„Vis spulberat”, cel mai nou roman semnat de Alexa Paşcu

La mijloc de iulie, într-o seară de duminică, în cadrul Zilelor Municipiului Fălticeni, la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” din Fălticeni, a avut loc lansarea celui mai nou roman semnat de scriitorul fălticenean Alexa Paşcu, intitulat „Vis spulberat”. Volumul a apărut în anul 2020, la editura „Timpul” din Iaşi, beneficiind de prefaţa solidului şi competentului critic literar Ioan Holban.

A fost o întâlnire în care s-a vorbit cu bucurie despre un scriitor fălticenean „pentru că întotdeauna bucurie ne este orice carte nouă care iese la iveală, orice carte care aduce un plus de lumină, orice carte care aduce un plus de valoare unei comunităţi” după cum a spus moderatoarea întâlnirii, scriitoarea Mihaela Grădinariu.

Manifestarea a fost deschisă de gazda întâlnirii, Nicoleta Hoştinaru, directoarea Bibliotecii „Eugen Lovinescu”, care a mulţumit în numele municipiului Fălticeni pentru prezenţa numeroasă în acest nou spaţiu cultural redat publicului la sfârşitul lunii iunie şi scriitorului Alexa Paşcu pentru că a ales din nou Biblioteca Municipală pentru a găzdui acest eveniment şi pentru cărţile donate, o parte din ele fiind aşezate într-o retrospectivă editorială Alexa Paşcu.

Dialogurile „sprintene” ale iubirii din vise

Despre autor şi noua sa carte au vorbit publicului scriitorii Ioan Ţicalo şi Mihaela Grădinariu.

Înainte de a vorbi despre roman, Ioan Ţicalo a apreciat efortul depus de Primăria Fălticeni pentru activităţile culturale şi pentru ca cele patru muzee, biblioteca, Centrul Cultural „Grigore Vasiliu Birlic” să fie „temple ale culturii”.

Referindu-se la Alexa Paşcu, Ioan Ţicalo a scos în evidenţă faptul că acesta a debutat în volum destul de târziu, cu toate că „la naştere a fost înconjurat de muze care i-au menit să devină om de cultură, iar în copilărie a fost scăldat într-un iezer al iubirii” întrucât cărţile sale vorbesc foarte mult despre acest sentiment.

„Romanul are nerv, găsim dialoguri sprintene, Alexa Paşcu cunoaşte bine psihologia umană şi reuşeşte să construiască caractere care se reţin. Întotdeauna mi-a plăcut că în volumele sale capitolele au titluri care vin de la Sadoveanu.

Volumul «Vis spulberat», se înscrie cam în aceeaşi tematică cu romanul «Iubiri Zbuciumate», publicat în anul 2019. «Vis spulberat» este un titlu generic, şi spun asta pentru că şi noi am avut visuri care s-au împlinit sau nu. Au fost spulberate sau au fost neîmplinite.

Este vorba de un adolescent care creşte într-o familie tradiţională, tata ofiţer, mama profesoară, după reguli şi după orânduiala familiei. Adolescentul încearcă să iasă din tiparul familiei, atât familia, cât şi el visează să ajungă diplomat. Ajunge consul într-o ţară orientală, înconjurat de cadâne, şi se gândeşte să nu se mai sfârşească visul acesta.

O altă secvenţă a romanului ne arată că acest tânăr este plimbat prin Paris şi prin împrejurimile Parisului, şi faptul că Alexa Paşcu a fost în capitala Franţei este scos în evidenţă printr-o descrie aşezată, amănunţită, care porneşte de la atelierul lui Brâncuşi şi ajunge la Moulin Rouge.

Se ajunge şi la o anumită perioadă în care tânărul începe să se aşeze, etapă valabilă pentru mulţi tineri care sunt zurbagii şi de la un anumit moment al vieţii încep să se aşeze şi ajung să iubească cu adevărat.

Visul care se referă la diplomaţie, cât şi cel care se referă la faptul că ar fi urmat să se căsătorească sunt spulberate, pentru că urmează un accident teribil, care îl aduce într-un scaun cu rotile, stare din care este scos de o fostă iubită care s-a căsătorit cu altcineva” a fost rezumatul cărţii făcut de scriitorul Ioan Ţicalo.

La finalul intervenţiei sale, Ioan Ţicalo a scos în evidenţă asemănările dintre titlurile capitolelor volumelor lui Alexa Paşcu şi opera sadoveaniană.

O călătorie spre ascensiunea spirituală

Moderatoarea întâlnirii, scriitoarea Mihaela Grădinariu, a făcut o sumară trecere în revistă a întregii creaţii a lui Alexa Paşcu, scriitorul care pendulează între versuri şi proză „ca între două armuri probate pe rând”.

Conform profesoarei Mihaela Grădinariu, Alexa Paşcu încearcă „Libertatea zborului” spre a primi cu sufletul deschis „Însemnele clipei”. El este „Risipitorul de semne” dominat de „Dorul de cânt, de lumina-cuvânt”, căutând mereu uimit „Urmele păsării-cuvânt” „Prin labirintul vieţii”. Destinul literar îl urmăreşte peste tot, luând-l prizonier şi murmurând „Şoapte în amurg”, conducându-l neabătut şi nestingherit în pelerinaje ale cunoaşterii.

„«La braţ cu toamna», sau «La braţ cu viaţa», Alexa Paşcu găseşte mereu puterea de a trimite epistole camuflate, de a ne mărturisi «Iubiri zbuciumate» ori «Vise spulberate». Şi aţi recunoscut cu siguranţă câteva din titlurile volumelor sa-le. E o bucurie să văd la lansarea unei cărţi şi celelalte surate cărţi care au ieşit la lumină un pic mai repede.

În volumele lui Alexa Paşcu am regăsit o neabătută călătorie spre ascensiunea spirituală, acest dor de înalt fiind reconoscibil şi în cel mai recent volum «Vis spulberat».

 Îmi place să cred că acest roman şi cronicile care au apărut despre el în reviste literare de prestigiu au contribuit hotărâtor la obţinerea statutului de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Statutul acesta profesional cred că este o răsplată a unui talent, a unui talent care nu s-a lăsat ascuns” a spus Mihaela Grădinariu.

Visul iubirii neîmpărtăşite

Pentru scriitoarea Mihaela Grădinariu, volumul „Vis spulberat” al lui Alexa Pascu este un roman al călătoriilor imaginare.

„Iată cum călătorul, în propriul vârtej al destinului, protagonistul Dinu Hatman, este străjuit de cei doi prieteni catalizatori şi acumulează pas cu pas sâmburi de experienţă. Doar sâmburi, care vor rodi pe parcursul firului narativ, visuri deschise în alte visuri. Visul conştiinţei şi identificării de sine, cel al constructorului profesional spulberat la un moment dat, dar nu spulberat de tot, ci doar contorsionat, visul prieteniei şi mai ales visul care îl va marca definitiv, cel al iubirii neîmpărtăşite.

Această acumulare a unui destin pornit în cea mai mare parte din cioburi, în parte cioburi moştenite de la părinţi şi de la educaţia pe care a primit-o în familia aceasta tradiţională, se va mutila într-un super destin pe care protagonistul îl va purta în spinare ca pe o colivie de melc şi din care nu va putea ieşi. Doar finalul mai luminează o posibilitate de schimbare, însă accidentul suferit în finalul romanului relevă nişte forţe extraordinare, până în acel moment foarte bine ascunse.

Romanul este un spaţiu de manifestare a naturii umane în linii narative rotunjite, uneori eliptice, dar fulgerate de foarte interesante anticipări şi premoniţii” a precizat prof. Mihaela Grădinariu.

     Microconcert de flaut

Înainte de a lua cuvântul autorul volumului „Vis spulberat”, despre Alexa Paşcu şi cărţile sale au vorbit prof. Saveta Vărăreanu şi consilierul local Luminiţa Corbu.

Fiind la a 18-a carte publicată şi având încă două volume în lucru, scriitorul Alexa Paşcu s-a arătat bucuros că are aproape scriitori din judeţul Suceava, foşti colegi cu care a colaborat în tinereţe, profesori, fălticeneni iubitori de cultură, prietenii „de o viaţă” – Mihaela Grădinaru şi Ioan Ţicalo şi pe profesorul universitar Nicolae Maxim, fost solist al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, care a încântat audienţa cu flautul său fermecat adaptând muzica la tematica romanului prin realizarea unei comparaţii a muzicii secolului trecut cu cel de astăzi, auditoriul fiind trimis în perioada 1819-1886, când a trăit muzicianul austriac Franz Liszt.

Cei 70 de ani ai lui Alexa Paşcu se regăsesc în scris

Alexa Paşcu a motivat amânarea lansării cărţii, menţionând că evenimentul din cadrul Zilelor Municipiului Fălticeni este dedicat fiului său Răzvan, plecat prea devreme dintre noi în urma unei boli incurabile.

„«Vis spulberat» a fost un titlu ales poate predestinat de la început şi aşa a rămas. Totul pleacă din câteva realităţi, sunt şi ficţiuni, este normal, dar realităţile sunt structura unui scris sănătos. Mie nu mi-a fost uşor şi nu îmi este uşor să scriu încă. Eu sunt încă, cu toate că anul acesta ar trebui să fie un an jubiliar, 70 de ani, un lac de acumulare în care încă mai trebuie să mai dai drumul la zăgazuri ca să curgă apa. Sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le scriu şi le am de scris, încât nu mă pot gândi la memorii. Neputându-mă gândi la memorii, nu ştiu cât mă va ţine Dumnezeu pe pământ, de aceea folosesc în romanele mele elemente care ţin de unde sunt, de plecările în străinătate şi am văzut destulă lume, pentru ca eroii care se încadrează în subiectul romanului să parcurgă aceste cărări pe care am umblat eu şi să rămână în amintirea celor care nu au putut să ajungă, dar citindu-le pot să le cunoască.

Am avut o copilărie frumoasă, deşi familia nu avea posibilităţi materiale. L-a sfatul profesorilor pe care i-am avut, părinţii mi-au promis că mă vor da la liceu. Norocul a fost că am făcut Şcoala Tehnică de Contabilitate la Liceul Agricol, apoi am lucrat în agricultură în domeniul economic. Un om care lucra în agricultură din zi şi până-n noapte nu se putea desfăşura în poezie, în scris. Tot ce am trăit de mic copil, tot ce am trăit în tinereţe, în facultatea pe care am făcut-o la fără frecvenţă se regăseşte în scrisul meu. Asta este esenţa gândirii mele, voinţa mea pentru ceea ce scriu. Singur a trebuit să îmi alimentez sufletul, sufletul de poet, sufletul de pictor, sufletul de muzician, pentru că mi-au plăcut şi muzica, şi pictura. Poate de aceea în scrierile mele apar aceste imagini şi plăcerea de a reda. Ochiul simte şi cere, inima vrea să prezinte. Şi atunci au trebuit să treacă ani, să refulez în aceste cărţi. După oboseala pe care o acumulam la serviciu mă deconectam şi îmi recăpătam forţa prin scris” a precizat scriitorul Alexa Paşcu.

O viaţă în slujba cifrelor şi a cuvântului

În momentul de taifas, scriitorul Alexa Paşcu ne-a mărturisit dragostea faţă de oraşul Fălticeni, oraş căruia i-a dedicat primele versuri în anii ’80, poezii lecturate şi apreciate de profesorul şi scriitorul Alexandru Raicu şi care se regăsesc în primul volum publicat. Alexa ne-a mai spus că nu scrie zile şi nopţi, nu scrie permanent, ci doar în liniştea dimineţii, între orele 5 şi 8.

În prezent, scriitorul din urbea de pe Şomuz are în lucru două romane, pe care le are schiţate de ceva timp, dar în urma pierderii fiului, activitatea literară a fost întreruptă. Pentru că din ceruri Răzvan a văzut jalea şi durerea din sufletul părinţilor, acesta îl ajută pe tatăl Alexa să continue.

„Fălticeni este un oraş care m-a impresionat de când am venit prima oară cu bunicul meu pe jos. Am privit Fălticeniul din pădurea Antileştilor şi am trăit un sentiment deosebit, care a continuat şi în oraş.

Am fost în slujba cuvântului şi în slujba cuvântului fiind, simt că trăiesc, simt că pot trece peste greutăţi oricare ar fi ele şi oricât de mari ar fi. În acelaşi timp ştiu că de acolo de sus vine o ocrotire. Noi suntem oameni, judecăm ca oameni, dar puterea cerească, atunci când o simţim, înţelegem cu adevărat ce este lumea şi ceea ce suntem noi.

Romanul va continua, nu mă lasă să dorm, este schiţat, mai am două cărţi la care a fost întreruptă activitatea. Deşi e mai greu, lucrez” ne-a mărturisit Alexa Paşcu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: