Renaşterea naţională le-a fost crezul… *

Prima duminică după Învierea Domnului este numită Paştele Blajinilor. Conform tradiţiei creştine, preotul trece de la un mormânt la altul, citind din pomelnic numele celor plecaţi pe drumul neîntoarcerii. Rudele dau de pomană de sufletul blajinilor. Unii gospodari pun alături de pomenile cu care se prezintă la mormintele rudelor şi un vechi pomelnic, în care sunt notate numele predecesorilor lor din mai multe generaţii. Cinstindu-le memoria, urmaşii pătrund cu gândul tot mai adânc în istoria neamului…

Multe nume remarcabile au fost trecute pe filele pomelnicului neamului românesc din actuala regiune Cernăuţi. Şi în ziua Paştelui Blajinilor, luminată de amintirile senine, avem datoria de a ne pomeni înaintaşii cu un cuvânt bun, cu un cuvânt de recunoştinţă…

La finele anului trecut a plecat la cele veşnice docentul universitar Lora Bostan. Odată, într-un cerc mai restrâns, ea a recunoscut că putea să devină medic, dar a iubit foarte mult limba maternă şi a susţinut examenele de admitere la Facultatea de Filologie a Universităţii cernăuţene, Catedra de Filologie Română şi Clasică. De la 1 septembrie 1969, când a devenit studentă, şi până în ultima clipă a vieţii nu s-a despărţit de Universitate. Pe lângă faptul că Lora Bostan a contribuit la pregătirea cadrelor didactice pentru şcolile româneşti din regiune, ea, împreună cu profesorul şi academicianul Grigore Bostan, a lăsat pentru posteritate o operă fundamentală – „Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi. 1775-2000” (compendiu/antologie). Este o carte de care se vor folosi din generaţie în generaţie profesorii de română şi elevii de la instituţiile de învăţământ unde răsună limba „vechilor cazanii”.

Lora Bostan n-a ajuns să taie panglica la inaugurarea bustului lui Grigore Bostan, cel care un sfert de veac a stat în fruntea Catedrei de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea din Cernăuţi, în curtea şcolii din satul său natal Budeneţ, acţiune planificată pentru ziua de 3 mai, ziua de naştere a slăvitului nostru om de ştiinţă, poet şi activist public. Este un omagiu frumos, un act de înveşnicire a numelui lui Grigore Bostan, cel care s-a născut în perioada luminoasă, când creştinii se salută „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!” şi toată viaţa a fost călăuzit de farmecul verbului matern şi de sclipirea nemuritoare a Luceafărului, afirmând: „Stă neamul meu la poale de Carpaţi –/ Un codru vechi de vis crescut în piatră/ Cu cerul umed în cununi de brazi/ Aproape de tulpină şi de vatră”.

Tot în perioada când la fiecare pas răsună „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!” a apărut pe lume, în localitatea Tărăsăuţi din Valea Prutului, Grigore Crigan. În al optzecilea an al vieţii sale, în zilele de hram în satul său de baştină – Naşterea Maicii Domnului – el a plecat la cele veşnice. Din prima zi a apariţiei ziarului „Zorile Bucovinei” (1 aprilie 1967) şi pe parcursul a patru decenii a trudit la această publicaţie. Fiind un maestru iscusit al cuvântului scris, Grigore Crigan s-a afirmat ca un foarte bun traducător al unor opere artistice de referinţă din literatura ucraineană, iar după 1989, când a început adevărata renaştere naţională a comunităţii româneşti din ţinut, Grigore Crigan apare cu mai multe creaţii în proză, demonstrând că Bucovina nu este doar o oază lirică. După cum remarcă criticii, Grigore Crigan a scris întotdeauna cu sufletul pe buze. Şi-a început calea în literatură cu nuvela istorică „Vornicul Miron” şi tot cu o nuvelă istorică (despre Dimitrie Cantemir) şi-a încheiat-o. A scris-o cu câteva luni înainte de moarte şi n-a dovedit s-o vadă tipărită. Volumele de proză ale lui Grigore Crigan au fost menţionate în România şi Moldova şi chiar premiate. Iar ca ziarist de marcă a semnat două cărţi la care se vor face referinţe permanent – „Cea mai curată lacrimă a noastră” (despre Eminescu) şi „Cartea zoriştilor” (despre fenomenul socio-cultural şi naţional „Zorile Bucovinei”).

În luna înfloririi şi tot în perioada luminată de Învierea Domnului, la Iordăneşti s-a născut Mircea Lutic, care a urcat la ceruri cu doi ani în urmă. A fost unul dintre cei mai distinşi poeţi nord-bucovineni, care în ultima perioadă a vieţii sale a scris preponderent poezie sacrală. Pentru volumul „Armindeni cu heruvimi” a primit Premiul „Eminescu” al Academiei Române. Această carte a fost lansată în satul de baştină al poetului, la Iordăneşti, şi acum, de Paştele Blajinilor, când nu numai consătenii săi, ci şi intelectualitatea română din întreaga regiune pomenesc numele lui Mircea Lutic, să ne aducem aminte şi de felul cum l-a caracterizat confratele său de condei, regretatul poet ucrainean, Vitali Kolodii: „Prin valurile cenuşii ale cotidianului mi s-a dezvăluit universul poetic inedit al acestui confrate român, o lume zămislită prin dragoste pentru glia natală şi pentru înaintaşi, prin frumuseţea ancestrală a doinei îngânate peste vremi şi a legendei populare fără de moarte, lăsate posterităţii drept moştenire întru vecii vecilor…”.

La straja cuvântului românesc de pe acest meleag mioritic au stat cu demnitate şi jurnalişti care nu mai sunt printre noi, dar despre care îşi amintesc mulţi locuitori ai regiunii, citindu-le, la timpul lor, cronicile inspirate. Aceştia au fost Ion Creţu, Dumitru Covalciuc, Ilie Gavanos, Gheorghe Airinei, Gheorghe Mihalcean, Gheorghe Frunză, care pe parcursul mai multor ani au trudit la ziarul „Zorile Bucovinei”, radio-jurnaliştii Gheorghe Aiftodii, Ilie Ştefureac, Ion Rusu, Sergiu Gujuc.

Au fost încrustate pe plăcile de granit, ca pe filele veşnice ale istoriei unui neam, numele unor animatori ai vieţii spirituale a comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi. Nu mai sunt printre noi liderii a două societăţi – Ion Broască, preşedintele Societăţii medicilor români „Isidor Bodea”, şi Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota”. Împreună cu ei pot fi amintite cu cuvinte de recunoştinţă cadre didactice, care s-au încadrat activ în procesul de renaştere naţională: Vasile Tovarniţchi, directorul Liceului „Mihai Eminescu”, din Carapciu, Vasile Bizovi, autor de manuale, învăţător emerit din Ucraina, autorul monografiei satului Boian, Ion Posteucă, profesor de română din Stăneşti, autorul monografiei satului natal, Ilie Luceac, doctor în istorie, profesor la Colegiul pedagogic din Cernăuţi, autor al mai multor studii despre ilustra familie Hurmuzachi, Mihai Jar, directorul primei şcoli româneşti deschise în centrul Cernăuţiului în anii de independenţă a Ucrainei, actualmente Liceul nr.6 „Alexandru cel Bun”, Gheorghe Micailu, vestit profesor de română de la Liceul nr. 1 din Ciudei, Elena Piligaci, metodistă, autoarea „Abecedarului” pentru şcolile româneşti din regiune, Iacob Posteucă, istoric, directorul Liceului din Târnauca, Florea Şapcă, istoric, directorul Liceului din Iordăneşti…

O adevărată constelaţie de chipuri luminoase, care de acolo, din ceruri, veghează bolta senină spre care se înalţă rugăciunile pentru Pace şi Prosperare ale românilor de pe aceste meleaguri blagoslovite de Dumnezeu.

P.BOCANCEA 

*După „Monitorul bucovinean” (director Nicolae Şapcă), Hliboca, Regiunea Cernăuţi, numărul din 28 aprilie 2022

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: