Când au trecut 55 de ani? 

Liceenii promoţiei 1962-1966, Fălticeni

Viaţa curge lin şi noi oamenii suntem într-o continuă schimbare. Sigur mai suntem cei de acum 5 decenii şi jumătate de când am absolvit Liceul Nr. 2 Fălticeni, nu mai avem emoţiile din preajma bac-ului, dar chipurile adolescenţilor cu frumuseţea şi trăirile de altădată le regăsim nostalgic în imaginea nepoţilor şi chiar strănepoţilor.

Privim iscoditor feţele colegilor şi cu firească resemnare găsim că trecerea timpului ne-a schimbat fizic, dar regăsim în fiecare  câte o trăsătură a liceenilor de odinioară; un zâmbet cald, o privire blândă, un gest făcut laolaltă cu vreo cugetare izvorâtă dintr-o lungă experienţă de viaţă.

Nimic nu poate fi mai frumos ca acest joc al regăsirii  unui timp pierdut, al unor frumoase şi dureros de dulci aduceri aminte, o întâlnire în gând şi suflet cu distinsele doamne profesoare Tincu Florica, Croitoru Ana, Enăchescu Ana, Alionti Violeta, Lazăr Natalia, Pachitan Maria şi domnii profesori Nichita Geo, Cozac Vasile, Dan Gheorghe, Lungu Gheorghe, Mancu Stelian,  fie-le odihna veşnică şi amintirea vie!

Să ignorăm timpul trecut, să ne bucurăm că suntem aici,  să credem că unii colegi, care nu sunt acum aici, lângă noi, precum A. Zăhărescu, C. Grădinaru, I. Minciună,  M. Teişanu, V. Hoarţă şi chiar liderul nostru, Domnica Vasile, s-au ascuns în stele şi ne zâmbesc şăgalnic, de acolo de sus…

Suntem împreună pentru încă o revedere peste ani, pentru că draga noastră Olguţa Vasilescu a refăcut din dragoste şi dor această adunare care ne dorim să  nu fie şi ultima.

 Suntem aici pentru a depăna amintiri despre viaţă trăită, carieră, căsătorie, despre copiii noştri care au la rândul lor copii şi nepoţi, despre bucuriile şi suferinţele care ne-au marcat, despre bolile care s-au abătut asupra noastră, despre singurătate, devenită pentru unii grea povară.

Şi dacă bunul Dumnezeu ne-a îngăduit să spunem astăzi „prezent” la strigarea catalogului Liceului Nr. 2 Fălticeni, să ne bucurăm de fiecare clipă  şi că am avut puterea să dăm timpul înapoi. Să fim mândri că am ajuns oameni adevăraţi şi ne-am făcut profesia cu pasiune, că am trăit demni şi am onorat aceste locuri, unde există ,,un duh al pământului”.

Un ultim gând şi un mare regret pentru colegul Vasile Domnica, plecat recent să se odihnească veşnic. A  reuşit să ne adune, dar nu ne-a mai putut fi alături.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: