Poezia ca model al iubirii divine

Trăind în împrejurările incerte ale timpului de azi, când absolutismul şi relativismul sunt două căi ce duc nicăieri, un gând curat şi luminat al scriitorului Andrei Pleşu spune că „în orice împrejurare se poate găsi, totuşi, o accepţiune mereu validă, mereu necesară a demnităţii”. Calitatea aceasta, a fi demn într-o lume poluată de prefixele ne- sau in-, puse în faţa cuvintelor ce exprimă virtuţi, intangibilă cu trădarea sau cu strâmbătatea minţii, „sugerează o formă superioară de funcţionalitate”, scrie Andrei Pleşu în cartea „Despre frumuseţea uitată a vieţii”, apărută la editura „Humanitas”, 2016. Această formă superioară a unei frumuseţi demne, pe care a găsit-o poeta Gabriela Alef în versurile ei, ca să iasă din scrupulozitatea reuşitelor şi succeselor vieţii, pe care mulţi le declină ca merite personale, este lumina în armonia divină. Înţeleasă ca o binecuvântare, lumina, o stare poetică intrinsecă cu viaţa ei, este iubirea divină, este ea însăşi.

O definiţie sine qua non sunt versurile ce îi conturează portretul, din care desprindem înţelesul cine este Gabriela Alef: Într-un grăunte de nisip eu văd o lume/ În trandafir, un Rai şi-o Auroră./ Cuprind în palme Infinitul fără nume,/ Iar Nemurirea, într-o oră (Inocenţă). Poezia sa e un izvor de iubire, eu sunt iubire, iar poeta rezonează cu înalte vibraţii divine şi devine creatoarea frumuseţii din mine. În acest spaţiu din care lumina este evacuată sau, după o vorbă a lui Andrei Pleşu în care Dumnezeu este nerecunoscut, Străinul suprem, suspectat, autoarea alege Iubirea Divină/ Necondiţionată, o trăieşte şi o manifestă în primul rând/ Faţă de mine,/ De eul meu interior./ Ca apoi să o pot dărui/ Întregii Creaţii din Univers…/ Pentru ca toate celulele/ Fiinţei mele să respire/ Iubirea… (Aleg).

Înzestrată cu o cultură majoră, poeta vine din domeniul real al matematicii, iar schimbarea numerelor pe cuvinte este un foc lăuntric, activat prin respiraţie, un mod de existenţă ce-i permite să iubească, să (se) bucure, să trăiască în această lume minunată a materiei şi să onoreze fiecare respiraţie ca dar Divin. Venită în literatură pe filieră barbiliană, ca şi poetul Ion Barbu, care a construit cu sufletul tulburat o arcă salvatoare omenirii, Gabriela Alef ar spune la fel că poezia este o prelungire a geometriei. Lumina cuvântului ei vine parcă din Numărul de Aur Phi, o reprezentare a armoniei în Perfecţiunea Divină, aşa încât viaţa (trebuie) să fie o floare, a cărei structură moleculară e desenată în limbaj algebric: Figura completă a Florii conţine 19 cercuri./ Şi 36 de arcuri./ În ele regăsim corpurile Platonice./ Totul s-a născut din gândul Creatorului,/ Creând o structură modificată la infinit. Pentru cei mai puţin conectaţi la poezia cerebrală, poeta coboară din lumina cifrelor, a sferelor, segmentelor, unghiurilor, a formelor geometrice, în general, şi edifică viaţa din cuvinte alese, lăsându-i aceeaşi asemănare – floarea: Floarea Vieţii este modul nostru Conceptual de A Fi./ Este felul de a trăi universal,/ Este Credinţa, Viaţa, Energia,/ Asociată cu Armonia,/ Echilibrul, Perfecţiunea,/ Pacea, Liniştea. (Floarea Vieţii).

 Echilibrul între literatură şi matematică încape perfect în poezia Gabrielei Alef şi este o binecuvântare către toate fiinţele – familie, prieteni, elevii ei de la Liceul „Victor Slăvescu” din Ploieşti, unde este profesoară de matematică, pentru ca toate celulele/ Fiinţei mele să respire/ Iubirea… . Iar ca un fapt confirmat de iubirea reciprocă a discipolilor, îndreptat spre cea cu determinarea să fie un nou Model al Iubirii Divine, aici, pe pământul nostru sacru, sunt recitalurile de poezie din volumele ei de versuri „Binecuvântare în armonia divină” şi „Călăuze divine”, ambele cărţi apărute la editura „Amurg sentimental”, Bucureşti, în anul 2019 şi, respectiv, 2021. La toate ediţiile Salonului Literar Artistic „Artă prin Educaţie”, un salon de artă care reuneşte, lună de lună, de câţiva ani, profesori, elevi, scriitori, artişti şi oameni de cultură, în general, de pe ambele maluri ale Prutului, a cărei moderatoare este împreună cu scriitorul Ion Machidon, cei mai activi elevi-salonişti ai distinsei profesoare de matematică cu suflet de poet, Daria Adam, Sebastian Tănase, Laura Gişter şi Ioan Georgian Dobre, însuşesc acest obiect, numit şi regal în ştiinţele exacte, într-o armonie divină cu versurile Domniei Sale. Şi asta pentru că citind poezia Gabrielei Alef, după cum menţionează ea, „se creează un proces vindecător de meditaţie pe fiecare structură sufletească” sau, am zice noi, poezia Gabrielei Alef este o ecuaţie fără rest, mereu fiind în aşteptarea alteia la fel de vindecătoare precum cele scrise până acum.

SILVIA STRĂTILĂ

 Chişinău

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: