Alexandrina Cernov, o personalitate a Bucovinei din nordul său înstrăinat

Am cunoscut-o la Suceava pe universitara Alexandrina Cernov din Cernăuţi, membră de onoare a Academiei Române, în ultimul deceniu al secolului trecut, odată cu primul val de întâlniri în limba română şi de îmbrăţişări fraterne care a trecut vama Porubne – Siret, întâlniri şi îmbrăţişări care au reîntărit unitatea sufletească şi culturală a sudului cu nordul Bucovinei şi au făcut din dezvoltarea ei o cauză a intelectualităţii, a oamenilor de condei de dincoace şi de dincolo de graniţă. Şi au construit poduri de cărţi. În limba maternă, în grafie latină.

Cu o figură severă şi ochi luminoşi, Alexandrina Cernov a reprezentat pentru suceveni, încă de la început, Profesorul de excelenţă, autorul de cursuri universitare, al caietelor literare dedicate lui Eminescu şi lui Alecsandri, dar şi de manuale de limba şi literatură română pentru şcolile româneşti, trezind respect şi recunoştinţă pentru tot ce au însemnat şi continuă să însemne aceste instrumente în păstrarea identităţii de neam a românilor din partea înstrăinată a ţării. Cu atât mai mult când am aflat-o, alături de poetul Vasile Tărâţeanu şi de alţi câţiva scriitori, străbătând prin vitregiile vremurilor, de cele mai multe ori sub privirea neprietenoasă a autorităţilor, aşezările din regiunea Cernăuţi ca, sprijiniţi nu o dată şi de bunici, să-i convingă pe părinţi să-şi dea copiii în clasele cu predarea în limba română. Această ipostază a universitarei, academicienei în furtuna cetăţii a fost susţinută şi de condiţia de membru fondator, o perioadă şi preşedintă, a Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” Cernăuţi, de fondator şi director executiv al editurii „Alexandru cel Bun” Cernăuţi şi de fondator şi redactor-şef al prestigioasei reviste de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei” Cernăuţi-Bucureşti.

Nu e uşor să fii român în regiunea Cernăuţi, în nordul Bucovinei, cu stăpâni străini pe pământul strămoşilor tăi, care îţi atacă limba şi fiinţa naţională cu puterea zdrobitoare a legilor lor, pe de o parte, şi cu bănuiala unora dintre ai tăi, dezbinaţi de suferinţe şi otrava ocupanţilor, pe de altă parte. De aceea, poate nu o dată, Alexandrina Cernov s-a simţit însingurată. Însă a mers mai departe. Cu siguranţă, a contat firea sa de luptător, dar şi încrederea, şi preţuirea celor din ţară, e drept, mai darnici în sentimente decât în sprijin concret, şi mai ales mâna de ajutor a marilor bucovineni şi a urmaşilor lor. Pe câţiva dintre aceştia i-am cunoscut şi eu, invitată de Alexandrina Cernov la colocviul organizat de editura sa, „Alexandru cel Bun”, consacrat academicienilor Radu Grigorovici şi Vladimir Trebici şi cunoscuţilor intelectuali Radu Economu şi George Muntean. A urmat conferinţa internaţională desfăşurată la împlinirea a două sute de ani de la naşterea istoricului Eudoxiu Hurmuzaki – scris cu „k”, aşa cum cerea, argumentat, istoricul Ilie Luceac, laureat al Premiului Academiei Române pentru lucrarea sa „Familia Hurmuzaki: între ideal şi realizare (O istorie a culturii româneşti din Bucovina în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea)”. Şi nu pot să nu menţionez superba, tulburătoarea expoziţie a pictorului timişorean Constantin Flondor, originar din capitala istorică a Bucovinei, în aducerea căreia în anul 2011 de la Muzeul Naţional al Bucovinei din Suceava la Muzeul de Artă din Cernăuţi, Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac au avut un rol primordial.

Bucuroasă de fiecare întâlnire cu Alexandrina Cernov, nu pot să nu recunosc în saloanele de carte pe care le-a deschis, începând din anul 2001, cărţilor românilor de pretutindeni sărbători de neuitat, în care setea de unitate culturală a Bucovinei a vibrat cel mai întins. Şi, după părerea mea, cel mai elevat. Au rămas de neuitat prezentările şi lansările lor de carte şi adânc gravate în inimă serile de poveşti, cu aduceri aminte şi visuri, ale scriitorilor din Cernăuţi, Iaşi, Suceava, seri în care chipul celei care ne adunase împreună se lumina uşor, între surâs şi speranţă. Saloane atât de puternic impregnate de personalitatea sa, încât au devenit nu doar în limbajul curent, ci şi în relatări ale manifestărilor acestora, Saloanele Doamnei Cernov. Surâs şi speranţă a căror mireasmă nu am mai perceput-o decât în drumurile împreună la Cetatea Hotin, în Hotinul naşterii sale. Fiindcă, da, aşa cum mi-a plăcut să o descopăr mai demult, cu venirea pe lume la Hotin, liceul la Bucureşti, facultatea la Cernăuţi şi doctoratul la Chişinău, viaţa Alexandrinei Cernov acoperă harta României Mari. O viaţă plină de încercări personale, o viaţă nu lipsită de izbânzi şi de recunoaşteri: Premiul Fundaţiei Culturale Române, Ordinul Naţional „Serviciu Credincios” în grad de Ofiţer pentru contribuţia deosebită la propagarea literaturii române în lume, Ordinul Naţional „Serviciu Credincios” în grad de Comandor pentru contribuţia remarcabilă la afirmarea şi apărarea identităţii entice şi culturale a comunităţilor româneşti din vecinătatea ţării, Premiul Eminescu „Teiul de Aur” ş.a.

Privind în urmă, întotdeauna m-am gândit că anii lucrului împreună, ai căsătoriei cu universitarul, istoricul, criticul literar Ilie Luceac, plecat prea devreme dintre noi, au constituit perioada solară a vieţii Alexandrinei Cernov. Şi-au aplecat ochii pe aceleaşi pagini de carte, uneori au scris împreună ca doi pianişti interpretând o piesă la patru mâini. Din toate, cel mai frumos rămâne albumul lor dedicat Capitalei Eterne a Bucovinei, „Cernăuţi (1408-2008)”. De aceea, din amintirile pe care le păstrez cu amândoi, acesta îmi este cel mai de preţ. Şi fotografia în care i-am surprins la Mălini, la o ediţie a Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, unul lângă celălalt, meditativi, încercând poate să scruteze viitorul, al lor, al cărţii, al lumii noastre, cu bustul alb al poetului străluminând printre copacii cu frunza încă verde a unui îndepărtat septembrie.

Dintotdeauna, şi omul de ştiinţă Alexandrina Cernov, şi apărătoarea limbii române şi a românilor, a identităţii româneşti în nordul înstrăinat al Bucovinei, au găsit, cum îmi mărturisea într-un interviu, în Mănăstirea Putna liniştea sufletească şi înţelepciunea care îi lipseau. Mai mult, anii trecând, a început să tânjească tot mai puternic după apa vie care se adună din ploile şi roua cerului aici, tămăduitoare, mângâietoare pentru orice român, om simplu, lucrător al pământului sau cărturar-luptător de talia Alexandrinei Cernov. De aceea aici, şi cu sprijinul monahilor şi al stareţului, arhim. Melchisedec Velnic, a lucrat la ultimele volume din „Destin bucovinean”, zguduitoarea colecţie a locaşului, „Fântâna Albă. Golgota neamului” şi „Destinul Bisericii Româneşti din nordul Bucovinei în perioada sovietică. Credinţă, limbă, identitate”. Şi cu aceeaşi inimă îndurerată şi alinată de gestul tipăririi, cum li se întâmplă oamenilor scrisului, s-a îngrijit de apariţia în 2020 a cărţii postume a lui Ilie Luceac, cartea dialogurilor culturale cu bucovineni de seamă publicate în răstimpul unui sfert de veac în revista „Glasul Bucovinei” – „Forţa destinului sau fereastra prin care priveşti cerul”.

Ultima data am văzut-o pe Alexandrina Cernov în august, pe micul ecran, urmărind transmisia în direct a evenimentului major al acestui an: Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal. Şi am trăit cu emoţie, alături de ea, emoţia momentului în care a fost distinsă de ÎPS Calinic, arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, cu Ordinul „Crucea Bucovinei”, alături de alţi doi cunoscuţi şi respectaţi academicieni: Ioan-Aurel Pop şi Alexandru Zub.

*

În ajunul echinocţiului de toamnă, a sunat telefonul. Un apel de dincolo de graniţă. Cu o veste pe măsura ultimei zile mai înalte decât noaptea. După un an marcat de absenţele şi tăcerile pandemiei, la editura „Alexandru cel Bun” începuse pregătirea unei noi ediţii a salonului literar cernăuţean. Salonul Doamnei Cernov.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: