Documentar

Jiang Qing (Măr Albastru) – soţia lui Mao Zedong

Fetiţa revoltată, micuţa actriţă, soţia dispreţuită, marea zgripţuroaică a Revoluţiei Culturale, femeia care visa să pună mâna pe un imperiu ca împărătesele Wu şi Lü a marcat în mod negativ istoria Republicii Populare Chineze în perioada lui Mao Zedong.

Materialul din care fusese zidită nu era de origine nobilă, însă principalul ei atu, ridicat la rang de artă, îl constituia faptul că fusese o târâtură sublimă, marea târfă la care visează bărbaţii. În viaţa ei tumultoasă a fost expertă şi neruşinată, regină şi tărfă, ce s-a străduit să-şi înnebunească amanţii pe care în final i-a urât şi distrus. De aceea a plăcut multor bărbaţi care au căzut în plasa ei, inclusiv Mao Zedong. Pe acesta va reuşi să-l domine în Vestul Îndepărtat al Chinei, în valea pierdută a Yananului, unde s-au instalat comuniştii chinezi după invazia japonezilor în Shanghai, în 1937.

Născută în provincia Shandong, a fost adusă în Shanghai, în mijlocul războaielor, al asasinatelor, la festinul crimelor, de Kang Sheng. Acesta era şeful comitetelor de asasini, şeful spionilor comunişti care i-a fost protector, dascăl şi amant.

Kang Sheng nu s-a aliat cu Mao Zedong, nu a participat la „Marşul Cel Lung” – el era un admirator al lui Stalin. Din confidenţele sale făcute lui Jiang Qing aflăm că Stalin nu-l simpatiza pe Mao, nici comunismul lui exotic. Kremlinul nu-i suporta pe comuniştii chinezi decât sovietizaţi, sub umbrela sa, mai bine zis, sub cizma sa.

Kang Sheng, personaj mieros, cu alură de intelectual, inchizitor înnăscut care fusese bărbatul vieţii ei, o va pregăti pe Jiang Qing să intre în anturajul şi în viaţa lui Mao Zedong la Yanan, o întindere nesfârşită de argilă roşie, în care sunt câteva regiuni răzleţe, pline de grote.

La Yanan, Mao Zedong o angajează ca secretară. Cu o aparenţă înşelător de agreabilă, munceşte fără să fie vreodată obosită şi ştie să tacă pentru a-i cunoaşte toate secretele lui Mao Zedong.

Timp de trei luni, Jiang Qing aşteaptă un semn de dragoste din partea lui Mao Zedong – ea, femeia care reuşise să seducă toţi bărbaţii pe care i-a dorit.

În sfârşit, într-o noapte, cum ne relatează Lucien Bodart în lucrarea „Văduva lui Mao”, „acesta aruncă stiloul. Se ridică, o ia pe Măr Albastru în braţe, o înlănţuieşte, o trage spre el, se lipeşte de ea. Cu o obscenitate magnifică, îşi pune buzele lui groase, însetate ca nişte lipitori, pe gura fetei, mâinile îi strâng sânii, îi frământă, îi dezgoleşte şi strigă: Imediat. Te vreau chiar acum! Măr Albastru se lasă în voia acestui Mao insaţiabil, nărăvaş, care o frământă, o ară, zbătându-se deasupra ei ca un bolnav intoxicat cu o otravă lascivă”.

La final, Mao Zedong apreciază la Măr Albastru viclenia şi naivitatea, mârşăvia ei fantastică, aerul ei de bacantă comunistă, model de cuminţenie care mişcă aşa de bine fesele ei marxiste.

Şi astfel, Măr Albastru numită de Kang Sheng „rahat de muscă”, „destrăbălata de actriţă”, devine tovarăşa de viaţă a lui Mao, şi mai târziu soţia sa.

Cu aerul ei de târfă îl determină pe Mao Zedong să-şi repudieze soţia. He Zizhen este exilată la Moscova şi internată într-un spital de psihiatrie.

Din acel moment, Jiang Qing începe să nutrească ambiţii nemărginite, urcând în ierarhia Partidului Comunist Chinez, urmărind ca după moartea „Marelui Cârmaci” să acapareze supremaţia în stat! Pentru atingerea acestui ţel, nu s-a dat în lături de la nimic. Seducţia, trădarea, diversiunea, crima, complotul nu au lipsit din arsenalul ei.

Indiferent că dezintegrarea Republicii Populare Chineze se accentuează în 1968, Jiang Qing are grijă ca Revoluţia Culturală să continue. În oraşe şi sate, Gărzile Roşii ucid la îndemnul ei populaţii întregi, ceea ce nu le împiedică însă să se masacreze între ele. Peste tot flăcări, cadavre, grămezi de hoituri, crucificări, duhori înspăimântătoare, cangrenă, sânge închegat, tibii şi oase de mort. RP Chineză este străbătută de o ură canibală.

Revoluţia Culturală a fost folosită de această sinistră femeie pentru înlăturarea celor ce se opuneau accederii ei la cârma RP Chineze. Cu o furie oarbă se năpusteşte asupra oamenilor cu funcţii mari în statul chinez: Ciu Enlai, Deng Xiaoping, Hua Guofeng, Wang Guangmei, Lin Biao, Peng Dehuai, He Long, Liu Shaoqe etc. Unii sunt arestaţi, alţii lichidaţi. În acest mod credea Jiang Qing că îşi va netezi drumul spre conducerea RP Chineze. S-a înşelat amarnic! În iulie 1976, preşedintele Mao a murit şi Jiang Qing urla că ea a fost întronată ca urmaşa legitimă a lui Mao Zedong. Va fi arestată din ordinul lui Deng Xiaoping şi al lui Hua Guofeng, fiind încarcerată la închisoarea Qincheng.

„Într-o zi, extenuată, cu spume la gură, se izbeşte de peretele celulei vrând să-şi spargă capul… Atunci paznicii intră. O leagă, o conduc într-o altă celulă, o leagă de pat. Ceva mai târziu, fără un cuvânt, o duc înapoi, la ea: pereţii au fost căptuşiţi cu un strat gros de cauciuc, dar ferestruica este descoperită şi pe patul ei se află o lucrare în trei volume intitulată «Crimele Bandei celor Patru».”

La 25 ianuarie 1981, Jiang Qing este judecată alături de Chen Boda, Yao Wenyuan, Wang Hongwen, Zhuan Chungiao. Jiang Qing este condamnată la moarte, moment în care vociferează şi răcnetele ei umplu tribunalul în timp ce preşedintele adaugă că ea va beneficia de un răgaz de 2 ani „ca să vedem cum se comportă”.

Cei 2 ani au trecut şi ea nu a mai fost executată, fiind lăsată să zacă şi să se căiască pentru crimele făcute. Atunci când s-au împlinit 25 de ani de la înfiinţarea Grupului Revoluţiei Culturale care a aruncat RP Chineză în haos şi crimă, Jiang Qing se va spânzura cu o frânghie făcută din batiste. În acest mod dispare de pe scena istoriei această femeie-monstru care a marcat tragic istoria Chinei comuniste.

Se adevereşte, aşadar, că palida moarte pătrunde cu acelaşi pas în umilele case ale săracilor, ca şi în măreţele palate ale celor mari care şi-au dorit puterea în această lume controversată.

CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: