După lege, partidele sunt cele desemnate că conducă ţara prin alegeri democratice în care îşi desemnează reprezentanţii în Parlament şi în consiliile locale. Parlamentul se numeşte şi Legislativ deoarece prin legile adoptate pe baza majorităţii guvernează Executivul legitim. Guvernul este obligat să aplice aceste legi menite să asigure un climat de ordine şi disciplină propice dezvoltării economice şi sociale. Tot Guvernul este cel ce asigură buna colaborare cu alte guverne în scopul apărării suveranităţii şi a independenţei.
Teoretic, sună frumos şi corect, numai că partidele româneşti se conduc după alte reguli decât în democraţiile avansate unde ideologiile şi doctrinele generează programe de reforme. S-a ajuns la concluzia că activitatea partidelor noastre ţine cont în primul rând de interesele electorale şi abia apoi de interesul poporenilor. Cine stabileşte prioritatea acestor interese de partid?
Spaţiul public este cel ce face agenda publică în România, spaţiu reprezentat de mass-media şi în principal de televiziunile aşa-zis de „informaţii“. Ele furnizează partidelor diagnoze şi prognoze, cel mai adesea partizane şi manipulatoare, adică vectorii politici aducători de imagine publică şi de voturi. Nu numai atât: au fost destule momente când în studiourile TV s-au negociat în direct decizii politice! De demonstrat.
În aceşti 32 ani, partidele româneşti au fost mereu dependente de televiziuni, principalul slogan al tuturor protestelor fiind: „Aţi prostit poporul/ Cu televizorul“. Semn că televiziunile, mass-media, în general, n-au fost niciodată independente, ci ele însele au depins de subvenţiile de la stat, adică de banul contribuabilului, folosit, cum se vede, împotriva contribuabilului. Partide care nu au apărut la televizor n-au existat niciodată, iar asta înseamnă o politică lipsită de aportul nemijlocit al cetăţenilor.
Care sunt vectorii politici promovaţi de televiziuni prin talk-show-uri, moderatori şi influenceri? Aceiaşi cu care reuşesc să-şi sporească ori să-şi menţină audienţa: de pildă, România TV a lui Ghiţă, mai nou şi Realitatea TV îi îngrozesc pe telespectatori cu scăderea şi neplata pensiilor, segmentul acesta, cel mai numeros, al pensionarilor fiind acaparat de PSD şi AUR care îl şi cultivă zi de zi prin declaraţii pline de „grijă“ populistă. Tot aici, dar şi la Antene, au apărut încă de la începutul pandemiei poziţionări antimască („antibotniţă“) şi antivacciniste pe baza cărora AUR-iştii şi-au încropit un bazin electoral slab instruit care i-a votat să intre în Parlament, iar acum i-au surclasat pe USR-işti. Pentru că dau prost la nivel european, de frică să nu piardă cu totul segmentul „cu carte“ din electorat, PSD s-a lepădat oficial de coronascepticism şi conspiraţionism, intrând la guvernare alături de PNL.
Aceleaşi televiziuni trăiesc înspăimântând populaţia cu spectrul inflaţiei galopante şi al datoriei publice, creşterea preţului facturilor la încălzire, curent electric şi gaze, iar partidele de guvernământ se văd puse în situaţia de a forţa bugetul public şi, oricum ai da-o, de a pierde voturile unor segmente electorale importante, mai cu seamă ale săracilor (peste 40%). În schimb, partidele de opoziţie încurajează grevele, ieşirea la proteste, ceea ce încurcă şi mai mult partidele Puterii la alegerile viitoare.
Aţi observat domniile voastre, sper, că marea majoritate a vectorilor susţinuţi de televiziuni se află pe partea stângă. Aveţi, aşadar, explicaţia de ce Stânga, PSD plus AUR la extrema stângă, acumulează cele mai multe adeziuni şi voturi, o obişnuinţă neschimbată de pe vremea tovarăşilor.
Rezultă cu claritate că televiziunile de informaţii româneşti au renunţat la informarea corectă şi echidistantă a spectatorilor şi s-au înregimentat cu arme şi bagaje în solda partidelor politice care decontează cu zeci de milioane de euro serviciile prestate. Ceea ce înseamnă că dezinformează, mint cu neruşinare, vezi campaniile analfabete cu statul paralel şi cu Justiţia subordonată serviciilor secrete. Manipulând la modul ordinar, audienţa lor a început să scadă concomitent cu creşterea accesibilităţii Internetului. Pe când un BBC românesc?
Comentarii