Ditai oamenii politici devin copii, dar nu copii cu cărţile şi caietele în mână, nici măcar cotrobăind prin telefonul mobil ori prin tableta dată de la şcoală, ci puştani care, după ce joacă miuţa pe maidan, se încaieră şi se înjură de mama focului fără a se gândi că a doua zi vor juca din nou împreună. Diferenţa e că puştanii uită, nu pun la inimă şi iartă repede, în timp ce politicienii ar face-o şi ei, dar li-e ruşine (a nu se generaliza!) şi dăunează la imagine.
Căci nu altceva se întâmplă azi pe prima scenă politică: s-a reuşit închegarea unei alianţe de guvernare PNL-USR-UDMR, s-a guvernat împreună câteva săptămâni, nu mai mult, după care USR a început atacurile la prim-ministru şi la colegii liberali. În ce au constat atacurile? În acuzaţii pe reţelele de socializare, cele mai multe fondate, făcute publice pentru a câştiga voturi şi a creşte în sondaje – singura modalitate pe care au folosit-o încă de la intrarea în politică. Ce alternativă aveau? Prezentarea lor în faţa prim-ministrului, a colegilor din guvern şi discutarea problemelor litigioase. Dar n-au folosit-o.
De ce rezistă coaliţiile, alianţele, uneori zeci de ani, în democraţiile occidentale? Fiindcă fenomenul săpării, al călăririi colegilor, al aliaţilor este excepţia, nu regula. Fireşte că e vorba de moralitate şi onoare îndoielnice. Metoda atacului neloial, intrigile, înţelegerile pe din dos… au fost practicate de mulţi politicieni, unii ajungând prin astfel de strategii infecte în funcţii înalte: Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu, iar Traian Băsescu a aplicat-o cu metodă însuşită apoi de PD şi PDL. Faptul că au dispărut din prim-plan este simptomatic, dar fenomenul ignobil nu tinde să dispară. Se pregăteşte Ludovic Orban?
Nu altceva au făcut liderii USR: Vlad Voiculescu, mare cârcotaş, veşnic nemulţumit de ceilalţi, dar cu destule păcate el însuşi, numit ministru al Sănătăţii, descoperă la minister că nu s-au publicat integral cifrele deceselor de Covid-19 şi gestionarea banilor s-a făcut nu tocmai cum trebuia, iar Cătălin Drulă, ministru al Transporturilor, a fost în continuă campanie de imagine în dauna colegilor, ca şi Stelian Ion, de la Justiţie. Scandaluri mediatice în care sunt amestecate de-a valma colegi din PNL, ţintele lor predilecte fiind prim-ministrul Cîţu tocmai de ei preferat, candidat la şefia liberalilor, şi chiar Klaus Iohannis. Moment în care prognozele specialiştilor asupra guvernării au devenit clare: coaliţia era una toxică şi n-avea cum să funcţioneze dacă nu trag toţi la aceeaşi căruţă, iar data scadenţei se apropie.
În faza următoare, au început mişcările subterane: ministrul Justiţiei a trimis Curţii de la Veneţia punctul propriu de vedere asupra SIIJ fără consultarea şi semnătura prim-ministrului şi a preşedintelui(!), în plus, s-a apucat el însuşi să numească magistraţii, anulându-i lui Iohannis respectiva competenţă constituţională, ceea ce nu îndrăzniseră nici servitorii lui Dragnea. Lipsiţi de fairplay şi loialitate, prim-ministrul i-a demis, moment în care spiritele s-au inflamat, iar USR s-a retras de la guvernare, depunând moţiune de cenzură. Concomitent, altă ticăloşie: alături de tabăra lui Ludovic Orban, fost lider al PNL, fac presing pentru spargerea unităţii liberalilor, ceea ce nu li se mai poate ierta.
Însă, să vezi dandana, după ce împreună cu AUR şi PSD demite prin moţiune de cenzură guvernul Câţu, Dacian Cioloş, nou lider al USR şi nominalizat ca prim-ministru, vine cu căciula în mână la poarta liberalilor ca useriştii să refacă alianţa de dreapta pe care tocmai o mătrăşiseră!
Cât de naiv să fii să crezi că, după şantaje şi mizerii, liberalii vor accepta să devină vioara a doua? Dacă legea spune că e dreptul PNL să dea prim-ministru ca partid mai mare, nu se cade să-i ceri să renunţe şi să sprijine tocmai pe cel ce şi-a dovedit lipsa de fairplay şi loialitate. E vorba de demnitate, aşa că mai bine PNL în opoziţie.
Nicicând mai mult ca azi politica românească n-a coborât în tenebrele bârfei, ale naivităţii, ale lipsei de înţelepciune: e prea de tot râsul că un partid se aliază cu inamicii pentru a-şi învinge propriii colegi ştiind bine că va avea nevoie ajutorul lor!
Comentarii