Cartea prietenului

După cartea fiului, consacrată amintirii tatălui („Miron Aioanei – Frânturi din viaţa unui om obişnuit”, Editura Anco l.t.d., 2009, ediţie îngrijită de Arhim. Timotei Aioanei), aparte în şirul lung al frumoaselor sale cărţi, iată că Timotei Aioanei (numele preferat pe copertă de autor, cunoscută personalitate a Bisericii noastre) îi alătură cartea prietenului: „Amintiri aşezate în rama prieteniei. Gânduri pentru familia Ilisei”, Editura Semne, Bucureşti, 2021. Volumul are un cuvânt înainte, veritabil studiu dedicat cărţilor cu/despre prieteni şi acestor amintiri, semnat de un scriitor şi publicist cunoscut, Ion Andreiţă, cu o încheiere plină de preţuire pentru scrisul autorului: „Condeiul din mâna scriitorului-arhiereu Timotei Aioanei este unul de sorginte nobilă, aureolat de har divin.”

L-am cunoscut pe autor – aflat acum în ajunul sărbătorii unei vârste frumoase, în care tinereţea şi maturitatea se întâlnesc şi se valorizează reciproc – în anul 2003, când mi-a atras atenţia prin eleganţa şi originalitatea exprimării, deosebită în simplul chenar al unui anunţ de condoleanţe, omagiul adus unei preotese la plecarea sa din această lume. L-am invitat atunci pe părintele arhimandrit care îl izvodise, deja încântată de talentul său, să scrie şi pentru Paginile de Literatură şi Artă ale ziarului „Crai nou” Suceava. Ne-a răspuns cu bunăvoinţă, oferind de atunci acestor pagini pe care le realizăm de peste 24 de ani rânduri alese, cel mai adesea evocări hrănite de o memorie în care oameni, întâmplări şi locuri au fost gravate de un condei aflat permanent la căldura înaltă a sufletului. Preoteasa menţionată ne întâmpină acum în încheierea capitolului I al cărţii, intitulat Evocarea unui preot şi dedicat preotului Ilie Ilisei, tatăl scriitorului Grigore Ilisei, căruia Nadejda Ilisei i-a fost vrednică tovarăşă de viaţă. Chipurile celor doi sunt reînviate în contextul timpului, „în perioada grea a anilor 1950-1990”, iar părintele Ilie Ilisei îi apare cititorului ca un veritabil model pentru ce a însemnat în România „slujirea din timpul furtunii”.

Capitolul II zugrăveşte portretul memorabil al unui „scriitor dintre cei adevăraţi” – Grigore Ilisei, iar al III-lea, susţinându-l şi îmbogăţindu-l pe cel precedent, adună mănunchi cronicile la câteva din cărţile sale, semnate de autorul volumului. Inspirat de viaţa şi creaţia lui Grigore Ilisei şi evident înzestrat pentru surprinderea complexităţii lor luminoase, penelul lui Timotei Aioanei îşi dă întreaga măsură în paginile reunite sub titluri care, la rându-le, sugerează diversele unghiuri din care îl priveşte şi îl vede: „Crescut în dulcele cânt al psaltichiei”, „Înţeleptul rătăcit printre oameni grăbiţi”, „Pentru un scriitor din cei adevăraţi”, „La aniversarea unui cărturar – Grigore Ilisei”, „Scriitorul dăruitor de bucurii şi iubitor de lumină”. Un portret întreg şi graţie prezenţei neuitatei soţii a scriitorului, profesoara Ecaterina Ilisei, „care a iubit Liturghia, lumina şi frumuseţea cuvintelor”. Tabloul acestei prezenţe nu este concurat ca reuşită, după părerea mea, decât de cel pe care i l-a făcut Dan Hatmanu şi este de asemenea reprodus în carte. Şi amândouă de o fotografie organizată cumva sub surâsul portretului pictat de Dan Hatmanu, cu Grigore Ilisei şi Ecaterina Ilisei împreună cu fiul, Dragoş, cu nora, Cristina, şi cu David şi Sara Daria, copiii lor.

Ultima parte a cărţii cuprinde portrete, amintiri cu prieteni, preţuitori ai familiei Ilisei, nume de seamă ale culturii din această parte de ţară şi ale ţării întregi, ca Ion Irimescu, Constantin Ciopraga, Dan Hatmanu, Iulia Hălăucescu, Virginia Stino, Cătălin Ciolca, fireşte, numai câteva din constelaţia apropiaţilor şi admiratorilor lui Grigore Ilisei şi a Doamnei sale, nume care contează, îndrăznim să credem, şi pentru autor.

Deşi diferenţa de vârstă dintre Grigore Ilisei şi Timotei Aioanei este una din cele obişnuite dintre tată şi fiu, cartea este străbătută mai cu seamă de un puternic sentiment al prieteniei. Al prieteniei respectuoase, conştiente şi pline de consideraţie pentru valoarea celui mai mare, pentru calităţile personale ale acestuia şi ale scrisului său, dar şi pentru ataşamentul împărtăşit, trăit puternic faţă de aceleaşi valori ale credinţei, faţă de aceleaşi valori morale, spirituale şi artistice. Trăit, împărtăşit deopotrivă de autor şi de protagonist – Grigore Ilisei ca exponent al familiei Ilisei, dar şi de prietenii săi, de prietenii lor.

Carte a prietenului şi carte a prieteniei, cea mai recentă carte a scriitorului Timotei Aioanei este o carte rară în zilele noastre, ale creşterii depărtării dintre oameni, în care durerea însingurează şi mai tare. O astfel de durere a pus stăpânire şi pe casa scriitorului Grigore Ilisei, la stingerea din viaţă a Doamnei sale. De aceea această carte ne apare, cu nesfârşită delicateţe şi adâncă înţelegere din partea autorului, şi ca o mână întinsă prietenului. Sigur, nimic nu poate înlocui pierderea fiinţei mult iubite, însă credinţa şi prietenia aduc mângâiere. O ştiu amândoi prea bine şi sub aripile sale întinse ocrotitor şi inima cititorului se încălzeşte.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: