Cernăuţi, acum un veac (24). Un silvicultor

Spătăreşti. În ultimele zile ale lunii ianuarie 1918, la Spătăreşti, lângă Fălticeni, avea să se consume o bătălie importantă, despre care puţină lume ştie că s-a derulat. A opus armata română şi soldaţi din fosta armată imperială ţaristă, soldaţi bolşevizaţi după Marea Revoluţie Socialistă din Rusia. A fost o confruntare militară sângeroasă, care a reprezentat începutul unei lungi perioade de conflict între România şi Rusia sovietică. Vechiul aliat al României s-a transformat într-o masă eterogenă, grupuri mari de dezertori rătăcind pe drumurile Moldovei, ameninţând securitatea populaţiei civile şi terorizând localităţile pe unde treceau. Era finalul unei colaborări care a adus România în pragul dezastrului. Într-o lucrare devenită clasică asupra istoriei războiului de reîntregire, semnată de Constantin Kiriţescu, un supravieţuitor al marii conflagraţii scria că „istoricul colaborării noastre politice şi militare cu aliatul rus, atât în pregătirea războiului, cât şi în ducerea lui alături de el, a fost un lung şir de dificultăţi de tot soiul, de preocupări, de decepţii şi de necazuri”. Universitarul sucevean Radu Florian Bruja a precizat despre aceasta că „revoluţiile ruse din februarie/martie, respectiv octombrie/noiembrie 1917 au agravat la maximum întregul climat social-politic din Imperiul rus, deteriorând decisiv relaţiile bilaterale româno-ruse. Descompunerea vechiului imperiu al ţarilor şi ieşirea din război a obligat România să-şi schimbe întreaga strategie. În decembrie 1917 frontul s-a dezagregat, iar în ianuarie 1918 guvernul bolşevic a rupt relaţiile diplomatice cu România. Acesta a fost contextul în care s-a ajuns la primele confruntări militare româno-ruse”. În bătălia de la Spătăreşti s-au înregistrat 150-200 de morţi şi 400-500 de răniţi de partea rusă, în vreme ce din tabăra armatei române au căzut 14 militari, iar alţi 28 au fost răniţi. Bătălia de la Spătăreşti a fost una din primele confruntări militare dintre armata română şi ruşii bolşevizaţi, fiind un episod peste care s-a aşternut tăcerea vreme de un secol. Comandamentul român condus de generalul Prezan hotărâse că niciun soldat rus nu va pleca înapoi înspre Basarabia înarmat şi instruise trupele româneşti să nu permită ruşilor pustiirea ţării. „Dincolo de victoria tactică în urma căreia s-a putut împiedica joncţiunea armatelor ruseşti din Bucovina şi Moldova, ea are şi o simbolistică aparte. Momentul poate fi considerat ca un debut al războiului dus de România în prima jumătate a secolului XX îndreptat împotriva bolşevismului/comunismului care avea să marcheze dramatic întregul veac” a completat universitarul Radu Florian Bruja. (Sandrinio Neagu). Medium size. La un moment dat, liderii americani au luat în calcul planul de a arunca din avion, deasupra Uniunii Sovietice, prezervative uriaşe inscripţionate cu mesajul „mărime medie”. Prin această măsură bizară, americanii doreau să „demoralizeze inamicul”, demonstrând „superioritate anatomică”. Tradiţie. În Rusia, odată ce o sticlă cu băutură se goleşte, ea nu mai trebuie aşezată pe masă. Obiceiul – scrie „Russia beyond” – datează din 1814 când cazacii care ocupaseră Parisul au observat că plata băuturii consumate în restaurante era calculată după numărul sticlelor golite aflate pe masă. Şi atunci… le ascundeau în ranie sau pe sub scaune şi mese. Tot de atunci, se pare, datează şi atât de specific francez termen de „bistro”. Cuvântul provine din comanda fermă dată chelnerilor de cazacii „însetaţi”: bîstro! (repede). Kitty. „Operaţiunea Kitty” este o altă întâmplare care îşi merită locul între cele mai fascinante curiozităţi despre Războiul Rece. Operaţiunea a fost lansată de CIA şi consta în implantarea de dispozitive de ascultare în pisici, pentru a trage cu urechea la discuţiile sovieticilor. Prima misiune a dat greş, după ce pisica a fost călcată de o maşină. Operaţiunea, care a costat 15 milioane de dolari, a fost abandonată. Cuvânt. Termenul „Război Rece” a fost inventat de George Orwell (autorul cărţilor de mare impact „1984” şi „Ferma animalelor”) în eseul intitulat „Tu şi bomba atomică”. Termenul mai fusese folosit înainte în alte contexte, dar Orwell l-a utilizat pentru prima dată pentru a descrie lumea de după al Doilea Război Mondial. Silvicultor. „Maestrul silvic Arcadie Procopovici. L-am cunoscut când era administrator silvic în Ostra cu sediul în Stulpicani. Pe atunci era un model de administrator, căci gospodărea revirul (cantonul – n.a.) lui ca o gospodină harnică grădina sa. Aveai o satisfacţie sufletească când vizitai cu ocazia unei excursiuni părţi din frumosul său revir. Pepinierele sale îngrijite aşa de bine erau admirate de toţi excursioniştii şi experţii din alte ţări, carii veniau la Ostra să studieze sistemul de plantaţie îngrijit de el. Iubia pădurea ca pe copiii săi şi nicăiria nu se simţea mai bine decât între tinerele plantaţii răsădite pe cele coline pline de soare. Îşi făcea serviciul său mai mult din dragostea ce o avea faţă de frumuseţa munţilor acoperiţi cu brazi legendari. Personalul silvic inferior de care era încunjurat se compunea ca nicăirea la o altă administratură, mai mult din Români pe care el singur îi cerea, fiind că firea lui de Român sincer nu-i ierta să vadă trataţi muntenii din revirul său de către slujbaşii străini în felul lor brusc de mai înainte. Păşunile şi fânaţele le arânda numai la Români contra uzului de mai înainte, când administratorii străini prefereau pe ai lor la aceste arânde. În primăvara anului 1914 a purces chiar radical în această privinţă şi aşa şi-a atras odiul stăpânirii, care prin organul său, satrapul şef de jandarmi din Cernăuţi, Fischer, la începutul războiului a şi pus mâna pe el, arestându-l şi strămutându-1 la Ebensee în lagăr. Ca membru în comitetele comunale din Ostra şi Negrileasa reprezenta numai interesele româneşti. Şcoala românească din Ostra are să-i mulţumească în mare parte lui pentru deschiderea sa. În timpul războiului, transferat fiind din Ebensee la Cârlibaba, n’a uitat de Ostreni şi le-a exonerat dela comandamentele militare banii pentru arenda unui munte ce-1 au Ostrenii în Cârlibaba, cari bani ar fi fost perduţi, dacă nu s’ar fi interesat el, fiind Ostrenii împedecaţi de frontul rusesc ca să-şi poată îngriji singuri de arânda muntelui lor. Pentru meritele sale l-au şi ales membru de onoare al comunii Ostra. În timpul din urmă a fost numit maestru silvic în Dorna, unde aşişderea a devenit popular prin felul său amabil şi prevenitor. Aici şi-a început lucrul său sub alte auspicii şi a adus mult venit fondului prin intervenţiile sale la comandele militare austriace. A muncit şi aici pentru unirea neamului românesc şi a avut poate cea mai mare bucurie la viaţa lui, când şi-a văzut idealul împlinit. L-a văzut şi n’a avut norocul să se bucure mult de el, fiind răpit de o boală grea tocmai atunci când a crezut că-i va fi dat să trăiască în linişte şi fericire, muncind mai departe pentru neamul său şi familia sa, pe oare o îngrijea cu atâta delicateţă. Fondul religionar ort. român pierde pe unul dintre cei mai căutaţi şi mai experţi funcţionari ai săi, neamul românesc din Bucovina un Român bun şi cinstit. Să-i fie amintirea eternă. Dr. Ilie Păsăilă.” („Gazeta Bucovinei”, 1. 06. 1919).

CEZAR STRATON

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: