Acest noiembrie este deosebit. Prin blândeţea sa în natură. Dar şi pentru toţi iubitorii de poezie. Iar cel care a scris versurile la care ne gândim a fost şi a rămas un om deosebit. Este Brumarul poetului de pe Valea Siretului Vasile Leviţchi. Mă număr printre cei din generaţia care a avut în viaţă marea fericire să-l cunoască, mă mândresc cu acest fapt.
Vasile Leviţchi a fost unicul poet român (moldovean, cum se spunea pe atunci) care a fost prezent în anii mei de şcoală la o întâlnire cu noi, elevii şi profesorii şcolii medii din Pătrăuţii de Jos. Până azi mi s-au întipărit în memorie acele neuitate versuri pe care le citea poetul despre două fete ce cântau în vagon, despre teii din Bucovina, despre Siretul ce-şi duce apele de secole la vale, despre natura fermecătoare, despre Bucovina, despre alte lucruri frumoase. A fost unica întâlnire cu un asemenea om talentat în toţi anii noştri de şcoală. A fost ca o rază de soare printre acele multe şi numeroase adunări comsomoliste, seri ateiste, manifestări de tot genul despre partid, Lenin, Kremlin, puterea sovietică, epoca comunistă, kolhoz etc.
Aveam să-l cunosc personal pe marele nostru poet, traducător, eseist, profesor, activist Vasile Leviţchi cu mulţi ani mai târziu. Deja fiind profesoară la Cupca, mai ales pe la începutul anilor ’90, când a început lungul şi anevoiosul nostru drum al renaşterii naţionale.
A fost prezent atunci la prima mare adunare naţională a românilor din Cernăuţi, la primul congres, la alte manifestări de suflet ale neamului nostru. Ne-a rămas în memorie înfiinţarea Filialei Societăţii pentru Cultura şi Literatura română în Bucovina la Cupca. Memorabila dată de 18 februarie a anului 1990. Anume atunci marea sală sportivă a şcolii din Cupca a devenit neîncăpătoare, din cauza mulţimii prezente. Printre oaspeţii de onoare s-a aflat şi poetul Vasile Leviţchi. Am stat pe urmă de câteva ori de vorbă, când ne întâlneam la vreo manifestare, despre valorile neamului nostru, despre activitatea societăţilor noastre, despre literatură, cultură, artă…
Cu părere de rău, n-am prea dovedit să vorbim despre multe, în ultimii ani, domnia sa mutându-se cu traiul la Chişinău, la fiul Valeriu. A trecut cam pe neaşteptate la cele veşnice, în 1997.
În 2002, fiind prezenţi la Simpozionul „Ilie Motrescu – creaţie şi destin” ce a avut loc la Chişinău, am fost invitaţi de nepoata poetului la cimitirul din capitala Moldovei, unde am fost la mormântul lui Vasile Leviţchi. Regretata doamnă Maria Motrescu-Popescu, sora poetului Ilie Motrescu, a depus şi un buchet de flori la mormântul bucovineanului nostru. Eram prezentă atunci la Chişinău cu fraţii poetului martir Ilie Motrescu – Ştefan, Nicolae, sora Maria, azi trecuţi toţi trei şi ei în împărăţia celor drepţi. Am văzut atunci şi mormintele altor mari oameni ai neamului ce-şi dorm somnul de veci în umbra copacilor rămuroşi din acest cimitir.
Pe parcursul anilor am scris nu odată despre poetul Vasile Leviţchi prin ziarele noastre. Ca şi despre alte mari personalităţi, am adunat materiale despre Vasile Leviţchi în arhiva mea personală. Iar la diferite jubilee din viaţa poetului am expus aceste materiale.
În aceste zile ale unui noiembrie blând, îl comemorăm, la cei 100 de ani, pe neuitatul nostru poet din Carapciu pe Siret, citindu-i poeziile, dar şi traducerile. La CIE Cupca, profesoarele de limba şi literatura română le vorbesc elevilor la lecţiile de literatură despre viaţa şi opera poetului de pe Valea Siretului. De asemenea, la şedinţele cenaclului literar „Lămâiţa” îi citim opera, am privit câteva videoclipuri, am citit şi analizat articole semnate de mai mulţi oameni de cultură despre viaţa şi activitatea sa ca profesor, ca ziarist, ca poet şi traducător. Am amenajat o expoziţie cu ziare, reviste, cărţi de şi despre poet pe culoarul şcolii, dar şi în muzeul de istorie, unde avem atâtea materiale despre mulţi oameni de vază ai ţinutului natal, dar şi din întreaga lume.
La biblioteca centrală din Pătrăuţii de Jos, cu sprijinul doamnei bibliotecare-şefe Maria Ştefureac, am amenajat o expoziţie dedicată lui Vasile Leviţchi. La căminul cultural din Pătrăuţii de Jos, cu sprijinul doamnelor Larisa Popescu şi Natalia Balan, am susţinut o lecţie de literatură despre acest mare poet al neamului nostru, pentru membrii cercului literar ce activează la această instituţie culturală.
Tânăra generaţie trebuie să cunoască viaţa şi activitatea marilor oameni ai acestor meleaguri, fie că e vorba de poeţi, pictori, muzicieni, savanţi, istorici, sportivi, politicieni, militari care, fiecare în domeniul său, într-un fel sau altul, au proslăvit meleagul prin ceea ce au lăsat pentru generaţiile viitoare. Este de datoria noastră să facem cunoscut acest lucru. Vasile Leviţchi este unul dintre ei. El merită să fie cunoscut şi apreciat. Este o viaţă trăită cu demnitate şi dăruire de sine, o viaţă de Om, de om cu literă mare.
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii