Cine e mai mare

Motto: „Ştiri germane spun că în Riga puterea o au femeile de stradă, bolşevicele. Foamea aste groaznică; nici guzgani nu mai sunt de vânzare.”

(„Glasul Bucovinei”, 30 aprilie 1919)

„Înţepături.” „Zgomot de luptă. În «Bucovina» (ziarul cernăuţean favorabil lui Iancu Flondor, spre deosebire de „Glasul”, dirijat de la Bucureşti de Ion Nistor – n.a.) din 19 curent, n-rul 28, d-1 I. Flondor a început lupta, convins că în cel mult 40 de zile (până acuma a tot fost vorba de 2 săptămâni) va avea o victorie deplină. Nu ştim ce socoteli va fi având cu partidul liberal, dar în Bucovina lui îl salutăm de pe acum, fără ca să mai aşteptăm cele 40 de zile, ca pe un biruitor. Pe câmpul de luptă pe care şi l-a ales, d-sa poate face o înaintare vertiginoasă, căci nu va găsi acolo nici un contrar. Noi n’am crescut pe la «curţi boiereşti» (o ironie a redactorului – n.a.), şi poate de aceea nu înţelegem să discutăm în tonul cavaleresc de care se foloseşte d-sa. Respectul ce-1 avem faţă de ziarul nostru şi faţă de cititorii noştri nu ne permite de a reproduce acele articole. Cine va să-şi facă o idee de scrisul acesta, reamintească-şi vremurile când politicianii noştri se înjurau ca la uşa cortului. Nici afirmaţia d-lui Flondor că din populaţia Bucovinei 70% ar fi străini şi numai 30% Români, nu este originală. Lucrul acesta l-a mai spus odată Aurel Onciul.” („Glasul Bucovinei”, 24 aprilie 1919). Schimbare. „Schimbarea dela cârma ţării. D-l Flondor s’a mulţămit de la conducerea ţării. În locul d-sale, Maiestatea Sa Regele a numit pe profesorul de universitate, d-l Iancu Nistor, un ficior de ţăran din satul Vicov de Sus. D-l Flondor a trebuit să se mulţumească, deoarece nu prea ţinea socoteală de dorinţile şi nevoile norodului şi apoi s’a fost iscat mai şi-o ceartă (sfadă) între miniştrii de la Bucureşti (sfetnicii Maiestăţii Sale Regele) şi între d-l Flondor, că cine e mai mare. Şi atunci stăpânirea dela Bucureşti s’a gândit că tot un ficior de ţăran şcolit, aşa precum e d-l Nistor, se va pricepe cel mai bine cum să împace nevoile norodului şi l-a trimis ca ministru-delegat, în locul d-lui Flondor. D-l Nistor înţelege nevoile poporului, căci el singur e din popor. Toţi să-şi vadă numai de lucrul câmpului, să asculte de poruncile ce viu dela stăpânire şi de au vre-o nevoie sau vre-o ne-dreptate să o aducă la ştirea stăpânirii şi dreptate i se va face fiecăruia. D-I Flondor a fost pe vremuri un aprig luptător împotriva stăpânirii austriace, fiind trimis în dieta ţării ca alesul boerilor şi a marilor proprietari de pământ. Acum, când a trebuit să facă loc altuia, îi pare rău că a pierdut puterea şi nu mai poate apăra drepturile boerilor, şi a pornit în gazeta sa «Bucovina» o luptă tot atât de aprigă ca acuma douzeci de ani împotriva stăpânirii, fără să bage de samă că stăpânirea de acum e doară românească, a noastră. Căci ţăranii noştri îşi aduc aminte câte drumuri zădarnice au bătut şi câţi bani au cheltuit, pe vremea stăpânirii austriace, ca să ieie ei în arândă locurile fondului şi locurile boereşti din cari se îmbogăţiau numai străinii. Şi totul a fost în zădar. A trecut abia o iarnă însă, de când a venit stăpânirea noastră românească dela Bucureşti, şi o bună parte din pământurile acestea au intrat în mâinile ţăranilor, fără nici o alergătură şi fără nici o cheltuială. Şi nu va trece nici un an, doi şi toate lanurile vor fi împărţite de veci printre ţărani. Apoi să te războieşti cu orice mijloace împotriva unei astfel de stăpâniri, precum face d-1 Flondor, e un păcat strigător la cer! Vasile Grecu.” („Glasul Bucovinei”, 24 aprilie 1919). Von Mackensen. Aceasta era pentru ocupanţii României din 1916… o Românie „normală”… Feldmareşalul neamţ Mackensen, comandantul trupelor germano-bulgaro-turce de la Sud, va merge la slujba de Crăciun la biserica Luterană din capitală… Ocupase Bucureştiul la 6 decembrie, împreună cu trupele generalului Erich von Falkenhayn, comandantul Armatei a 9-a germană. Mackensen, acest fariseu supranumit „incendiatorul de sate româneşti”, ale cărui trupe de invazie au bombardat şi distrus atâtea biserici, cărora le-au furat clopotele şi tabla de pe turle în cei doi ani de ocupaţie (1916-1918)… În anul 1919, acest monstru era pe lista persoanelor acuzate de România de a fi comis acte contrare legilor şi obiceiurilor războiului, pentru a fi livrate către Germania, în execuţia Articolelor 228-230 ale Tratatului de la Versailles şi a Protocolului din 28 iunie 1919. „Mackensen (von) a fost comandant suprem al trupelor germane în România în timpul ocupaţiei dintre anii 1916-1918. A ordonat bombardarea oraşelor deschise (fără apărare militară) de către avioane şi zeppeline. A ordonat şi prezidat rechiziţiile abuzive, măsurile de încasare abuzivă de impozite, expropriere, jaful metodic în teritoriul ocupat al României; a impus contribuţii exorbitante oraşelor şi judeţelor. A ordonat arestarea fără motiv şi deportarea în Germania şi Bulgaria a numeroşi cetăţeni români. A comis violări ale dreptului internaţional modificând fără a fi nevoie – şi fără drept – Constituţia şi legile româneşti, suprimând de fapt jurisdicţia tribunalelor româneşti şi înlocuindu-le cu tribunale militare germane. A avizat condamnările capitale la moarte. Rapide, fără judecată, deci abuzive. Azi se cheamă «genocid în contra populaţiei civile»! În timpul retragerii forţate din noiembrie 1918, a ordonat şi tolerat trupelor sale asasinatele, violenţele, furturile cu mână armată, jafurile bunurilor private, distrugerea sistematică a căilor de comunicaţie, devastarea instalaţiilor şi edificiilor publice, fapt pentru care a fost făcut personal responsabil de către generalul Berthelot, comandantul armatei Dunării.” (Colecţia ordonanţelor administraţiei militare în România. Numeroase dosare constatând toate crimele şi excesele comise în timpul ocupaţiei şi retragerii. Extras din Lista persoanelor acuzate de România de a fi comis acte contrar legilor şi obiceiurilor războiului pentru a fi livrate în Germania, în execuţia Articolelor 228-230 ale Tratatului de la Versailles şi a Protocolului din 28 iunie 1919.) P.S. Bine că i-au domolit mândria şi fudulia prusacă bunicii noştri, ţăranii-soldaţi, la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz! Dar cu ce preţ enorm de sânge, lacrimi şi durere!…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: