USR sau cum se îngroapă un partid

Pornită din societatea civilă, formaţiunea USB (Uniunea „Salvaţi Bucureştii!“), cu Nicuşor Dan ca organizator, s-a dezvoltat graţie unei activităţi extraordinare pe reţelele de socializare. Şi-a fixat de la început o doctrină de stânga copiată de la alte mişcări politice europene, neomarxismul, numai că în cultura politică românească, ticsită de marxism-leninism-stalinism-ceauşism, respectiva ideologie le-a adus numai deservicii: lupta de clasă nu mai avea nicio relevanţă, proletariatul îşi schimbase complet faţa şi conţinutul, iliberalismul sau/ şi antiliberalismul nu au prins în România, proprietatea de stat pierduse teren prin privatizare şi naşterea unei economii de piaţă, iar cu egalitarismul se ocupau PSD şi AUR. Astfel că, odată ideologia neomarxiştilor eşuată, USR s-a trezit fără formă şi fond, iar analiştii, opozanţii au strigat în cor: „Împăratul e gol!“

Nu se poate ca leadership-ul acestui partid alcătuit din numeroase personalităţi să nu fi sesizat dispariţia formei şi a conţinutului, iar bâlbâiala situării la stânga pe plan european alături de La République en Marche a lui Emmanuel Macron şi pe dreapta în România alături de PNL, veţi vedea îndată de ce, n-avea cum să le asigure un loc demn pe eşichierul politic naţional.

Fugindu-le pământul de sub picioare, au făcut erori grave de management politic: după ce au reuşit să intre la guvernare împreună cu PNL în virtutea scorului electoral, liderii USR şi-au fixat greşit „inamicul“ cu care să lupte, element principal şi decisiv al doctrinei oricărui partid, şi au început să se bată cu colegii de guvernare liberali, în loc să-şi subordoneze activitatea imperativului bunei guvernări şi să contracareze acţiunile destabilizatoare („divide et impera!“) ale experimentatului PSD, să acţioneze hotărât şi loial alături de aliaţi în susţinerea parlamentară a propriului Guvern. Din contra, s-au aliat cu cei mai toxici politicieni de la AUR şi cu PSD pentru a demite propriul guvern.

Dacă activitatea politică a USB sub mâna lui Nicuşor Dan reuşise să disloce PSD din primăriile generală şi ale câtorva sectoare împreună cu PNL, în activitatea guvernamentală recentă, „neomarxiştii“, în loc să se remarce printr-o activitate guvernamentală pe măsura capacităţii lor, n-au fost în stare decât de scandaluri, de iniţiative prost gândite şi trădări ale aliaţilor. Canibalizându-i pe liberali, au considerat că le pot subtiliza membrii şi bazinul electoral ca să le ia locul pe partea dreaptă, eroare care li s-a dovedit fatală.

Liderii USR au avut ce se chinui în realizarea alianţei şi apoi a unirii cu PLUS, formaţiunea lui Dacian Cioloş, unire făcută cu scopul de a le revigora activitatea politică şi de a câştiga un candidat credibil la viitoarele alegeri prezidenţiale, numai că, dintr-un politician vizionar, Cioloş, după ce a renunţat la poziţia de lider al mişcării lui Macron în Parlamentul European (n-am văzut niciodată eroare mai gravă a unui politician român!), a împrumutat straiele lui Dan Barna şi ale celorlalţi mardeiaşi userişti: a încercat să aducă în curtea proprie UDMR şi PNL, un partid de două ori mai mare, care trebuia să joace după cum cântau useriştii pentru a forma un guvern şi o majoritate a lor. Nu ştiu ce calcule şi-au făcut pentru asemenea iniţiativă mai mult decât comică.

N-aveau cum să reuşească, aşa că au încercat să facă o majoritate cu PSD şi AUR, ceea ce s-a dovedit o altă inepţie de acelaşi calibru, şi au continuat până în ultima clipă să creadă că vor obţine învestitura parlamentară pentru „ilustrul“ lor program. Şi iaca aşa s-au făcut de ocară până la capăt.

Din pricina comportamentului lor politic plin de aroganţă şi dispreţ la adresa competitorilor din PNL, PSD, UDMR, nu au putut realiza nicio alianţă pentru a ajunge din nou la guvernare. După atâtea decizii proaste, naivităţi, trădări şi scandaluri, partidul a ajuns nesemnificativ pe scena politică, iar şarjele sale critice şi batjocoritoare la adresa celorlalte partide au făcut din USR o formaţiune nefrecventabilă, şi pe plan naţional, şi pe plan european. Cu un leadership compromis în asemenea hal, nu ştiu ce viitor mai pot avea Dacian Cioloş şi neomarxismul în România.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: