Un punct de vedere

Eşecul profesional al inteligentziei rrome 

> De la „Ţiganiada”, la „dragostea ţigănească” şi „planul ca ţiganul”

 O naţiune se sinucide când îi promovează pe cei ticăloşi şi proşti, nu pe cei oneşti şi educaţi. Analfabetism ştiinţific înseamnă să  crezi şi să spui că rromii au nomadizat din India şi din stepă, pentru a ajunge sclavi în Ţările Române! Progresul este imposibil fără schimbare, iar cei ce nu-şi pot schimba felul de a gândi nu pot schimba nimic. Dictatorul rrom (lider, intelectual, prost) nu se revendică de la nicio şcoală sau maestru, se naşte din sine însuşi, prin minune. Dictatura la rromi este consecinţa faptului că orice ONG e un srl, în care „liderul” îşi asumă pe persoană fizică destinul naţiunii. La rromi, unii merg înainte, prostiţi de iluzii, deşi ştiu că drumul e greşit, alţii stau prosteşte pe loc, aşteptând vagi minuni. Între fuhrer nazist (Hitler) şi un tătuc comunist (Stalin), „Liderul” reprezintă nevoia ţiganului (sclavului) de stăpân. Paradoxul divorţului dintre ştiinţele umane şi ştiinţele sociale, încă înainte de a se căsători, explică „gândirea nomadă” rromă. Stilul de viaţă şi mentalităţile rrome au specificul culturilor nomade în sincretism cu culturile primitive/ barbare de contact. Mai presus de cunoaştere, contează întrebările adevărate pe care şi le pune un (rr)om, decât răspunsurile pe care le poate da. Nu se va schimba nimic dacă schimbăm structura (forma, firma), nu conţinutul gândirii/ culturii învechitei tradiţii rrome. Tradiţia rromilor devine erezie şi retard socio-cultural dacă blochează evoluţia transformării gândirii, culturii. Defectul şi eşecul rromilor este „gândirea nomadă”, centrată pe autorealizare individuală, nu pe solidaritate şi salvare colectivă. Eşecul profesional al inteligentziei rrome vine din blocajul în defularea activist-civică, incompatibilă cu rigoarea academică. Au intrat în stagnare şi strategia de schimbare prin adaptare (a deveni rrom), şi cea de continuitate prin asimilare (românizare). O revoltă morală pentru demnitate acţionează doar spre viitor, ca eliberare de suferinţa trecutului şi resentimentele prezentului. Sunt trei strategii contra inamicilor: lupta, fuga sau iubirea, dar niciuna nu a avut succes; lumea e plină de duşmani.

Rasismul e o discriminare pe criterii de culoare – pentru afroamericani, de religie şi bani – pentru evrei, de prostie şi ipocrizie – pentru rromi. Rromul unicat” este copia „evreului de excepţie”, iluzia că a fi bogat-deştept ar fi calea salvării individuale de rasism, de Holocaust. Evreii, ca şi acum rromii, erau scindaţi: unii voiau asimilare (gagicanizare), alţii emancipare (naţiune). A urmat Holocaustul!  Rasismul este ca şi cancerul: sau elimini răul de la rădăcină, prin extirpare, sau face metastază şi te ucide lent şi dureros. Soros – maoismul credea că rasismul dispare prin autodistrugerea tradiţiilor, nu prin modernizarea valorilor sale. A fost invers, fiind modernizată „ţigăneşte” tradiţia alienate, prin sexo-marxism! În cazul naţiunilor rasializate şi subalternizate, nu e posibil un contract social al egalităţii şi nondiscriminării fără un contract rasial prealabil (după modelul evreiesc şi afroamerican). Eugenismul, ca biopolitică (controlul şi însclavizarea individului de către stat), a fost pus în practică mai întâi de americani pe „primitivi” (nativi-americani), consideraţi retardaţi psihic (imbecili) şi sterilizaţi, idee utilizată apoi şi de europeni, în cazul Holocaustului/ Samudaripenului ţiganilor/ rromilor, eutanasiaţi (cu argumente diferite, în cazul evreilor). La Oscar Lewis („Copiii lui Sanchez”) sărăcia mentală este cauza sărăciei materiale, ca inadaptare, viaţă improvizată şi promiscuitate (satisfacerea nevoilor elementare de hrană şi sex, abandonare de sine, supunere voluntară, analfabetism, misticism ipocrit şi ignorant – ca în „Ţiganiada” – v. şi Caldwell, „Drumul tutunului”). Asta, pentru că blocate în dorinţe fiind, „dragostea ţigănească” (pură sexualizare) şi „planul ca ţiganul” (gândire prin simţuri) păcătuiesc mai mult cu (ne)gândul decât cu fapta, confundă genialitatea cu genitalitatea! Din acest motiv nu au aspiraţii sau revendicări, sunt consideraţi „deşeuri umane”, „inutili lumii”, cadavre vii etc. Idei încă actuale, care alimentează rasismele contemporane! Naziştii aveau dreptate să spună „Nu suntem noi singurii”, ba chiar să protesteze faţă de metodele criminale excesiv de barbare ale statului român! A respecta pentru a fi respectat presupune o relaţionare bazată pe onestitate morală, sociabilitate, civism (negociate, nu utopice sau instrumentalizate)! Dacă nu ne revoltăm şi continuăm să ne luptăm pentru statut individual, urmarea va fi amplificarea rasismului, nu aceptarea în comunitatea egalilor (prin asimilare), cum cred proştii! „iganul” poate fi rrom, dacă se revoltă contra propriei laşităţi, pentru a-şi elibera gândirea din lanţurile sclaviei simţurilor. Fiindcă şi-au vândut sufletul, mulţi rromi şi-au pierdut umbra, sunt morţi vii, invizibili, stafii, cu o mască în loc de obraz. Decolonizarea şi deţigănizarea gândirii şi culturii rrome se poate face prin deconstrucţia reconstructivă a mentalităţilor şi tradiţiilor populare. Cititorul amator nu vede „Ţiganiada” ca pe o comedie tragică, în care râsul e consolarea filosofică a non-sensului vieţii. Salvarea prin gândire critică şi etică („sapere aude, îndrăzneşte să gândeşti cu mintea ta”, Kant) s-a dovedit falsă (v. Nietzsche), omul fiind ipocrit, anarhist şi nihilist, iar în secolul XX psihanaliza a demonstrat că popoarele primitive, nebunii şi copiii au o gândire rudimentară, bazată pe simţuri primare, care poate evolua doar prin-tr-un parenting responsabil şi scolarizare (ca luptă împotriva analfabetismului – v. Goody). Or, orfelinatele şi străzile sunt pline de copii rromi, suntem poporul cel mai puţin alfabetizat, trăim la limita supravieţuirii şi subzistenţei – cauza fiind inadaptarea (orientalismul?). Omul e o fiinţă bolnavă, dar mai rău de-atât, rromul/ţiganul) este marele bolnav al Europei! La rromi, în stilul oriental-balcanic, reputaţia se bazează pe bogăţie, fală şi subalternitate (aristocraţie/ boierie), invers decât în stilul occidental-european, în care demnitatea/ onoarea este recunoscută pe baza conştiinţei morale (cinste), cunoaşterii, modestiei şi responsabilităţii individuale (democraţie). La români şi în Balcani, „ca la ţigani”!

 DIMITRIU V. LUCIAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: