Documentar

Procesul templierilor

„O legendă ezoterică puţin cunoscută în Europa povesteşte istoria familiilor care se autointitulează Rex Deus şi care susţin că sunt descendenţii succesorali ai douăzeci şi patru de mari preoţi ai Templului din Ierusalim sau ma’madot.

În cadrul Rex Deus, conform legendei, exista un grup şi mai elitist numit Desposyni (Cei ai Domnului).”

Timp de mai multe generaţii, membrii Rex Deus au transmis anumite învăţături din tată în fiu sau fiică. Activităţile familiilor Rex Deus au devenit publice odată cu apariţia Ordinului Templierilor – 1118. Toţi membrii fondatori, opt cunoscuţi şi unu necunoscut, făceau parte din Rex Deus, fiind înrudiţi prin sânge sau căsătorie.

Evenimentele care au dus la formarea ordinului cavalerilor templieri îşi au adevăratele origini în vremea lui Iisus şi continuă până în era cruciadelor, când armatele creştine au luptat cu sarazinii pentru controlul Ţării Sfinte.

În ciuda scopului declarat de a păzi principalele rute de pelerinaj dintre portul antic Jaffa de pe coasta palestiniană şi Ierusalim, cavalerii fondatori – Hugues de Payens, Godfroi de St. Omer, Payan de Montdidier, Andre de Montbard, Archambaud de St. Amand, Geoffroi Bisol, Rossal, Gondemar şi un necunoscut – şi-au petrecut primii nouă ani de existenţă a ordinului săpând sub comandamentele lor în ceea ce credeau a fi grajdurile Templului lui Solomon. Acest lucru a ridicat imediat câteva semne de întrebare. Ce căutau? Cum ştiau unde să sape? Ce anume au găsit, dacă au găsit ceva?

După încetarea săpăturilor, membrii fondatori s-au întors în Europa. Ordinul s-a dezvoltat rapid şi a atras donaţii substanţiale în pământuri şi proprietăţi din Europa, iar în scurt timp a obţinut o putere şi o influenţă incredibilă, mai ales că Papa Inocenţiu al II-lea, prin bula din 1138, a decis ca ordinul să-i fie subordonat. Ordinul templierilor s-a dezvoltat rapid şi a provocat pe tot cuprinsul Europei mari transformări în diverse domenii de activitate, militar, bancar, comercial, arhitectonic etc., deschizând drumul dezvoltării capitalismului modern.

Odată cu pierderea Ţării Sfinte, templierii şi-au pierdut principalul motiv de a exista, iar acest ordin cu o avere impresionantă a devenit ţinta lăcomiei fără margini a regelui Franţei. Cu ajutorul papei Clement al V-lea, regele Filip al IV-lea al Franţei s-a folosit de acuzaţiile false de erezie pentru a-i distruge.

Căderea în dizgraţie a ordinului templierilor a fost bruscă, dramatică şi brutală. Pe 13 octombrie 1307, majoritatea cavalerilor din Franţa au fost arestaţi, inclusiv Marele Maestru, Jacques de Molay, cărora li se intentează un proces monstruos.

În timpul domniei lui Filip al IV-lea cel Frumos, regatul Franţei a crescut considerabil după ce obţinuse: Normandia, Anjou, Maine, Touraine şi, ca urmare a Cruciadei albigensiene, întreaga regiune Lanquedoc. Capetele încoronate ale Europei ştiau că regele Franţei era putred de dator şi că singura lui preocupare era de a mări impozitele, de a confisca averile evreilor, de a devaloriza moneda naţională, incluzând în compoziţia ei un metal mai puţin preţios şi în final de a pune mâna pe comoara templieră.

Cavalerii arestaţi în Franţa au fost lăsaţi în seama „binecuvântărilor delicate” ale Inchiziţiei care le-au adus următoarele acuzaţii: erezie, sodomie şi blasfemie.

„O acuzaţie adusă templierilor a fost aceea că i-au pricinuit lui Christos răni mai grave decât cele îndurate pe cruce.”

Acuzaţiile specifice erau însemnate şi includeau: „negarea lui Iisus, profanarea Crucii, adorarea unui idol sub numele de Baphomet, practicarea unui jurământ pervertit, purtarea unui şnur cu semnificaţie eretică, crimă ritualică, sărut ritualic, modificarea ceremoniei misei, o formă neortodoxă de iertarea păcatelor, imoralitate, trădare a altor segmente ale forţelor creştine”.

Toţi templierii, în frunte cu Jacques de Molay, au fost supuşi torturii şi interogatoriilor pe parcursul a şapte ani.

În Evul Mediu, instrumentul favorit al Inchiziţiei era tortura, dar instrucţiunile papale cereau să fie folosită numai o singură dată, pentru fiecare victimă. Pentru a evita acest impediment, inchizitorii suspendau şedinţa pe care o reluau la o dată ulterioară, prelungind astfel agonia acuzatului. Acest fapt le permitea să tortureze prizonierul în mod repetat, fără să pară că sfidează directiva papală.

Cele mai obişnuite metode de tortură folosite împotriva templierilor au fost scaunul de tortură – strappado, cizmele – stivaletto, apă şi foc.

Documentele vremii menţionează că doar patru templieri au rezistat torturilor administrate, ceilalţi au cedat în faţa durerilor îngrozitoare pe care le-au suferit.

În ziua de 19 martie 1314, pe insula Des Javiaux, Jacques de Molay şi Geoffroi de Charney au fost arşi deasupra unui foc fără fum, pentru a se asigura că mor lent.

Înainte să moară, Jacques de Molay i-a blestemat pe papă şi pe rege să apară în faţa lui Dumnezeu în decurs de un an. Cuvintele lui s-au dovedit profetice, deoarece Papa Clement a murit la 20 aprilie, urmat fiind de regele Filip cel Frumos pe 29 noiembrie 1314.

Dar oare ce s-a întâmplat cu comoara templierilor? Până când oamenii regelui au intrat în trezoreria templului din Paris, comoara dispăruse fără urmă. Conform unor informaţii, o parte din comoară a fost trimisă în Scoţia, iar o altă parte în Belgia de astăzi.

Niciodată Jacques de Molay nu a dezvăluit papei şi nici regelui că templierii erau urmaşii înalţilor preoţi ai Templului din Ierusalim cunoscuţi sub numele Rex Deus sau ma’madot. Agenda templierilor era şi este puţin cunoscută de iniţiaţii lumii de atunci precum şi celor de astăzi.

După desfiinţarea ordinului lor, cavalerii templieri care au scăpat de arest au fugit în diverse ţări şi părea să fi dispărut; totuşi templierii şi Tradiţiile Rex Deus au fost ţinute în viaţă prin legendele despre Graal şi au reapărut odată cu ascensiunea francmasoneriei.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: