Un punct de vedere

Cine nu crede în minuni nu poate avea parte de ele! (I)

Citesc cu interes şi relaxare articolele cu conţinut istoric, literar, de atitudine şi de cultură, în general, ale excelentului ziar „Crai nou” care, prin generozitatea sa, dă posibilitatea tuturor celor ce au ceva de spus să spună, în domeniile ca atare, pe calea presei scrise.

Nu poţi fi decât încântat când constaţi că în paginile cotidianului apar articole cu puncte de vedere deosebite asupra aceloraşi probleme ale vieţii economico-sociale şi ale viziunilor politice diferite pentru rezolvarea acestora de pe poziţia unor doctrine deseori insuficient de bine conturate.

Oricum, indiferent de diversitatea opţiunilor politice, finalul, bine intenţionat, nu poate fi decât unul singur: „asigurarea conservării speciei umane şi a continuităţii vieţii acesteia pe planeta ce ne aparţine ca singura, deocamdată, casă ce ne adăposteşte pe toţi muritorii care o populăm”. Deseori, şi poate mai totdeauna, uităm că miracolul vieţii noastre este o călătorie scurtă între două repere ale timpului fără început şi sfârşit şi într-un spaţiu, de asemenea, fără limite.

La tinereţe, omul are impresia, în general, că este nemuritor – cel puţin în raport cu modul cum se comportă şi cum se manifestă în mijlocul celor cu care trăieşte şi relaţionează. Doar atunci când ajunge la vârsta senectuţii îşi doreşte anii tinereţii, dar cu mintea de acum; şi nu fără justificare se spune deseori că „cine nu are bătrâni, să-i cumpere”…

În contextul celor câteva consideraţii care pot fi comentate şi, eventual, combătute în legătură cu viaţa noastră trecătoare pe Pământul ce poate fi asemuit unei nave interastrale cu peste 7 miliarde de pasageri la bord, de nimeni pilotată, privirea mi-a căzut pe un articol din 25 ianuarie a.c. al ziarului „Crai nou”, ce-i aparţine unui domn parlamentar USR, sub forma unui gen de interviu. Distinsul deputat, am înţeles că cercetător în domeniul bio-medical, membru al Comisiei parlamentare pentru sănătate şi familie, apreciază că primarul Sucevei, Ion Lungu, în anumite privinţe, „navighează mental” prin Evul mediu timpuriu, deoarece vorbeşte despre dovezile prin care moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au vindecat oamenii de COVID-19. Pentru a nu repeta mai târziu, pe parcursul acestor rânduri, aş spune aici că „da, i-au vindecat, dar pe cei ce au crezut şi cred cu cea mai curată sinceritate în puterea vindecătoare a sfântului şi a credinţei strămoşeşti”. Onoratul parlamentar subliniază că respectă religia şi convingerile oricărei persoane, însă când se vorbeşte despre „dovezi ale minunilor făcute de moaşte în Suceava” nu poate decât să-i transmită primarului că şi-a atins limita.

„Mă gândesc oare ce viziune edilitară de secol XXI puteţi avea dumneavoastră când, în anumite privinţe, navigaţi mental prin Evul Mediu timpuriu, cam prin anii în care Cetatea de Scaun era populată de primii ei ziditori” spunea parlamentarul în cauză, în calitate de acuzator. Şi, mai departe: „suntem campionii nevaccinării, avem peste 5% dintre cazuri soldate cu decese, unde Dumnezeu e protecţia aceea divină???”. Continuând pe drumul negării şi contestării puterii divine, parlamentarul nostru încheia prin încercarea de a dovedi că este şi un om spiritual: „aş fi crezut că este o glumă tot ce a propus primarul Ion Lungu dacă nu l-aş fi cunoscut ca «om, real, viu»”!(?). Citindu-i afirmaţiile făcute, onoratul nostru cercetător (om de ştiinţă) şi politician se dovedeşte a fi un nefericit ateu (sau cel puţin un agnostic), departe de a avea un comportament decent, ci pus pe poziţia propagandistului antireligios destul de aproape, aş zice, de chiar persecuţia religioasă, în ciuda faptului declarat că respectă oamenii credincioşi şi opţiunile (convingerile) acestora. Nu cred că, printr-o astfel de atitudine şi comportament, va contribui „la salvarea României”, dat fiind că onoratul parlamentar este un membru marcant al partidului USR (Uniunea Salvaţi România). Poporul român este, în cea mai mare parte, un popor creştin-ortodox, începând de la apostolul Sf. Andrei încoace şi cred că, nu întâmplător, de pildă, cel mai renumit spital din Moldova poartă numele de „Sf. Spiridon” (Iaşi), iar spitalul de la Suceava „Sfântul Ioan cel Nou” – asta ca să-l sensibilizăm câtuşi de puţin pe dl doctor R.C. pătruns, se vede, de înaltul grad de civilizaţie şi de cunoaştere umană a zilelor noastre.

În acest sens îl informăm (dacă eventual nu ştie) că cei mai mulţi dintre laureaţii premiului Nobel, cea mai mare distincţie atribuită oamenilor din ştiinţă (şi nu numai), sunt oameni credincioşi şi, mai ales, creştini! Or „magia” care creşte celebrităţi, aceste minţi geniale prin Evul Mediu timpuriu, după expresia ce-i aparţine distinsului dr. R.C.? Mă îndoiesc în legătură cu o astfel de părere. Or fi poate atât de înapoiaţi specialiştii de la NASA ca, după orice zbor în Cosmos, inclusiv cel de escaladare a Lunii, la întoarcerea astronauţilor să se oficieze un ceremonial religios de mulţumire a divinităţii pentru succesul misiunilor?

Şi în acest caz mă îndoiesc şi mă delimitez, evident, de poziţia acestui om politic al zilelor noastre, iar ca medic (doctor?) insuficient de pregătit în domeniul psihologiei umane, în domeniul complex al „codului vieţii”.

Nu intenţionez să dau sfaturi nimănui şi, cu atât mai puţin, dlui dr. R.C.; îmi exprim doar un punct de vedere în legătură cu afirmaţiile din articolul citat, dat fiind că nici nu sunt un slujitor al Altarului, teolog ori purtător de cuvânt, ci un simplu credincios creştin-ortodox cu destule păcate lumeşti ce aparţin rătăcirilor tinereţii. (Va urma)

ROMULUS SFICHI

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI