Enterotoxiemia face victime în turmele de mioare

> Într-o exploataţie dintr-o localitate suceveană, 6 oi au murit peste noapte, altele 6 sunt sub tratament, pierderile provocate de boală ajungând şi la 30% din efective > Vaccinarea, inclusiv cu rapel, este numai de competenţa specialistului, în cazul administrării acesteia de către fermier riscându-se ca răspunsul imun să nu fie obţinut

 Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava trage un semnal de alarmă faţă de apariţia cazurilor de enterotoxiemiei la ovine.

Un focar al maladiei a fost semnalat până acum într-o fermă suceveană cu circa 250 de oi, dr. Mihai Voloşeniuc, directorul executiv al DSVSA, informând că sunt afectate, în special, exemplarele de oi cele mai „arătoase”, mai bine hrănite.

Boala are o evoluţie fulminantă, în faza preacută, într-un interval de 5-6 ore, animalele prăbuşindu-se pur şi simplu din picioare şi zăcând până pier. În fază acută, fiind o afecţiune digestivă gravă, ovinele prezintă febră, diaree spumoasă, chiar şi sangvinolentă, iar tratamentul constă în administrarea de antibiotice, cel mai uzual fiind tetraciclina.

Ca măsură de prevenire, recomandată este vaccinarea animalelor, cel mai bun moment fiind cel dinaintea fătărilor, astfel încât boala să nu fie transmisă la miei.

Dr. Voloşeniuc atrage atenţia că vaccinul nu trebuie făcut de fermier, ci doar de medicul veterinar, deoarece, pentru a fi eficient, serul în cauză trebuie păstrat în condiţii speciale. Totodată, în perioada anterioară administrării vaccinului, este necesar ca animalele să fie supuse deparazitării, atât celei interne, cât şi celei externe.

Dacă tratamentele se fac incorect, carnea cu reziduuri de antibiotice ajunsă în consum poate provoca antibiorezistenţă

„Dacă nu este respectat lanţul de frig, nu se procedează la deparazitare, iar dacă vaccinul nu este făcut sub coordonarea unui medic veterinar, inclusiv cu rapel, răspunsul imun este absent. Administrându-l de unii singuri, oamenii cheltuiesc bani, iar vaccinul nu-şi face efectul. La fel, pentru securitatea alimentară, tratamentul cu antibiotice va fi stabilit tot de medic. Aceasta deoarece multe animale, după ce se vor vindeca, vor fi trimise la abator şi ne trezim cu antibio-rezistenţă” atenţionează dr. Mihai Voloşeniuc.

În ceea ce priveşte acest din urmă aspect, Oficiul Internaţional pentru Epizootii evidenţiază că a doua cauză a creşterii rezistenţei faţă de tratamente o reprezintă consumul de produse alimentare de origine animală contaminate cu reziduuri de antibiotice. Aceasta după autoadministrarea medicamentelor şi tratamentelor cu antibiotice cu prescripţia medicilor sau în spitale.

Enterotoxiemia la ovine este o boală contagioasă, o enterecolită toxică, se transmite prin intermediul hranei, cât şi cu prilejul adăpării, de aceea animalele afectate dintr-o exploataţie vor fi izolate. În general, maladia este provocată de clostridium perfringes, un bacil anaerob, a cărui dezvoltare este favorizată de schimbarea bruscă a regimului alimentar, trecându-se, de exemplu, la o hrană bogată în proteine, de tipul furajelor concentrate.

La exploataţia suceveană amintită, 6 oi au murit peste noapte, altele 6 sunt sub tratament, pierderile determinate de boală fiind şi de 30% din efectivele respective.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI