O provocare

Cetăţenii României care doresc să se autorecenzeze mai au la dispoziţie o săptămână în acest scop. Autorecenzarea este o provocare care li se adresează în premieră, înţelegem deoarece statul vizează minimizarea cheltuielilor pe care anterior le jertfea în acest sens, totodată punându-i la oarece treabă pe cei care, pe de o parte, n-ar vrea să stea să aştepte acasă vizita recenzorului calificat şi, pe de alta care, dispunând de computer personal, tabletă sau/şi telefon inteligent, s-ar zice că au tot ce le trebuie astfel încât, cu atenţie şi cu spor, să atace chestionarele. Altfel, la momentul de faţă, s-ar presupune că doar o firavă minoritate (constituită mai ales din seniori ai ţării) nu are/nu foloseşte telefonul inteligent; şi-apoi până şi aceasta – tot s-ar presupune – poate fi sprijinită în acest sens de copii, de nepoţi… Chiar aşa va fi fiind?! Până la a ni se transmite nişte date certe şi concludente, ni se pare că nu mulţi s-au năpustit asupra chestionarelor electronice încă din primele zile… şi cele care le-au urmat, aşa, ca să scape de datorie. Iar dintre aceştia, unii n-au fost scutiţi de poticneli şi întoarceri. Căci dacă unii respondenţi silitori au executat sarcina în câteva zeci de minute, pentru alţii a durat ceasuri, căci pentru ei întrebările despre sine şi locuinţă se vor fi dovedit foarte complicate. Mde, una e să butonezi pe reţelele de socializare, să consumi filmuleţe şi pozici, ba chiar să te pronunţi în grave chestiuni politice, economice, sociale etc., iar alta e să scrii despre „persoana de referinţă”…