Clubul SF&F

„Fundaţia” – de la hârtie la peliculă 

Dintre cărţile care au influenţat în mod extraordinar de puternic literatura SF (şi nu numai), cel puţin conceptual, al elementelor, prin imaginarea unui imperiu galactic, în primul rând, al jucătorului sau personajului decisiv ş.a., sunt cele din seria „Fundaţia” (formată din şapte cărţi) scrisă de Isaac Asimov (1920 – 1992). Se regăseşte influenţa operelor lui Asimov în  lucrările „Hyperion” (Dan Simmons), „Dune” (Frank Herbert) sau chiar „Star Wars” (creat de George Lucas), univers cinematografic ce  a avut ca inspiraţie lucrarea asimoviană.

Ar trebui să înţelegem puţin conceptul de ecranizare a unei opere literare, indiferent dacă vorbim despre ficţiune speculativă sau alt gen literar. În primul rând, cinematografia este o artă, asemenea literaturii, picturii etc. Deci, clar, transpunerea cinematografică a unei opere literare ar trebui judecată raportat la arta cinematografică. Am auzit şi am purtat, de asemenea, discuţii în care se vorbea despre ecranizarea unei opere literare („Harry Potter”, „Urzeala Tronurilor”, sau „Cel mai iubit dintre pământeni”, ca să facem şi o referinţă autohtonă). Putem analiza o ecranizare raportată la o altă ecranizare, în funcţie de gen, mod de lucru, acurateţe sau altele, dar nu putem observa faptul că unii autori nu au noroc în a ecranizarea operelor. Isaac Asimov, după opinia mea, este unul dintre aceştia. După cum spunea şi Asimov în timpul vieţii, a refuzat cu încăpăţânare ecranizarea operelor sale prin faptul că avea o aversiune faţă de cinematografie (ecranizări în special), dar şi pentru că avea o părere proastă despre Hollywood (în general). Dacă am analiza transpuneri ale lucrărilor sale pe peliculă, avem „Omul bicentenar” (1999, regia Chris Columbus) cu Robin Williams, Embeth Davidtz, Sam Neill, „Eu, robotul” (2004, regia Alex Proyas) cu Will Smith, Bridget Moynahan, Bruce Greenwood sau „Sfârşitul eternităţii” (1987, regia Andrei Yermash) cu Oleg Vavilov, Vera Sotnikova, Georgi Zhzhyonov. Dacă e să analizăm ecranizările citate şi să le raportăm la operele literare, nu putem să nu remarcăm faptul că universul imaginat de Isaac Asimov este doar un decor (cu oarecare excepţie, filmul rusesc din 1987). Din păcate serialul „Fundaţia” realizat de Apple TV în 2021 suferă de acelaşi păcat. Vizual impresionează, fără ca CGI-ul – computer-generated imagery, tehnică de creare a efectelor vizuale creată cu ajutorul programelor informatice – să deranjeze (comparativ cu „Star Trek Discovery”). Dacă, literar, „Fundaţia” a inspirat alte opere, din punct de vedere cinematografic, a fost influenţat de „Star Wars”, puţin de „Dune” (miniseria din 2000, realizat de Sci-fi Chanel cu William Hurt, Alec Newman, Giancarlo Giannini), puntea holografică din „Sar Trek”, chiar şi celebra siglă din opera lui Asimov, „Nava spaţială şi Soarele”, este influenţată de „Ordinul Întâi” din universul „Star Wars”.

Pentru cei care nu au citit ciclul „Fundaţia”, acest serial familiarizează consumatorul de material video cu ideile de bază şi cu universul literar. Dar, până la urmă, este vorba de o altă artă exprimată, având la bază un ciclu literar.

GEORGE SAUCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: