Documentar

Oraşul Siret în literatura de sertar

Cladirea fostei Jandarmerii Siret

Despre existenţa unei literaturi de sertar în provincia noastră am aflat din articolul domnului Mircea Irimescu, intitulat “Ştefan Bucevschi şi literatura de sertar” publicat în Mesager bucovinean nr.4/ 2018. Tot din acest articol, am aflat că medicul Ştefan Bucevschi este autorul unei tetralogii în care descrie evenimentele din provincia natală din prima jumătate a secolului trecut.

În romanul “Ce vină avea săracu’ Stalin” este descrisă eliberarea şi unirea provinciei, văzută de un lucrător al serviciilor secrete româneşti, participant direct la aceste evenimente. Autorul articolului arată că, din păcate, nu s-a găsit un sponsor pentru această carte.

 După mai bine de un an, un concitadin mi-a spus că este în posesia unei copii a manuscrisului, dar când i-am cerut să-mi dea să citesc manuscrisul, m-a refuzat categoric. După câteva clipe de tăcere mi-a spus cu un aer misterios că în acest manuscris este descrisă o întâmplare tragică, ce s-a petrecut în oraşul Siret, în noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1918. De altfel, ştiam că oricât aş fi insistat, tipul nu mi-ar fi oferit copia respectivă, nu din răutate, ci de frica serviciilor locale, întrucât, în oraşul meu natal, eu am devenit pentru unii “Hostis humani generis” (Duşman al umanităţii)…

Mai târziu, am aflat din articolul “În preajma imperiilor muribunde”, apărut în “Crai nou” nr. 8249/27 aprilie 2020, semnat de un fost coleg de şcoală medie, că în sfârşit, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina a găsit fonduri şi a publicat romanul “Ce vină avea săracu’ Stalin”, la Editura “Vatra Veche” din Târgu Mureş, ediţie îngrijită de Aurel Buzincu şi Mircea Irimescu.

Din prezentare am aflat că această carte este, de fapt, o monografie a provinciei noastre din prima jumătate a secolului trecut, dar şi o biografie a lui Dumitru (Truţă) Panţâru, tatăl autorului. Născut şi crescut la Suceava, absolvent al gimnaziului din oraşul natal, la izbucnirea Primului Război Mondial (1914 -1918) Truţă Panţâru este încorporat în armata austro-ungară.

Instruit în şcoala de agenţi din Loeben, el refuză să servească în armata cezaro-crăiască şi dezertează. Ca şi sireteanul Iustin Breabăn, Truţă Panţâru trece graniţa în România. În calitate de ofiţer în armata română, el participă direct la eliberarea şi unirea provinciei natale cu România, şi apoi la integrarea ei în România Mare.

După citirea articolului, am încercat să procur cartea, dar, spre surprinderea mea, nu am reuşit să o procur uşor, la aceasta adăugându-se şi pandemia cu excesele sale.

Un licăr de speranţă spre a o procura s-a conturat după apariţia unei noi prezentări a cărţii realizată de către doamna Doina Cernica în articolul intitulat “Un roman de sertar senzaţional, un roman dedicat Bucovinei”, apărut în “Crai nou” nr. 8400/27 noiembrie 2020, p.8 şi nr. 8403/4 decembrie2020 p.8.

Abia la începutul acestui an am intrat în posesia cărţii, cu ajutorul domnilor Mircea Irimescu şi Dorel Ursachi, cărora le mulţumesc pe această cale. Curios fiind, am citit pe neresuflate cartea. Într-adevăr, am descoperit aici multe lucruri despre oraşul meu natal, inclusiv “tragedia” despre care vorbea concitadinul meu. Redau mai jos câteva pasaje din această carte, care se referă la Siret, oraşul meu natal.

După eliberarea oraşului şi a districtului Siret la care nu a participat direct, în seara zilei de 9 noiembrie 1918, Truţă primeşte ordin să se deplaseze urgent în oraşul Siret cu misiunea de a urmări rămăşiţele armatei austro-ungare a generalului Kritek şi alei armatei ucrainene a arhiducelui Wilhelm de Habsburg. Ajuns la Siret, el ia legătura cu căpitanul Turculeţ, comandantul grănicerilor care erau încartiruiţi în oraş.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să asigure încartiruirea pentru comandament în casele care nu au fost devastate de haidamaci. Apoi a cercetat arhivele administraţiei, materialul părăsit de armată, arhivele postului de jandarmi, cărora cei fugiţi au încercat să le dea foc. Clădirea jandarmeriei era goală. Dosare, acte rupte şi arse pe jumătate erau împrăştiate prin camere. La celula cu gratii uşa era dată în lături şi pe jos duhnea un mindir cu paiele măcinate de cât s-a dormit pe el. Locuitorii oraşului stăteau ascunşi în casele lor, cârciumile erau închise, iar străzile pustii.

Ocupat cu primirea generalului Leca şi a generalului Zadik, Truţă nu a avut timp să se intereseze de încartiruirea lui, de care trebuia să aibă grijă ordonanţa sa, Iraclie. Negăsindu-l la comandament, Truţă a bănuit că Iraclie s-a dus să vadă mormintele părinţilor şi nu s-a înşelat.

Iraclie a ocolit patrulele care păzeau ieşirea din Pătrăuţi şi, când dădea să răsară soarele într-o geană de nouri aurii, era sub copacul unde i-au spânzurat pe ai lui. A stat câteva clipe, a mângâiat scoarţa aspră a copacului, un măr pădureţ, apoi, nevăzut de nimeni, s-a întors aproape fugind la Siret.

Seara, spre suprinderea întregului comandament şi a generalului Iacob Zadik, Societatea Doamnele Române din oraş a pregătit eliberatorilor o masă îmbelşugată, chiar şi un taraf, iar cina s-a prelungit până aproape de miezul nopţii.

Truţă nu l-a întrebat pe Iraclie pe unde a umblat, nici nu l-a certat, pentru că acesta i-a spus deschis că a fost la pomul spânzurătoare. L-a privit lung, dar nu era mulţumit, faţa lui Iraclie nu era liniştită.

În cartea lui Teodor Balan “Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina pe timpul Războiului Mondial (1914-1918), Cernăuţi, 1923 p.157, am găsit următoarea însemnare despre nenorocirea care a lovit familia lui Iraclie: “Eugen Klappa (jandarm austro-ungar n.n.) a mai executat pe soţii Floarea şi Paraschiţa a lui Floarea Olaraş din Ropcea, o comună lângă Storojineţ… Soţii Floarea şi Paraschiţa Olaraş au fost bănuiţi că au avertizat pe Ruşi că a sosit o patrulă austriacă comandată de jandarmul Simon Fuhrmann în comună. Din cauza aceasta ei fură arestaţi şi transportaţi până la Pătrăuţi pe Sirete unde se afla jandarmul Klappa. Acesta îi condamnă la moarte prin ştrangulare, «fiindcă numiţii s-au dus în lagărul duşman şi au avertizat pe duşmani că o patrulă de 27 oameni se află în Ropcea». Sentinţa e foarte scurtă: “Au fost spânzuraţi conform legilor marţiale la 18 septembrie 1914. Soţii Olaraş fură spânzuraţi de un copac pe un loc situat aproape de comuna Pătruţi pe Sirete. Cazurile acestea fură discutate în ziarele «Dimineaţa» (din 2 şi 3 Decembrie 1914) şi «Universul» (din 4 Decembrie 1914)”.

A doua zi, Iraclie a ieşit în oraş, rătăcind fără ţintă. Oamenii ieşeau pe străzi. Dacă ieri mulţi stăteau ascunşi, mai ales evreimea şi foştii funcţionari austrieci, polonezi sau ucraineni, văzând că armata era paşnică şi auzind că generalul Leca i-a asigurat pe toţi locuitorii oraşului că armata aduce pace, ordine şi respectul avutului personal, au început să-şi vadă de treburi şi au deschis chiar câteva prăvălii. Şi cum rătăcea printre oameni, Iraclie zări postul de jandarmi austriac. Inima i se chirci într-o durere ascuţită. Trecu câteva case mai încolo, se întoarse înapoi ca şi cum un magnet îl trăgea acolo; bănuia că din casa aceea trebuia să iasă cineva. Dar casa era pustie. După un timp de aşteptare, intră în casa jandarmeriei. Nu era nimeni acolo. Numai în curte, într-o bucătărie, robotea o femeie. Baba nu ştia de fuga jandarmilor şi nici de intrarea românilor.

În Iraclie a pătruns un demon şi demonul acesta al urii şi răzbunării nu s-a liniştit la mărul pădureţ de la Pătrăuţi. Îl rodea în suflet. “ Caută, caută, nu vezi că au fugit ? Dar oare au putut scăpa fugind? Întreabă, caută să-ţi linişteşti arsurile de la inimă”.

Întors la fabrica de bere (Hotel Annahof n.n.) unde era încartiruit, Iraclie a aflat de la gazdă că jandarmii austrieci s-au ascuns ca şobolanii. Iată domnul Kirmeyer (Simon Fuhrmann n.n.), e în casa de acolo. Stă ascuns, că în casă nu-i nimeni încă din vară. Au fugit domnul şi doamna învăţătoare în România. Atât a fost destul să afle. A hotărât că acum era momentul să suprime pe cel de-al treilea jandarm care a fost implicat în execuţia părinţilor săi. Cu ceilalţi doi jandarmi pe care i-a ucis i-a fost mai uşor. După ce i-a ucis, i-a părut oarecum rău, nu moarte de asta le-ar fi dorit, că nici ei nu dădeau moarte simplă, moarte după judecată, pentru fapta care cerea moarte. Spânzurau cu plăcere, pentru închipuite vini, pe cei mai lipsiţi de apărare, femei, copii, bătrâni, spionii preamăritului împărat cezaro-crăiesc. După ce l-a executat pe jandarm prin spânzurare, s-a întors în cantonament, mulţumit că şi-a răzbunat părinţii ucişi mişeleşte de cei trei jandarmi. Dimineaţa, vecinii au descoperit cadavrul jandarmului, care a fost îngropat de comunitatea evreiască din oraş în Cimitirul Evreiesc Nou. La amiază, în drum spre Ceahor, Truţă l-a întrebat pe Iraclie:

– Spune drept, e treaba ta spânzuratul ?

După câteva clipe de tăcere Iraclie a răspuns:

– De-amu, că mi-am uşurat sufletul, pot să vă spun. Eu i-am făcut seama, blestemat să fie. Eu, dacă ordonaţi, mă dau prins pentru fapta mea, da’ vă rog să mă credeţi că nu-mi pare rău.

Truţă l-a dojenit cu asprime:

– Să ştii că nimeni şi nicăieri nu are voie să-şi facă singur dreptate.

Ilarie i-a răspuns: Ştiu. Puneţi să mă împuşte, da’ mămuţa şi tataia s-or odihni de-amu în pace.

Dar lucrurile nu s-au terminat aici. Aflat împreună cu Truţă în brigada de grăniceri, care păzea graniţa în sectorul Hotin, Iraclie, prin trădare, a fost răpit de bandele de revoluţionari şi dus dincolo de Nistru. Pentru că nici a doua zi nu avu nicio veste despre Iraclie, Truţă căzu într-o bănuială groaznică. Poate că Iraclie a fost răpit şi el de către bandiţi. Pentru a afla veşti despre Iraclie, Truţă a trimis un agent dincolo de Nistru. Întors din misiune agentul a raportat: “Cât despre Iraclie, l-au dus dincolo ca să-l vadă toţi şi să le intre în cap că nu se glumeşte cu revoluţia. Aşa păţesc iscoadele burjuilor… Urât l-au mai ciopârţit…”

După trei zile, într-o dimineaţă ceţoasă, o barcă a adus la mal, sub cetatea Hotinului, un ostaş român, l-a lăsat acolo şi a dispărut în ceaţă. Ajunşi în siguranţă dincolo, au început să urle către cei de dincoace să-l caute pe cel debarcat. Până la urmă, santinelele de la cetate l-au găsit pe soldatul român. Era Iraclie, cu urechile tăiate, cu ochii scoşi şi limba scoasă, plin de sânge, respirând anevoie şi luptându-se cu moartea. L-au dus imediat la infermerie, l-au chemat şi pe Truţă. Când Iraclie a simţit că Truţă a intrat pe uşa infermeriei, a oftat adânc şi şi-a dat sufletul. Medicul brigăzii, infirmierii, brancadierii au rămas uimiţi văzându-l pe domnul sublocotenent, aghiotantul domnului colonel, îngenunchind lângă brancarda pe care zăcea Iraclie şi sărutându-i ochii şi gura învineţite şi însângerate. A rămas minute întregi aplecat peste mort, așteptând parcă să afle ceva de la el…

Truţă s-a ocupat de înmormântarea lui Iraclie şi a cerut să fie înmormântat cu onoruri militare la Pătrăuţi lângă ai lui. O grupă de soldaţi a însoţit convoiul şi după ce l-au aşezat lângă ai lui, a venit cernit la groapa lui, şi când s-a ordonat focul de arme, onorul eroului, Truţă a plâns cum nu a plâns niciodată în viaţa lui. Atunci, da, atunci a pierdut un prieten, poate singurul ce-l avusese până atunci, dar sigur că şi de atunci înainte, până l-a găsit pe Stalin, prietenul lui cel mai sincer, deşi era doar un câine.

La aproape un secol, un nepot al jandarmului executat la Siret, care a copilărit aici, a mutilat monumentul Holocaustului din oraş şi a lăsat o dâră urâtă în istoria oraşului copilăriei sale. Răzbunare tardivă sau coincidenţă stranie ?

În prezent, aceeaşi organizaţie ocultă, dar cu alţi actori, se opune cu îndârjire reîntregirii provinciei noastre.

Avea dreptate Seneca când afirma: “Tempus nos avidum devorat et chaos” (Pe noi timpul ne înghite lacom şi haosul…)

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: