Părintele iconom stavrofor Ioan Nistoroaea a trecut la Domnul

Cu nespusă durere, dar cu nădejde în iubirea milostivă a lui Dumnezeu pe care L-a slujit cu râvnă neostoită, am aflat vestea trecerii la cele veşnice a Părintelui Iconom Stavrofor Ioan Nistoroaea, fost paroh al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Iţcanii Vechi, Suceava.

Slujba de înmormântare a Părintelui Ioan Nistoroaea a fost oficiată duminică, 21 noiembrie. Duminică, la ora 14, trupul neînsufleţit al părintelui Ioan a fost depus după rânduiala ortodoxă în cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” pe care a păstorit-o ca paroh 25 de ani.

Joi, 18 noiembrie 2021, preotul misionar Ioan Nistoroaea, în vârstă de 68 de ani, şi-a început călătoria spre cer, după o scurtă suferinţă.

Părintele Ioan Nistoroaea s-a născut la 12 ianuarie 1953 în localitatea Găineşti, Suceava, ca fiu al Nataliei şi Dumitru Nistoroaea. Tatăl, dascăl de biserică, a decedat în ziua de Sf. Treime în 1996, la terminarea Sfintei Liturghii.

Părintele Ioan Nistoroaea a făcut şcoala primară şi gimnazială în satul natal, Găineşti (1960-1968), Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1968-1973), reuşind al 12-lea din cei 29 admişi; apoi Facultatea de Teologie (pe atunci Institutul de Grad Universitar), la admitere obţinând media 9,14. A absolvit facultatea în 1977, cu lucrarea de licenţă „Religia grecilor antici, în comparaţie cu creştinismul”. S-a căsătorit cu aleasa inimii sale, Virginica Postelnicu, cununia civilă având loc la Consiliul Popular Slatina (21 mai 1977), iar cea religioasă la biserica din Găineşti, în ziua de 24 iulie 1977. A fost hirotonit la Mitropolia Iaşilor de IPS Adrian Botoşăneanu, în aceeaşi perioadă cu fostul protoiereu Vasile Irimia şi cu fostul director al Seminarului Teologic Neamţ, pr. Ioan Mihoc. A avut naşi de hirotonie pe pr. Dumitru Pantalon şi pe marele eclesiarh al catedralei mitropolitane Partenie Apetrei. Hirotonia s-a făcut pe seama Parohiei Pârteştii de Jos, Suceava, situată la 11 km de Solca şi la 1 km de salina Cacica, pe Valea Soloneţului. Ca şi la prima dragoste, aici, între bucovineni, s-a realizat şi au născut doi copii (Iustin – 1978, astăzi preot, şi Simona, 1979, în prezent profesoară la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Suceava.

Ca realizări administrative, culturale, pastoral-misionare enumerăm: > un clopot de o tonă şi jumătate din bronz – unicul, în acea vreme pe acele meleaguri – 1978; > clopotniţa restaurată şi înălţată, din piatră, pentru clopotul mare, pe lângă celelalte trei clopote existente; > mobilier de stejar sculptat în biserică, compus din iconostasul Maicii Domnului, iconostasul mic al Mântuitorului; > execuţia în praf de piatră (terasit) şi ocniţe cu ceramică în culori la exteriorul bisericii şi la clopotniţă; > restaurarea casei parohiale în praf de piatră şi restaurarea anexelor; > refacerea în totalitate şi deschiderea cu poartă mică şi mare a împrejmuirii curţii bisericii cu plase de gard din potcovniţă (platband) şi fier forjat, pe distanţă de 422 de metri; > coordonarea şi împodobirea bisericii cu obiectele necesare, cele de maximă utilitate.

Cele de mai sus, la 7 iulie 1991 s-au sfinţit, de către IPS Pimen, prilej cu care preotului paroh de atunci, Ioan Nistoroaea, i s-a acordat distincţia şi rangul de iconom stavrofor (purtător de cruce şi brâu) cu felicitări şi promovare la Suceava.

După înfiinţarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizarea IPS Pimen ca arhiepiscop, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, filie, îşi recapătă statutul şi demnitatea de odinioară, devenind parohie.

Cel care şi-a asumat responsabilitatea de paroh a fost preotul Ioan Nistoroaea, numit ca paroh la data de 1 august 1991, chemat şi promovat, după o activitate de 14 ani la Parohia Pârteştii de Jos, imediat, după trei săptămâni de la resfinţirea bisericii. În acelaşi timp este numit şi profesor duhovnic la Seminarul Teologic Liceal reînfiinţat la Suceava.

Ca un „meşter Manole” al zilelor noastre, a avut dorinţa de a ridica „altă monastire pentru pomenire”. Şi nu s-a oprit la un singur locaş de cult. Este rectitor al Bisericii „Adormirea Maicii domnului”, monument istoric, alături de PC părinte iconom stavrofor Dinu Costiuc, chiar pe locul în care la început de secol XVI monahiile Nazaria, Ierofteia şi Anghelina au ridicat loc de închinăciune.

În toată acestă perioadă, de când a rămas pe meleagurile Iţcanilor Vechi ai Sucevei, părintele Ionică s-a făcut cunoscut peste tot, a avut cuvânt spre zidire şi de alinare a suferinţelor. A fost modest în faţa lumii şi smerit în faţa lui Dumnezeu.

Părintele Ioan Nistoroaea şi-a pus viaţa în slujba Bisericii, a fost un preot harnic, iubit de credincioşi, propovăduind cu „timp şi fără timp” (II Tim. 4.2) Evanghelia lui Hristos, iar acum, la plecarea din această lume, poate spune asemenea Sfântului Apostol Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit” (II Tim. 4.7).

Rugăm pe bunul Dumnezeu să aşeze sufletul părintelui Ionică în Împărăţia Sa, iar familiei mult încercate să-i aducă mângâiere! Veşnică să-i fie pomenirea şi amintirea din neam în neam!

 LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: