Cernăuţi, acum un veac (44)

La pas prin Cernăuţi (4)

Holzplatz – Piaţa Lemnului Kriminalplatz (Piaţa Criminală)/ Österreich-platz (Piaţa Austria)/ Piaţa Gika Vodă/ Piaţa Centrală/ Piaţa Sovietică/ Piaţa So-borna. În această piaţă au loc întâlniri, concerte, festivaluri, activităţi populare etc. Piaţa Soborna se numea înainte Piaţa Lemnului, apoi Piaţa Criminală, iar din 1875 – Piaţa Austria. Din 1918 a fost numită Piaţa Ghika Vodă. În 1944 a fost numită Piaţa Sovietică, iar în 1993 piaţa a fost redenumită Piaţa Soborna) Una dintre cele mai vechi clădiri din piaţă este Curtea Penală şi Închisoarea, construită între 1812 şi 1821. După punerea în funcţiune a spaţiilor nou construite, piaţa a fost numită Piaţa Criminală. Din 1994, această clădire este monument arhitectural de importanţă locală. Piaţa a fost întotdeauna un centru comercial al oraşului. În 1786, pe această piaţă au început să se desfăşoare târgurile anuale (iarmaroace) de două săptămâni, care contribuiau la dezvoltarea comerţului local şi regional. Odată cu stabilirea puterii sovietice, piaţa a fost desemnată ca locul de desfăşurare a sărbătorilor şi demonstraţiilor sovietice. La 25 august 1991, aici a avut loc un miting al forţelor democratice. Teritoriul parcului actual din partea de est a Pieţei Soborna, vizavi de una dintre clădirile Universităţii Naţionale „Iurii Fedkovici” din Cernăuţi, a fost cândva o piaţă care până în 1918 se numea Franz Josef. În timpul Primului Război Mondial, când trupele ruseşti au ocupat cea mai mare parte a Bucovinei, administraţia militară rusă a redenumit-o Piaţa Imperială. Piaţa s-a format la sfârşitul anului 1873, datorită clădirii Consiliului Regional al Bucovinei (1871-1873), construită conform unui proiect tipic pentru toate regiunile care făceau parte din statul austriac. Consiliului Regional al Bucovinei, organul administrativ al regiunii, înfiinţat în 1854, implementa ordinele şi directivele ministerelor Afacerilor Interne, Religiilor şi Educaţiei, Comerţului, Agriculturii, Reformelor Politice, ordinele administrative, analiza bugetele fondurilor regionale. După prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar în noiembrie 1918, Consiliul Regional al Bucovinei şi-a încetat activităţile. În perioada în care regiunea a devenit parte a României, sediul fostei administraţii regionale a găzduit prefectura judeţului Cernăuţi, administraţia industriei şi comerţului, inspectoratele, departamentul muncii şi departamentul silvic.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Comitetul regional de la Cernăuţi al Partidului Comunist din Ucraina a fost găzduit în această clădire. După ce Ucraina şi-a câştigat independenţa, sediul a fost închiriat Universităţii Naţionale „Iurii Fedkovici” din Cernăuţi. Până în 1940, pe teritoriul actualei pieţe au existat patru monumente: două din perioada austriacă şi două din perioada românească. În ziua de azi, în piaţă se află al cincilea monument, al Victoriei, creat în perioada sovietică. Primul monument, monumentul Austriei, a fost ridicat cu ajutorul populaţiei regiunii în 1875, pentru a comemora 100 de ani de la anexarea Bucovinei la Austria. Datorită amplasării monumentului în Piaţa Criminală, aceasta a fost redenumită Piaţa Austriei. Vizavi de clădirea Consiliului regional al Bucovinei se afla cel de-al doilea monument, ridicat în 1911, dedicat împărăteasei Elisabeta (Sisi), soţia împăratului austriac care a fost ucisă în Elveţia, la Geneva, în timpul unei plimbări, în 1898. Ambele monumente au fost demontate când Bucovina a devenit parte a României. În perioada românească, în Piaţa Arboroasa au fost instalate două monumente, un bust al poetului Mihai Eminescu (autor, un sculptor din Iaşi, Richard Ette) şi un bust al ministrului român Ion C. Brătianu. În perioada sovietică, Monumentul Victoriei a fost instalat în piaţă (proiectat de arhitectul V. Grigor şi sculptorul Pernashevich). (Bucpress.eu). Str. Molodiyska – Herrengasse (Str. Domnească)/ Str. Iancu Flondor/ Str. Olga Kobylyanska. La începutul secolului trecut, această stradă se numea Herrengasse (Strada Domnească, până în 1918). Există legende despre ea, se spune că doar nobilimea se plimba pe această stradă şi că ea „era spălată cu săpun şi se mătura cu trandafiri”. Dar nu există dovezi în acest sens. În perioada românească a fost redenumită în cinstea unuia dintre cei mai bogaţi proprietari de terenuri din Bucovina, Iancu Flondor. Odată cu stabilirea conducerii sovietice, a fost numită în cinstea poetesei Olga Kobylyanska. Încă de la început, strada s-a numit Molodiyska, din cauza că drumul către satul Molodiya trecea pe aici. Numele Herrengasse (Strada Domnească) este menţionat la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Construcţiile pe Herrengasse au debutat la începutul secolului al XIX-lea. Primele clădiri erau din lemn, doar cu un nivel. La începutul anilor 1890, în locul lor au apărut clădiri înalte, în mare parte cu destinaţii financiare şi administrative. Începând cu 1994, aproape toate clădirile străzii (46 la număr), cu excepţia a două dintre ele, sunt monumente arhitecturale de importanţă locală. Printre acestea sunt clădiri rezidenţiale de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, deţinute de cele mai bogate şi mai respectate familii din oraş din perioada respectivă. În perioada românească, pe stradă existau trei cinematografe: „Capitol”, „Corso” şi „Regal”. În primii ani ai secolului XX, două case naţionale ale grupurilor etnice au fost, de asemenea, construite pe strada Domnească. Casa Naţională Germană este o clădire masivă cu trei etaje, cu echere şi arcade ascuţite, construită în 1910, conform planurilor arhitectului Gustav Fritsch. Odată cu independenţa Ucrainei, tradiţiile naţionale ale minorităţilor naţionale din regiune au reînviat. Astăzi, aici funcţionează Societatea de cultură austro-germană „Renaşterea”, unde se celebrează sărbătorile tradiţionale germane, se organizează concerte etc. Casa Naţională Poloneză – clădirea „Societăţii de ajutor fratern Adam Mickiewicz” e construită în 1905, după proiectul celebrului arhitect Franz Skovron. Casa poloneză a fost centrul vieţii culturale a populaţiei poloneze din regiune şi a rămas aşa până la sosirea trupelor sovietice. În perioada sovietică clădirea a devenit cinematograf, ulterior fiind şcoală de muzică. Astăzi, în această clădire funcţionează „Societatea de cultură poloneză Adam Mickiewicz”, căreia i s-au dat câteva încăperi pentru a fi utilizate din aripa stângă a clădirii. Datorită diversităţii elementelor arhitecturale, strada are un caracter elegant şi reprezentativ, este singura stradă pietonală din Cernăuţi şi diferă semnificativ de alte străzi din oraş… La parterul clădirilor funcţionează magazine şi restaurante. (Bucpress.eu) Măturat cu trandafiri. „Am vrut să ne începem textul cu o întrebare: care este singurul oraş din lume ale cărui străzi erau cândva măturate cu trandafiri? N-aţi fi ştiut în veci că vorbim de Cernăuţi. Doar că nouă ne plac lucrurile clare, iar măturatul uliţelor cu tufe de trandafiri e doar o legendă, pe a cărei veridicitate nu putem paria. Totuşi, legenda există şi este şi imortalizată într-unul din monumentele oraşului. Şi chiar dacă nu ar avea nici cel mai mic sâmbure de adevăr, tot ar fi o metaforă nemaipomenită pentru a descrie unul din cele mai frumoase oraşe din acest colţ de Europă.” (Barfadeiasi.ro)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: