Stau cărţile ca un obstacol în calea uitării

După un îndelung repaos a răsărit soarele la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi. Înspre seară, când s-a mai potolit din dogoarea zilei de 23 iunie, s-a strâns multă lume bună, chemată de dragul câtorva cărţi, dar şi de dorul întâlnirilor cu îmbrăţişări şi vorbă lungă. Nici nu putea fi scurtă vorba când anunţata lansare de carte a luat dimensiunea unui adevărat salon, transformându-se într-o sărbătoare a cuvintelor frumos aşternute pe hârtie, care pot fi ţinute în mână şi răsfoite. Plus la aceasta, l-am avut printre noi, vioi şi energic ca odinioară, pe preşedintele Centrului, scriitorul Vasile Tărâţeanu. Deşi trăim într-o epocă nefavorabilă cărţilor scoase de sub teascurile tiparului, ele, totuşi, apar şi rămân ca o stavilă în faţa valurilor distrugătoare de valori spirituale, întocmai cum scria regretatul poet Nicolae Dabija: „Toate se trec sub bolţi şi pe lume:/ stea ce se naşte şi codru bătrân,/ oştire, şi tron, şi slavă, şi nume…/ Şi totuşi cărţile… Ele rămân.// Planete se sting şi seacă oceane,/ altar creştin şi templu păgân/ se trec, cu imperii, munţi, bastioane…/ Şi totuşi cărţile… ele rămân”.

Aceste versuri pot fi luate ca laitmotiv al manifestării, ele exprimând şi crezul celor care scriu. Recenta lansare s-ar fi prelungit până-n zorii dimineţii, dacă principialul exeget literar, Ştefan Hostiuc, pe post de moderator, n-ar fi ţinut frâiele în mâini, fapt ce pune în evidenţă şi dragostea de carte, şi fenomenul uluitor că în nordul Bucovinei se editează în limba română volume de literatură artistică, publicistică, cercetări şi studii ştiinţifice, monografii ale străvechilor vetre româneşti. Drept că toate acestea necesită mari eforturi şi sacrificii, însă cu cât „chinurile naşterii” sunt mai grele, cu atât e mai rotundă bucuria când scoatem de la tipografie tirajul unei noi cărţi. „M-am ataşat foarte mult de Dumneavoastră, sunt solubilă în această comunitate, sunteţi oameni creativi”, a observat şi Consul General al României la Cernăuţi, dna Irina Loredana Stănculescu, aprofundând că acestă calitate a românilor din Cernăuţi îşi are rădăcini din trecut şi că din primele zile ale preluării misiunii diplomatice au impresionat-o eforturile comunităţii pentru păstrarea identităţii şi valorilor naţionale. Găsind aici o mare dragoste pentru Patria România, deşi nu e de mult timp printre noi, doamna Consul General ne cunoaşte aspiraţiile şi necesităţile spirituale, acordând sprijin, mai ales atunci când acesta îi este solicitat pentru o carte. Dar şi atunci când nu i se solicită direct ajutorul, vine cu un prinos substanţial, aşa cum mi s-a întâmplat când i-am arătat ediţia veche a romanului „La răspântia Boianului” şi i-am dezvăluit intenţia de a-l edita în veşmântul limbii române, adică cu grafie latină. Contribuţia-i a fost de bun augur, românii din Boian, animaţi de profesoara Eleonora Bizovi şi gospodarul Vasile Botă, au adunat repede suma necesară pentru un tiraj de 500 exemplare.

Multă bucurie mi-a adus munca la această carte, care a scos-o din uitare pe autoarea ei, o simplă profesoară trecută în lumea umbrelor, Viorica Chibac-Cuciureanu. Cred, însă, că şi mai mare a fost satisfacţia sufletească a arhivistului Dragoş Olaru când şi-a văzut tirajul de 500 exemplare al volumului „Mesaje din trecut”, în care a adunat cercetările sale de circa jumătate de secol. Pe bună dreptate s-a menţionat că e cel mai important proiect al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, sprijinit de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Lauda binemeritată, Dragoş Olaru, o împarte cu preşedintele Centrului, scriitorul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, şi vicepeşedintele Eugen Patraş (coordonator de proiect), cu prefaţatorul volumului, publicistul Ştefan Broască, şi nu în ultimul rând cu editorul Valeriu Basaraba de la Druk Art. „Mesaje din trecut” este cartea care ar trebui s-o avem mereu la îndemână, în faţa altora, deoarece putem găsi în cele 600 de pagini tot ce ne interesează despre istoria noastră, despre Cernăuţi şi Eminescu, Dragoş Olaru fiind primul deschizător al itinerarelor eminesciene prin capitala istorică a Bucovinei. Munca migăloasă şi îndelungată a acestui harnic cercetător al vechilor documente ne oferă „mură-n gură”, cum se spune pe la noi, despre personalităţile Cernăuţiului, despre lada cu zeste a neamului, problema evreiască în Bucovina, documente herţene şi multe altele de pe care a şters cu grijă colbul. Cu toate acestea, Dragoş Olaru ne face atenţi că cele adunate de el nici pe departe nu sunt întregul, ci doar fărâme, că există teren de cercetare şi pentru alţii. Oricum, îi rămâne lui această datorie, căci nimeni nu o va îndeplini mai bine, după cum au menţionat colegii săi scriitori – Ştefan Hostiuc, Vasile Tărâţeanu, Ştefan Broască, Ilie Tudor Zegrea, precum şi prietenul cu care a lucrat la volumul despre primarul Traian Popovici, jurnalistul Serghei Voronţov.

Tot de trecut, însă mai apropiat şi mult mai dureros, ţine şi cartea „Neamul nostru de martiri”, pe care am avut onoarea s-o lansez în acest anturaj select, înconjurată de susţinători din satul Mahala, membri ai Societăţii de Cultură „Grigore Nandriş”, – dna Elena Nandriş, preşedintă, Mariana Gostiuc şi Dumitru Zaidel. Pe Elena Nandriş am dorit s-o am aproape şi ca prieten de suflet care m-a încurajat, iar fiul ei Marian a asigurat financiar tipărirea volumului „Din toată inima, pentru Voroneţ”. Şi în „Neamul nostru de martiri” multe pagini sunt consacrate românilor din Mahala. Semnificativ, neîntâmplător, mi se pare faptul că în zbuciumul căutării unui desen pentru prima copertă, mi-a apărut tabloul „În noaptea de înviere”, una din cele mai reprezentative creaţii ale regretatului pictor sucevean Mircea V. Hrişcă. Îi sunt recunoscătoare fiicei sale, pictoriţa Oana Hrişcă pentru permisiunea de a folosi un detaliu ce întregeşte conţinutul cărţii, dar mai ales îi atribuie un duh optimist. Un mulţumesc aparte le spun din toată inima „eroinelor” şi „eroului” din capitolul „Cântă cucu-n Cernăuţi” – Elena Nandriş, Victoria Costinean, Elena Calancea, Gheorghe Puiu, oameni care au dat aripi de zbor înalt cântecelor patriotice şi de înstrăinare, mai cu seamă maestra artelor Victoria Costinean a cules şi a înregistrat din tezaurul folcloric al deportaţilor, dând glas tristeţii acestor neasemuite perle şi la sărbătoarea noastră. De asemenea, şi îndrăgitul nostru Gică Puiu a strălucit şi întinerit alături de gingaşa interpretă Natalia Camelia, cu melodia „Mugur-Mugurel”. N-aş fi avut, însă, parte de asemenea clipe de sentimentală întâlnire cu eroii scrierii mele, dacă nu găsea preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Rauţ, sponsorizare pentru tipărirea respectivului volumul. Dar mai profund ne-a emoţionat pe toţi fiul său Marius, elev la Gimnaziul „Alexandru cel Bun din Cernăuţi”. Cu melodiile interpretate la saxofon, tânărul instrumentist ne dă de ştire că răsare o nouă stea pe cerul artei muzicale din Cernăuţi. Ce păcat că nu era printre noi regretatul profesor, sensibilul literat şi critic de artă Ilie Luceac, să-l asculte pe acest băiat talentat! Dar a fost prezent de dincolo de moarte cu eleganta sa carte (aşa cum impecabile i-au fost ţinuta şi comportarea), intitulată metaforic „Forţa destinului sau fereastra prin care priveşti cerul” (Cernăuţi, Editura Alexandru cel Bun; Editura Druk Art, 2020). A visat la această carte, i-a conturat în gând aspectul grafic, alegând pentru prima copertă o imagine cu doi cai regali. Pentru autor aşa a şi rămas scrisă doar în „Glasul Bucovinei”, timp de aproape un sfert de secol pe parcursul fructuoasei activităţi publicistice la revistă. La lumina tiparului, în format de gală, aşa cum şi-a dorit autorul, au scos-o cele mai apropiate fiinţe – colegii din echipa „Glasului Bucovinei”. Ediţia a fost îngrijită de dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, şi dr. Marin Gherman, actualul redactor-şef adjunct al revistei, de Cristina Paladean, redactor literar, şi Natalia Proţiuc, lector. Iuliana Luceac, fiica autorului, a contribuit la traducerea în ucraineană şi engleză a câtorva texte. Dna Alexandrina Cernov a venit cu încă două cărţi, dar s-a referit mai mult la această realizare editorială de excepţie, care pune în valoare 16 personalităţi de referinţă ale Bucovinei, prinse într-un captivant dialog cu autorul Ilie Luceac.

Cum numai cei cu mare dragoste de cuvântul românesc pot să se exprime, a vorbit despre autori şi cărţile lor poetul şi jurnalistul Nicolae Şapcă, redactorul-şef al ziarului „Monitorul Bucovinean”. Timpul zboară vertiginos şi nemilos, iar cărţile sunt zăgazul ce-i încetineşte curgerea. Ele nu îmbătrânesc, păstrând aşa cum a fost odată lumea apusă, cu toate virtuţile, victoriile şi înfrângerile suferite. Au mai fost lansări şi saloane de carte la Cernăuţi, însă, poate că suntem încă flămânzi de manifestări culturale, aceasta parcă ne-a unit, ne-a făcut să ne simţim mai apropiaţi unii de alţii.

 MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: