…
Comentarii