Conferinţa ştiinţifică internaţională „Minorităţi naţionale inventate. Moldovenismul: politici, cauze, efecte” (I)

Foto: Bucpress

> Cernăuţi, Rodovid, 2019, 302 p.

La 23 noiembrie 2019, în organizarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, s-a desfăşurat conferinţa ştiinţifică internaţională cu titlul de mai sus. Lucrarea pe care o semnalăm cuprinde materialele acestei conferinţe, care este unul dintre răspunsurile posibile la politica autorităţilor ucrainene de resuscitare a unor teorii din vremea stalinismului „glorios”. Preocupaţi de realizarea unei naţiuni etnice, confruntaţi cu opoziţia grupului etnic rus din Ucraina, susţinut de Moscova, funcţionarii publici ucraineni şi formatorii de opinie de la Kiev dau viaţă unor politici de asimilare forţată, stârnind opoziţia minorităţilor etnice maghiară, poloneză, bulgară, română etc. Neabandonat niciodată în mod efectiv, „moldovenismul” a revenit în actualitate ca o formă reşapată a propagandei de tip stalinist, prin care populaţia română din Ucraina este împărţită în două grupuri: moldovenii şi românii. Fără a avea suportul logistic şi diplomatic al altor grupuri etnice din Ucraina, lideri locali ai românilor din partea de nord a Bucovinei au organizat această conferinţă pentru a prezenta punctul lor de vedere faţă de evoluţia politicilor culturale, şcolare, de presă şi economice ale autorităţilor ucrainene. Acestea au culminat, la începutul lui aprilie 2021, cu acuzaţia că masacrul de la Fântâna Albă, din aprilie 1941, a fost generat de implicarea serviciilor secrete ale Statului Român.

Ştefan Hostiuc semnează Cuvântul-înainte al acestei culegeri de materiale, în fapt o istorie a teoriei moldovenismului, care pune în oglindă politica otomanilor şi cea a ţariştilor, din care spicuim: „Otomanii nu au avut atâta putere să impună românilor din cele două principate denumirea regională ca denumire naţională. […] Nu la fel au procedat ţariştii faţă de teritoriile însuşite pe nedrept de la otomani. Bolşevici care i-au moştenit pe ţarişti în ambiţiile lor imperiale, au persistat în vechile politici de alienare etnică a teritoriilor (re)ocupate printr-un odios ultimatum stalinist cu odioasă complicitate fascistă, iar succesorii lor, la început parcă mai binevoitori cu românii, au strâns şi ei, peste foarte puţin timp şurubul moldovenismului şi continuă să-l facă din răsputeri, pentru a-i scoate definitiv pe aceştia din ecuaţia demografică a ţării” (p. 8).

Culegerea de materiale cuprinde următoarele titluri: Mircea A. Diaconu, Minorităţi inventate sau despre cum sunt cu putinţă moldovenismul, transilvanismul, bucovinismul, în care sunt tratate următoarele teme: Traumele ca şanse, Şansa microliteraturilor, Autorasism salvator? (foarte importante sunt considerentele teoretice pe care le formulează autorul atunci când abordează conceptele de „moldovenism” şi „bucovinism” – pp. 28-30).

Marin Gherman semnează textul intitulat Moldovenismul din Ucraina. Interese geopolitice şi realităţi sociale. Textul comunicării analizează din punct de vedere sociologic şi al drepturilor omului problema identităţii lingvistice şi etnice a românilor şi moldovenilor, astfel categorisiţi în ucrainene. Analiza foloseşte datele recensământului din 2001, din Ucraina, când au fost recenzaţi 150.989 români (0,31% din populaţie) şi 258.619 (0,54%) moldoveni. După ce trece în revistă diferite date despre presa românească/moldovenească din regiunile Odesa şi Cernăuţi, autorul abordează chestiunea Limba „moldovenească” există doar din raţiuni geopolitice, pentru ca finalul textului să fie o aspră acuză la dresa autorităţilor române, care nu susţin activ drepturile minorităţii latinofone din regiunile Cernăuţi şi Odesa. Textul amintit este pus sub titlul „Pentru a învinge într-o bătălie, ostaşul trebuie cel puţin să se prezinte pe câmpul de luptă” (pp. 44-45): „În această ecuaţie geopolitică regională România este absentă. Rămânând unul la unul cu realitatea severă, românii îşi erodează capitalul social, cultural şi istoric, iar timpul lucrează împotriva lor” (p. 45).

Octavian Ţîcu, cercetător la Institutul de Istorie din Chişinău şi-a intitulat comunicarea Românii din Ucraina între deznaţionalizare şi continuitate, abordând subiecte ca: Românii din regiunea transnistreană până în 1792, Pacea de la Iaşi şi instalarea Rusiei la Nistru, Românii şi organizarea politică ţaristă, Adunarea Naţională Moldovenească de la Tiraspol, „Moldovenismul” şi „moldovenii sovietici”, Crearea RASS Moldoveneşti (12 octombrie 1924), Românii Transnistreni între „Moldovenizare” şi „românizare” („«Limba moldovenească» a fost cheia de boltă în «inventarea» moldovenilor sovietici” care se baza pe „Cuvântelnicul academicesc al limbii moldoveneşti”, p. 69), Românii din Ucraina între moldovenizare şi politicile de ucrainizare şi Concluzii şi recomandări. Apreciem că textul comunicării este unul dintre cele mai importante din cadrul conferinţei, dovedind preocuparea cercetătorului pentru această tematică, prezentată şi în alte studii ale domniei sale. Din ultima parte a comunicării, reţinem că românii din Ucraina constituie al treilea grup etnic, care număra 409.608 persoane (0,85%), din care moldoveni s-au declarat 258.619 (0,53%) şi români erau 150.980 (0,32%) în conformitate cu recensământul din 2001. Repartiţia pe zone a românofonilor era următoarea: în regiunea Cernăuţi 181.780, în Transcarpatia 32.152 (raioanele Teaciv şi Rahiv), 724 români şi 123751 moldoveni – în regiunea Odesa. Alte regiuni care sunt locuite compact de români sunt: Krivoirog, Nikolaev, Herson, Annaiev şi Balta. În regiunea Cernăuţi românofonii reprezintă 44,38% din totalul comunităţii, în regiunea Odesa 30,22%, în Transcarpatia 7,85%, în Mîkolaiv 3,21%, în Kirovohrod – 2,02% şi 12,32 % în restul Ucrainei. În 2001, dintre cei ce se declarau români, 91,7% considerau limba română drept limbă maternă, 6,2% limba ucraineană şi 1,5% limba rusă. Din rândul moldovenilor declaraţi, 70% considerau limba moldovenească drept limbă maternă (91,6% în regiunea Cernăuţi), 17,6% aveau limba maternă rusă (1,2% în regiunea Cernăuţi) şi 10,7% considerau ucraineana drept limbă maternă (3,2% în regiunea Cernăuţi) (pp.74-75). Cumulând informaţiile, cercetătorul Octavian Ţîcu obţine următoarele date privitoare la apartenenţa lingvistică a latinofonilor din Ucraina: 78% dintre aceştia vorbesc limba română/moldovenească, 11,6% rusa şi 9% ucraineana. În urma alegerilor legislative din 2012, limba română a obţinut statutul de limbă regională în următoarele localităţi din regiunea Cernăuţi: Pătrăuţii de Jos şi Igeşti (raionul Storojineţ), Voloca pe Derelui (raionul Adâncata), Ostriţa şi Buda Mare (raionul Herţa) Mahala, Prut şi Tărăsăuţi (raionul Noua Suliţa). În Transcarpatia a fost obţinut statutul de limbă regională în localităţile: Biserica Albă (raionul Rahău), Apşa de Jos, Slatina şi Strâmtura (raionul Teceu) (p. 75). În acelaşi timp volohii, identificaţi în satele din Carpaţii Păduroşi, în număr de aproximativ 5.000 de locuitori (2.000 în localitatea Poroşkovo) vorbesc o limbă română arhaică, reuşind să-şi păstreze limba şi obiceiurile (parţial) fără şcoală şi biserică „deşi de sute de ani au fost izolaţi de românii din Romania” (ibidem). Lipsiţi de o parte din drepturile lor fireşti, românii din Ucraina „se află actualmente între două procese de înstrăinare şi de constrângere” (ibidem).

Concluzia acestei expuneri este aceea a necesităţii consolidării ideii de unitate în sens identitar şi acceptarea iremediabilă a limbii române ca unică limbă a comunităţii (p. 78), fapt recunoscut de comunitatea ştiinţifică internaţională. „Absenţa unei clarităţi asupra problemei identitare a românilor din Ucraina complică mult poziţionarea lor externă, în primul rând faţă de România, pentru care existenţa dihotomiei a fi sau a nu fi român este una fundamentală” (ibidem). Asumarea explicită a identităţii româneşti ar spori spaţiul de civilizaţie românească, ceea ce ar permite recuperarea celor supuşi vitregiilor istorice al căror viitor depinde de asumarea cestora atât de către România, cât şi de Republica Moldova. (Va urma)

MARIAN OLARU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: