Cernăuţiul ştirilor din „Glasul Bucovinei”, Cernăuţiul lui Mircea A. Diaconu 

Spre mijlocul secolului trecut, Şcoala Analelor a schimbat într-un mod important studiul istoriei, cercetată până atunci doar prin prisma marilor evenimente şi ale personalităţilor sale, luând în considerare, aducând în prim-plan diversele aspecte ale vieţii, mentalităţi, economie, societate ş.a.m.d. Primul exemplu care îmi vine în minte pentru ilustrarea acestui nou mod, proaspăt şi îmbogăţitor de a privi istoria, este lucrarea „Foametea şi abundenţa. O istoriei a alimentaţiei în Europa” de Massimo Montanari. Un alt exemplu, legat de Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava prin anii rodnici ai şcolii sale de traducere, este „Dicţionarul tematic al Evului Mediu occidental” de Jacques Le Goff si Jean-Claude Schmitt, transpus în româneşte de un grup de studenţi ai acesteia. Am pomenit de Şcoala Analelor, deoarece la ea m-a dus gândul la prima răsfoire a cărţii „Cernăuţi. Obiecte pierdute” de Mircea A. Diaconu, Editura Cartier, Chişinău, 2021, o carte construită din fragmente de articole, ştiri de fapt divers, comunicate ale oficialităţilor, anunţuri de mică publicitate, apărute în anii 1923-1926 în publicaţia „Glasul Bucovinei” din Cernăuţi.

Este lăudabilă ideea lui Mircea A. Diaconu de a ne oferi o imagine a Cernăuţiului interbelic prin lectura acestor decupaje. Cernăuţiul românesc, Cernăuţiul României Mari se află în memoria sau în imaginarul celor cu adevărat interesaţi astăzi de Bucovina de dincolo de graniţă, de nordul Bucovinei aparţinând acum Ucrainei, ca perioada sa luminoasă, cu o viaţă prosperă pentru cei mai mulţi dintre locuitorii săi şi înfloritoare pentru intelectuali, pentru oamenii condeiului. De aceea, lectura cărţii lui Mircea A. Diaconu reprezintă un veritabil şoc: capitala istorică a Bucovinei, capitala alesei sale spiritualităţi şi-a avut partea sa mundană, asemenea oricărei aşezări! O aşezare în care trăiau oameni care nu citeau neapărat cărţi şi reviste, cu atât mai mult nu le scriau, dar aveau viaţa lor, cu mici bucurii şi poate grele suferinţe, cu năpaste neprevăzute, cu evenimente menite să-i cheme şi să-i găsească în mulţimile de curioşi, cu înlesniri şi interdiţii de cunoscut şi respectat în anotimpurile traiului zilnic. Cu evenimente păstrate în aduceri aminte de transmis urmaşilor sau în fotografii, dar şi cu evenimente aparţinând altora, mai mari, mai importante, de scris în cartea de istorie a oraşului, uneori chiar în cartea de istorie a ţării.

Aşadar, ce găseşte în paginile cărţii „Cernăuţi. Obiecte pierdute” cititorul interesat de orice priveşte Cernăuţiul, visătorul Bucovinei întregi, lectorul care continuă să vibreze la gândul românilor de pe pământul înstrăinat din nordul Bucovinei?

Găseşte ceea ce va căuta în primul rând: evenimente, societate (societăţi), oameni cunoscuţi sau cu numele tipărit în ziare şi reviste doar în astfel de ştiri şi anunţuri, locuri cu străzi şi clădiri care au fost, care mai sunt, viaţa, semne ale vieţii cernăuţenilor în cei patru ani ai oraşului asupra cărora s-a oprit Mircea A. Diaconu în decupajele sale.

Unele din evenimentele cărţii îl racordează explicit pe cernăuţean şi pe cititor, racordează Bucovina cu restul ţării: reluarea circulaţiei pe calea ferată între Cernăuţi şi Bucureşti („Trenul 5 accelerat pleacă din Bucureşti la orele 6,30, soseşte la Cernăuţi la orele 9,20 dim. Trenul 6 accelerat pleacă din Cernăuţi la orele 7,53 d.p. soseşte la Bucureşti la orele 9,55 dimineaţa”), concertul lui George Enescu („Cel mai mare maestru de vioară al timpului de astăzi…”), trecerea prin Cernăuţi a Suveranilor în drum spre Polonia, cu împodobirea peronului gării cu ghirlande de cetină şi steaguri tricolore („Dintr´o cadră de ramuri de brad se desprindea mândru stema Bucovinei”) şi cu adunarea aici „în ţinută de rigoare” a reprezentanţilor autorităţilor civile şi militare („d. ministru Nistor cu d-na şi d-şoara, P.S.S. Episcop Ipolit, generalul Ştefănescu, rectorul universităţii, d. E. Botezat, deputaţi şi senatori ai Bucovinei, directori generali, ofiţeri de garnizoană locală, decanii facultăţilor universităţii noastre, d. Flondor, primarul Cernăuţilor, profesori universitari, procurorul gen. D. Tarnavschi, reprezentanţi ai Curţii de Apel, consilieri consistoriali şi alţi reprezentanţi ai clerului, reprezentanţi ai direcţiunii generale zootehnice, doamne şi domnişoare din înalta societate cernăuţeană, inspectorul cercetaşilor, d. căpitan Sidorovici, reprezentanţi ai societăţilor studenţeşti din localitate, reprezentanţii presei, etc. etc.”), concursul internaţional de turism, ai cărui participanţi, „aproximativ 120 persoane cu 30 automobile” (între care „şi AA. LL. RR. Principii Carol şi Nicolai”), „vor trece în cursa lor şi prin oraşul nostru”, prilej cu care populaţia este invitată „pentru a serbători aceste două zile prin decorarea caselor şi balcoanelor cu stindardele şi culorile naţionale”, meciul Bucureşti – Cernăuţi (în care „Echipa bucureşteană, întărită prin jucători transilvăneni, îşi va da toată silinţa să se revanjeze pentru înfrângerea de 0:3 suferită anul trecut în Cernăuţi”) ş.a.

Alte evenimente sunt doar ale cernăuţenilor, iar în organizarea şi desfăşurarea acestora apar în prim-plan reprezentante ale societăţii civile, cum se spune astăzi: ceaiul „dansant-artistic” aranjat de Reuniunea Femeilor Române, cu venitul „destinat pentru un frumos scop: clădirea şcolii profesionale”, seara „mascată şi costumată”, aranjată de societatea de binefacere a tipografilor, cu venitul „destinat pentru tipografii ce nu au angajamente de lucru şi pentru văduvele şi orfanii de tipografi”, publicarea mulţumitei pentru contribuţiile individuale (plus „Primăria oraşului Cernăuţi 50 000”) aduse fondurilor sale de către societatea «Mormintele eroilor căzuţi în războiu» sub înalta ocrotire a M.S.Regina Maria pentru împrejmuirea şi buna întreţinere a mormintelor eroilor căzuţi în războiul mondial” ş.a. Despre donaţii vorbeşte şi un comunicat al primăriei, acesta pentru „acţiunea îmbrăcării şcolarilor sărmani”. Pe 1 iulie 1923 sunt organizate „mari alergări de cai pe Hipodrom şi mari serbări pe plaja «Cârdul Gâştelor», ambele date în scopul măririi fondului ridicării monumentului Unirii în Cernăuţi”.

Serbarea de primăvară „în stil mare” aranjată de „Dl. Director general Mănescu” şi susţinută de „membrii din comitetul societăţii «Asilul»” ne introduce în „5 din cele mai mari săli din Cernăuţi şi anume în Casa Germană, Camera de Comerţ, Casa Naţională Evreiască, Casa Polonă şi Toynbeehale”, dar şi în localurile de unde se puteau cumpăra „biletele de intrare (biletele pentru loje, cât şi cele pentru studenţi)”, care dădeau „dreptul de a intra în orice timp în toate localurile de festivitate” – „la librăriile Ostaşul Român, Pardini şi Schally, la papetăriile Klein şi König, cât şi la debitul de ziare Abraham”, prenotările pentru loje putând să fie făcute zilnic „la secretarul societăţii «Asilul», domnul prim-consilier de Poliţie Nedved, Prefectura Poliţiei, etajul 1, uşa No. 17…” De altminteri Prefectura Poliţiei, mai exact camera sa 8, este spaţiul cel mai prezent în carte, deoarece aici se adunau şi puteau fi găsite numeroasele obiecte pierdute din carte. Apar şi numele altor clădiri – Teatrul Naţional, Cazarma Roşiorilor –, nu lipsesc nume de pieţe – „Piaţa Unirii” – şi de străzi: Regina Maria (Hauptstrasse), Ferdinand, Gării, Volan, Zarafilor, Pumnul, Câmpului, Dr. Fechner, Brovici. Acestea din urmă ne aduc din memorie lucrarea lui Anatol Viere (bazată pe, atunci, proaspăta sa lucrare de licenţă la absolvirea Facultăţii de Filologie) „Microtoponimia municipiului Cernăuţi. Evoluţia hodonimelor (monografie), Editura Ruta, Cernăuţi, 2008, girată ştiinţific de profesorii universitari doctori docenţi Gheorghe Jernovei şi Ilie Popescu, cu Maria Toacă redactor literar, în care, scrie în prefaţă regretatul Gheorghe Jernovei, autorul „şi-a propus să demonstreze (…) că numele topice ale străzilor (hodonimele) servesc drept o probă elocventă în elucidarea unităţii şi continuităţii de neam”.

Desigur, evenimentele aparţin şi părţii reprobabile, dureroase, întunecate a vieţii oraşului, existente la Cernăuţi ca în oricare aşezare: odată cu „reîntoarcerea primăverei pătrunde până în publicitate plângerea organelor încredinţate cu cultivarea şi îngrijirea grădinilor şi plantaţiilor publice că tineretul nostru adolescent devastează cu o nepăsare de neînţeles plantaţiile publice întreţinute cu anevoie şi cheltuieli mari” şi nu se mulţumeşte doar cu despuierea de podoaba florilor a arbuştilor şi copacilor, ci „aranjează pe pajiştile verzi ale grădinilor noastre publice adevărate match-uri de footbal, aşa că ele în curând se vor asemăna cu pământul din pustietăţi”; „obiceiul rău de a împodobi de sărbătorile Rusaliilor porţile şi uşile caselor cu frunze are drept urmare că plantaţiile noastre publice sunt devastate”; „fetiţa Victoriţa Kşiş, în etate de 13 ani, pe când se ducea la mama ei, care îşi câştiga pânea de toate zilele vânzând flori în Piaţa Unirii, a fost călcată de automobilul No. 5, Stj. (…) Fetiţa a fost călcată de automobil în aşa fel, că a rămas moartă pe loc într-un lac de sânge”; într-o noapte este arestat „vestitul spărgător Nicolae Bodnariuc din mahalaua Mănăstireşte Nr. 629 (…) încărcat cu pradă”: „o cantitate mare de mezeluri şi alte obiecte” furate de la negustorul Marcus Hoch, după ce câteva nopţi înainte „acest incorigibil delincvent a comis un furt prin spargere din str. Springbrunnen, luând mai multe pachete de tutun”, iar la un an de la asasinarea casierului Ceauşescu „dela serviciul de întreţinere C.F.R.” şi rănirea gravă a inginerului Goldenberg, „a fost descoperit criminalul (…), însuşi servitorul casierului Ceauşescu, anume Rusnac, care a avut şi mai mulţi complici”. Credem însă că cititorul vremurilor noastre pandemice va stărui asupra anunţurilor gen „Mersul epidemiilor în Bucovina pe timpul dela 1-31 Martie 1923”: „Typhus exantemat: bolnavi vechi 92, bolnavi noi 115, vindecaţi 153, morţi 11, rămaşi 43…”

Mulţimea anunţurilor privind pierderile de obiecte şi animale prezente în carte vorbeşte despre seriozitatea cu care era tratată posibilitatea de găsire a păgubaşilor prin descrierea lor amănunţită şi despre grija purtată necuvântătoarelor, adăpostite în curţi de gospodari sau în „pripasul orăşenesc”. Sunt obiecte semn al vremii, manşonul, lorneta, galoşul, pompadura, şi denumiri ale obiectelor, veritabile delicii lingvistice: „piele mohorâtă”, „cu mânerul de ciolan alb”, „lănţuşel”/„lănţujel”/„lănţuzel”, „cofă de tenechea cu farbă”, „1 orar brăţarnic pentru dame”, „10 cârligaşe complete”, „20 perechi ţâţâne mici” şi încă multe, multe altele. Sunt şi anunţuri de persoane care vor să fie găsite, anunţuri venind de la „persoane singurite”: „Domnişoară româncă cunoscând limbile română, germană şi franceză, caut post ca menajeră sau alt post corespunzător”, „Două domnişoare drăguţe, inteligente şi cu mult temperament, de loc din Bucovina, etatea între 20 şi 21, doresc cunoştinţa unor domni binesituaţi, etatea între anii 30-35”, „Român din Regat, director şi proprietar al unei Societăţi, vârsta 33 ani, doreşte căsătorie cu d-şoară sau văduvă simpatică. Dotă nu necesită. Să ştie piano sau vreun instrument”; „Văduv, domn serios, caracter fără patimi, sănătos, robust, de exterior plăcut (…) voieşte să încheie o căsătorie bazată pe adevăr, dreptate, egalitate şi sinceritate…” ş.a.

Frumoase, cântărind serios în farmecul pe care îl degajă „Cernăuţi. Obiecte pierdute” sunt fotografiile realizate de Anetta Dabija. Unele evocă perioada interbelică, altele aparţin oraşului din anii noştri, deşi „scăldarea” tuturor în sepia încearcă să le aducă la un numitor comun. De asemenea, nu poate lipsi lauda cuvenită lui Vitalie Coroban pentru excelenta prezentarea grafică a cărţii, pentru inspirata punere în pagină a textelor şi a fotografiilor.

*

Am folosit multă vreme denumirea capitalei istorice a Bucovinei la plural, apoi, ţinând cont de opţiunea unor scriitori cernăuţeni, dar şi de reglementarea Academiei Române în această privinţă, am renunţat în favoarea singularului. L-am preferat şi pentru titlul acestor simple impresii de lectură, fireşte nu cu o nuanţă polemică faţă de alegerea lui Mircea A. Diaconu, ci pentru sentimentul generat de lectura cărţii sale. Al unui Cernăuţi lumesc contrapus unui Cernăuţi aproape celest prin luminozitate, dominant în imaginarul nostru, cel puţin până la apariţia acestei cărţi. Efectul ei este remarcabil. Cernăuţiul de jos nu îl coboară pe cel de sus, îi dă veridicitate, îi hrăneşte viaţa. Cu cărţi dedicate literaturii şi scriitorilor importanţi din Bucovina între cele două războaie mondiale, cred că Mircea A. Diaconu va înregistra succesul de public cititor pe care orice scriitor şi-l doreşte mai ales cu această carte care deşi nu-i aparţine prin conţinut este atât de mult, esenţial, definitiv, a sa.

Am parcurs „Cernăuţi. Obiecte pierdute” de Mircea A. Diaconu cu sentimentul unei întâlniri neaşteptate, al cărţii aparte, surprinzătoare, consacrate unui Cernăuţi cu evenimente, persoane, întâmplări găsite după aproape un veac, cu o viaţă abia acum descoperită. Un Cernăuţi mundan care susţine existenţa oraşului iubit, idealizat şi face despărţirea şi mai sfâşietoare.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Cosmin_Gută says:

    Măi,ziarule!Sigur nu ai uitat nimic? De exemplu,de unde am putea cumpăra cartea,că de câte ori apare câte o carte interesantă despre Bucovina sau care implică Bucovina istorică,în orice mod,aceasta,cartea,nu se găsește in librăriile sucevene și in nici o altă librărie din bucata de Bucovina care ne-a mai rămas… Este, desigur, o intâmplare,nimeni nu știe nimic,nici chiar domnul Diaconu &Grupul de la Durău,n-au auzit nemica,totul este in regulă,important este să promovăm,nu-i așa,scriitori de coșarcă,cum ar fi juristul-cârciumar Breabăn Andrei,sprijinit din off de același grup de la Durău,Gheorghe a lui Ion ,sau invers,cărțile lu’ Breabăn le găsești și la mall,la aprozar,la farmacie…
    Deci,când veți răspunde la prima intrebare de mai sus,veți avea și stima cititorilor…

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: