Semn

Muzeul raional Rădăuţi, 1966

Problema „spaţiului corespunzător” pentru instituţia muzeală nu este una specifică Rădăuţilor şi nici vorbă că doar a vremii în discuţie, deşi începând cu anii ‘70 lucrurile sunt în ameliorare (până azi!). Ea este cvasigenerală cel puţin în zonă, de o anumită perenitate şi are însuşirea, ciudată numai în aparenţă, de a fi privită ca mulţumitoare sau alarmantă în acelaşi timp. „Spaţiu corespunzător” e ceva cu totul relativ, mai întâi, pentru decidentul proletar, care nu are nici cultura vestigiilor şi nici pe aceea a specificului acţiunii sau a delectării muzeale. Conceput acum prin excelenţă propagandistic, o caravană care umblă printre oameni şi mai puţin o gazdă care îi cheamă pe oameni acasă la ea, muzeul are prea mari şi nejustificate pretenţii când e vorba de spaţiul văzut cantitativ, iar amenajările, înzestrarea, confortul, în general calitatea care generează atracţie şi dotările pentru activităţile instituţionale mai puţin vizibile public (cercetare, conservare, întreţinere etc.) nu reţin atenţia. E drept că nici personalul nu excelează în profesionalizare, încât muzeul, mai ales cel provincial (care mai e şi rezultat din donaţii şi confiscări, adică nu e un bun comunitar organic) este în bună măsură un lux, o încurcătură, o formă fără fond.

La Rădăuţi, încă din noiembrie 1966, Sfatul Popular Raional este pus în situaţia de a răspunde unei solicitări formulate de forul superior, Sfatul Popular Regional, în „Problema localului muzeului raional”. Iată răspunsul semnat indescifrabil pentru „Preşedinte” şi de Gh. Cuciureanu pentru „Secretar”:

La ordinul dv. Nr. 38513/1966 referitor la asigurarea unui spaţiu corespunzător Muzeului raional Rădăuţi, raportăm următoarele.

– În prezent în localul ce intenţionăm să mutăm muzeul funcţionează sediul protopopiatului raional, clădire ce este proprietatea statului prin donare de la fostul „Fond bisericesc”. Sediul protopopiatului poate fi mutat în localul său propriu, local ce se găseşte în prezent ocupat de Comisariatul militar raional Rădăuţi.

– Comitetul executiv al Sfatului popular raional a găsit o clădire corespunzătoare pentru sediul Comisariatului militar raional în localul actualului internat al Liceului nr. 2, iar pentru acesta a rezervat în loc o clădire corespunzătoare lângă clădirea liceului, însă aceasta necesită reparaţii capitale (amenajări speciale şi instalaţii sanitare) ce după un calcul estimativ ar necesita suma de 100.000 lei. Cu toate intervenţiile noastre la Secţia de învăţământ şi financiară regională nu am primit fondurile necesare ceea ce ne-a creat greutatea să nu putem rezolva până în prezent mutările propuse. Şi nici nu avem posibilitatea s-o rezolvăm dacă nu vom primi fondurile necesare.

Pentru rezolvarea operativă şi definitivă a acestei acţiuni, rugăm Comitetul executiv al Sfatului popular regional următoarele:

– Să ni se aloce pentru anul 1967 suma de 100.000 lei pentru reparaţia capitală a localului propus pentru internat la Liceul nr. 2 pentru ca în felul acesta să putem face schimbările propuse şi a asigura spaţiu pentru muzeu.

– Să ni se trimită un specialist proiectant să ne ajute la întocmirea documentaţiei pentru reparaţiile capitale şi amenajări speciale la clădirea unde se va muta muzeul (actualul sediu al protopopiatului raional) având în vedere că această clădire este considerată monument istoric. Pentru amenajarea acestei clădiri solicităm fonduri în funcţie de întocmirea documentaţiei ce se va face.

 – La mutarea sediului protopopiatului în clădiea sa proprie (actualmente sediul comisariatului) să fim ajutaţi şi de împuternicitul regional al cultelor, întrucât protopopul raional ne-a declarat că nu se poate muta decât numai cu aprobarea forurilor ierarhice de la Mitropolia din Iaşi.

Nici nu ştii, citind documentul, de ce anume să te miri mai întâi. E şi încâlceală de lanţ al slăbiciunilor, şi o înţelegere măcar bizară a lucrurilor, şi chiar o impresie de mic şantaj la adresa conducerii regionale. Autoritatea locală este însă percutantă şi precisă atunci când vorbeşte despre clădirea protopopiatului ca „donare de la fostul Fond bisericesc” către proprietarul actual, statul român.

În 1970, instituţia intră însă într-un spaţiu propriu de 400 de metri pătraţi, cu 10 săli pentru expoziţia etnografică permanentă şi o sală de expoziţie temporară. Inaugurarea noului sediu are loc în ianuarie 1971, iar la mijlocul aceluiaşi an, autoritatea locală adaugă argumentelor relocării şi reorganizării Muzeului Orăşenesc Rădăuţi pe acela al cifrei obiectelor muzeale deţinute (3.000) şi al numărului anual estimat de vizitatori (30.000) şi solicită, în acest temei, trecerea muzeului din categoria a IV-a în categoria a III-a şi aprobare de suplimentare a statului de funcţiuni de la două la… patru posturi.

Ce să zici!… Doar că recunosc îndreptăţirea reproşului că aş fi lăsat să se înţeleagă că am fost singurul beneficiar al tratamentului anticalviţie (ineficient, am probe!) în formula „mâine, la uşa direcţiunii, tuns zero”.

AUREL BUZINCU 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: