Liderii scunzi n-au căutare în politica românească

Schimbarea dlui Florin Cîţu din funcţia de prim-ministru şi de la cârma liberalilor mi-a întărit o convingere mai veche, încă de pe vremea tovarăşilor: cei mici de statură nu prea ajung şefi, iar dacă ajung, şefia lor nu este lungă, fiind mereu ameninţată. De pildă, când priveai grupul din jurul lui Nicolae Ceauşescu aveai surpriza (neplăcută pentru comandantul suprem) să constaţi că în majoritate tovarăşii conducători erau mai înalţi decât secretarul general, iar fotografii, cameramanii foloseau anumite trucuri ca să nu se vadă diferenţa, uneori de un cap. Situaţia se repeta şi la judeţe, unde tovarăşii şi tovarăşele primiseră funcţiile de partid şi de stat nu numai pentru loialitate şi activitatea de partid, ci mai ales că i-a făcut mama înalţi.

Spre deosebire de liberali, pesediştii au renunţat repede la Ion Iliescu, de statură mijlocie, şi şi-au ales lideri voinici, chiar înalţi, pentru a fi vizibili şi a da bine la TV, fiindcă de vizibilitate intelectuală nu se prea vorbea decât la modul „carismei“, o noţiune care poate însemna orice, calităţile necesare fiind şmecheria, descurcăreala, talentul de negociator-combinator (de culise, pe sub mese, pe la colţuri, pe din dos, în budă), ştiinţa de a „lucra cu omul“ şi de a folosi oportunităţi (a se citi trădări!), cel mai adesea de ei înşişi create.

În schimb, peneliştii, în virtutea liberalismului asumat, n-au pus mare preţ pe inşii cu statură înaltă, ci pe pragmatismul politic, pe posibilitatea întăririi formaţiunii lor, pe ştiinţa combinaţiilor politice, pe relaţiile cu actualul leadership, cu liderii din teritoriu, cu ceilalţi competitori şi nu în ultimul rând pe talentul de orator şi pe o anume ţinută intelectual-politică.

Aşa că, după venerabilul Mircea Ionescu-Quintus, om cu reale calităţi politice şi literare, un causeur admirabil, fost deţinut politic, probabil cel mai respectat lider liberal al perioadei de după 1989, PNL şi l-a ales în frunte pe Crin Antonescu, un bun orator şi comunicator politic al liberalilor, cu o anume prestanţă moral-intelectuală, dar care a fost îngenuncheat în bătălia internă de orgolii, bine stimulată de pe partea stângă a presei şi a eşichierului politic. Retragerea lui demnă a lăsat un mare gol pe partea liberalismului clasic, parte încă rămasă orfană.

Ludovic Orban, un bun strateg politic, şi-a ţinut aproape liderii din teritoriu, reuşind să-i aducă lui Klaus Iohannis un nou mandat la Cotroceni, după care PNL a ajuns la Palatul Victoria cu Orban (poreclit Sică Mandolină) ca prim-ministru. Ca orator, nu s-a ridicat nici pe departe la înălţimea lui Crin, iar ca orientare politică a rămas corigent. N-a simţit necesitatea ca România să-şi unească forţele politice, să realizeze o majoritate parlamentară puternică pentru a face faţă conflagraţiei ruso-ucrainene pe care numai un ageamiu n-ar fi prevăzut-o. Retragerea USR din majoritatea de guvernământ, aceeaşi care-l votase pe Orban, a dus la pierderea guvernării. În afara celor de mai sus, alte deficienţe serioase nu s-au găsit.

În aceeaşi idee, preşedintele a reuşit crearea unei majorităţi de peste 71% în Parlamentul României, în fruntea căreia a fost ales Florin Cîţu, inclusiv ca prim-ministru, pentru ca un economist să treacă ţara prin deşertul pandemiei şi al ororilor războiului. Injuriat zi şi noapte de maşina de propagandă Voiculescu+Ghiţă+Guşă pe motive inventate, cu aportul greţos al vechilor „aliaţi“ din USR, Cîţu a pierdut guvernarea, iar acum şi şefia PNL.

Nu ne-a explicat nimeni motivele adevărate ale demisiilor liderilor liberali, iar presa dă vina pe Iohannis, idee căreia nu-i dăm girul prin articolul de faţă deoarece miroase de la o poştă a fake news şi manipulare grosolană. Cert este că Florin Cîţu a trebuit să demisioneze din fruntea PNL, fiind destul de problematică şi menţinerea preşedinţiei Senatului (a doua funcţie în stat).

QED: mi-e clar că, dacă motive politice majore nu s-au găsit, Florin Cîţu, ca şi Ludovic Orban şi Crin Antonescu, nu a reuşit să se impună din pricină că era mic de statură şi peltic (gândeşte mai repede decât se poate exprima, probabil din pricina lungii perioade a studiilor şi a stadiului american).

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Muc cel mic says:

    Ce imbecilitate. Florin Cîțu avea o majoritate care-l putea susține până în 2024. Trebuia să gestioneze pretențiile lui Iohannis și ale haitei flămânde din partid și să mențină coaliția de guvernare cu USR. Chiar dacă nu câștiga președinția partidului, rămânea cel mai puternic om din România și Orban era pur decorativ, îl elimina data viitoare sau din mers.

    Cîțu a forțat din orgoliu electoral, a vrut să arate colegilor ca e puternic și ca bagă ce vrea pe gât celor de la USR, a mizat că nu-l vor da jos. Un calcul de amator în politică. USR s-a ținut de promisiune și a inițiat moțiunea iar PSD a speculat bine momentul ca să intre la guvernare. Restul a fost mototolirea unui personaj neigienic, aruncarea lui în budă și tragerea apei, proces care s-a terminat la început lui aprilie, dar era previzibil imediat ce Cîțu a pierdut scaunul de la guvern.

    Nimic din toate astea nu au legătură cu statura fizică a personajului, ci cu caracterul lui mic și bolnav de putere.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: