Ultima oază de linişte din agitaţia urbană Iţcanii vechi: Vremea înnoirii

Bardul şi gânditorul creştin Gaston Bachelard, în ultima capodoperă a vieţii sale, „Flacăra unei lumânări”, înfăţişează simbolismul şi etologia pe care lumina timidă, firavă, delicată a unei lumânări o poate inunda asupra conştiinţelor pioase. Şi-au pus amprenta asupra mea câteva consideraţii ale acestui mare filosof şi poet, dar ajungând la Biserica Adormirea Maicii Domnului, am constatat că o biserică în sine se poate transforma într-o candelă, într-o prisnă care să adăpostească Lumina Veşnică! Era în 3 iunie 1374…

Strălumina lui Dragoş Vodă şi a lui Iaţcu

 Marele cronicar Grigore Ureche ne aminteşte despre legenda întemeierii localităţii Iţcani, care a fost sortită să se formeze în jurul celui mai vechi locaş de închinare – mănăstirea de maici – Iţcanii Vechi. Legenda prezentată de cronicarul Grigore Ureche ne istoriseşte că Dragoş a pornit din Maramureş peste Carpaţi şi a întemeiat Moldova de mai târziu, întreprinzând prin ţara ocupată de tătari o incursiune, spre a o cunoaşte. Aici, în poiana înconjurată de stejari seculari, până la apa Sucevei, Dragoş întâlneşte pe un anume Iaţcu, care, preocupat de îngrijirea unor stupi, primeşte totodată, la porunca lui Dragoş, vestea că îi dă în stăpânire tot pământul de primprejur, dacă vrea să-şi mai aducă aici prieteni şi să întemeieze aici o localitate trainică, să taie din stejarii existenţi şi să facă o mănăstire cu ajutorul celor care se vor stabili aici. Aşa se va fi înălţat şi prima biserică de lemn de stejar de pe aceste locuri, cu 100 de ani înainte de domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Astfel a luat fiinţă aşezarea numită Iaţcani, Eţcani sau Iţcani, sâmburele oraşului Suceava de mai târziu, ulterior devenit cartier al Sucevei. Desigur, la începutul existenţei sale, biserica va fi fost un paraclis modest, cu câteva chilii pentru maicile nevoitoare. Pe parcursul anilor, s-a zidit altă biserică de piatră şi chilii trainice, ce au durat până la secularizarea ordonată de austrieci în anul 1785.

Mărturii documentare

Cea mai veche mărturie, despre primul întemeietor de biserică (probabil de lemn), o găsim într-un document din 3 iunie 1374 (6882) în care se pomeneşte de un anume Iaşcu pisarul, copiator de acte în cancelaria domnească. În 23 februarie 1453, Alexandru al II-lea Vodă emite un hrisov de împroprietărire (oferă privilegii) acestei mănăstiri, în timpul ce stareţă a mănăstirii este maica Fevronia. Între anii 1636-1639, în timpul domniei lui Vasile Lupu, călugăriţele Nastasia şi Anghelina duc biserica într-o altă fază de dezvoltare, care se distinge şi astăzi.

Mănăstirea Iţcani după anexarea Bucovinei de către Imperiul Austriac

După anexarea Bucovinei de Imperiul Austriac, Mănăstirea Iţcani a fost desfiinţată, ca multe altele din zonă, devenind parohie. Este aşezat preot paroh Ilie Cârstea Şătrar, până în 22 februarie 1786, când şi parohia se desfiinţează, iar biserica se uneşte cu Parohia Sfântul Dumitru din Suceava, aflată în cea mai mare apropiere; practic, devine filie a acesteia. Trebuie să spunem că biserica apare în 1905, ca filie a Parohiei Sfântul Nicolae din Suceava. La fel şi în 1937. De abia după înfiinţarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizarea IPS Pimen ca Arhiepiscop, Biserica, filie, „Adormirea Maicii Domnului”, îşi recapătă statutul şi demnitatea de odinioară, devenind parohie. Cel care îşi asumă responsabilitatea de paroh, pentru Biserica Iţcanii Vechi, va fi preotul Ioan Nistoroaia, numit paroh la data de 1 august 1991, chemat şi promovat după o activitate de 14 ani la Parohia Pârteştii de Jos. Preotul Dinu Costiuc a fost numit preot la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” în 1989, după ce fusese paroh din 1976 până în 1989 la Tişăuţi.

Marea restaurare a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost restaurată între anii 1988 – 1994, respectându-se planurile originale. Şef de proiect a fost cunoscutul arhitect V. Polizu din Bucureşti, iar lider al arheologilor, neobositul arheolog medievist Mircea D. Matei, din partea parohiei fiind coordonatori preoţii iconomi stavrofori Ioan Nistoroaia (trecut la Domnul) şi Dinu Costiuc (astăzi preot pensionar, slujitor la Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava). Începutul restaurării bisericii a fost făcut de preotul paroh Nicolae Horga, în a cărui subordine era şi filia „Adormirea Maicii Domnului”. Cu toată voinţa preoţilor, s-a lucrat greu şi încet. Responsabilităţile au fost preluate de preoţii Ioan Nistoroaia şi Dinu Costiuc.

Monumentul s-a aflat în pericol de a fi demolat!

Au existat voci ale sistemului comunist, înainte de 1989, care au pledat pentru demolarea bisericii. Construirea serpentinelor din zonă şi lucrările de consolidare şi drenare a terenului au salvat însă monumentul. Cu siguranţă, voinţa lui Dumnezeu a vrut să fie aşa!

Hramurile bisericii

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din strada Nicolae Labiş, are trei hramuri: 15 august, hramul propriu-zis al bisericii, „Adormirea Maicii Domnului”, apoi la 8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului şi la 21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, hramul cizmarilor. Printre preoţii slujitori îi amintim pe preotul iconom Stavrofor Tiberiu Costiuc şi actualul paroh preotul Iconom Stavrofor Teodor Mera. În fiecare an, în ziua de 21 noiembrie, vechea breaslă a cizmarilor din Suceava îşi serbează hramul la Biserica „Adormirii Maicii Domnului”, devenită în prezent Mănăstirea Iţcani, făcând diptice de pomenire în cadrul unei inedite procesiuni din care nu lipsesc steagul breslei, o lumânare veche de 213 ani şi cartea cu pomelnicul cu toţi cei vii şi cei decedaţi.

Biserica are o arhitectură insolită, cu o accentuată influenţă muntenească. Sfântul locaş are pridvorul deschis şi sprijinit pe colonade.

În Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, pictura s-a realizat în tehnica fresco şi se încadrează în erminia şi canonul ortodox, remarcându-se mai întâi un echilibru perfect între imagini şi formele arhitecturale ale bisericii şi printr-un portretism excelent în scene înlănţuite decorativ într-o compoziţie aparte care cântă şi te încântă.

Clopotniţa tip zvoniţă de influenţă răsăriteană, slavă, se află la câţiva metri distanţă de monument, în partea de N-V, tocmai spre a nu eclipsa, din acest punct de vedere, deosebita arhitectură a bisericii. Acest tip de clopotniţă nu mai există decât la Biserica „Sf. Înviere” din Suceava şi „Sf. Treime” din Siret.

Ridicarea unei troiţe pe locul unde a stat de vorbă Dragoş-Vodă cu Iaţcu (pe vremea lui Dragoş, şoseaua nu exista), pe uliţa ce duce acum spre monument, a fost făcută cu osteneala binefăcătorului Ilie Bosancu şi sfinţită de IPS Pimen împreună cu un sobor de preoţi.

În ziua de 26 septembrie 2010 a avut loc târnosirea jertfelnicului şi a picturii din biserică şi trecerea prin Sfântul Altar şi închinarea tuturor credincioşilor timp de şapte zile. La sfinţirea bisericii au participat 40 de preoţi şi diaconi, personalităţi locale, primarul Sucevei, Ion Lungu. Vrednicul de pomenire IPS Pimen a săvârşit slujba de sfinţire şi Sfânta Liturghie, după care a ţinut un cuvânt de învăţătură. Parohul pe atunci era părintele Iustin Nistoroaia.

Aşezământul social-cultural filantropic „Ovidenia”

Trebuie să amintim că, prin strădania vrednicilor preoţi Iustin Nistoroaia, Tiberiu Costiuc şi Teodor Mera, s-a construit în proporţie de 80% ceea ce avea să devină Aşezământul social-cultural şi filantropic „Ovidenia”, care avea să cuprindă capela mortuară, cantina socială, adăpost de noapte pentru oameni aflaţi temporar în incapacitate de a beneficia de o locuinţă, bărbaţi şi femei, centru de zi pentru copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Odată cu desfiinţarea parohiei, imobilul a fost transformat în casă monahală pentru Mănăstirea Iţcani. Rămâne în sarcina monahilor să continue acest proiect ambiţios.

Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”

După mai bine de două veacuri de la desfiinţarea mănăstirii de autorităţile habsburgice, după tradiţia bizantină, la 6 martie 2022 era instalat noul stareţ, în persoana Părintelui Protosinghel Justinian Săvescu. Din încredinţarea şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Părintele Protosinghel Justinian a primit în mâinile sale obştea creştinilor din cartierul sucevean Iţcani, creştini care vor găsi aici odihnă sufletească la sfintele slujbe de zi sau de seară. Mănăstirea are în prezent cinci vieţuitori. Avem convingerea că Părintele Protos. Justinian, prin prin pregătirea pe care o are, prin experienţa acumulată, va face ca această mănăstire să fie un model de mănăstire citadină.

LUCIAN DIMITRIU