O prietenie de o jumătate de veac

Florentin Popescu, invitat de onoare al unei ediţii Labiş (surprins în fotografia noastră alături de prof. Margareta Labiş), cunoscut scriitor şi redactor-şef al căutatei reviste „Bucureştiul literar şi artistic”, a publicat recent o carte consacrată neuitatului Radu Cârneci. Prezenţă îndrăgită pe meleagurile noastre, de care Poetul Iubirii se simţea în continuare ataşat după studiile universitare de Silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc şi, după cum ne-a mărturisit, după debutul liric în „Zori noi” Suceava, părintele ziarului „Crai nou”, Radu Cârneci a fost mai des oaspete al Bucovinei. Un motiv în plus pentru suceveni să caute şi să citească volumul lui Florentin Popescu „Amintiri cu poetul Radu Cârneci”, Editura Semne, Bucureşti, 2021 (difuzare@semneartemis.ro). Originari din acelaşi „spaţiu mai larg, al Buzăului şi al Râmnicului Sărat”, Radu Cârneci şi Florentin Popescu au trăit în lumea furtunoasă a literaturii române o prietenie armonioasă, cu o reciprocă preţuire a omului şi a condeiului, de aproape o jumătate de veac. Începuturile acesteia s-au scris la Bacău, în anul 1970, când Radu Cârneci era deja un nume în literatură şi o personalitate a Bacăului iubitor de literatură, iar Florentin Popescu, debutant, trimis aici după facultate să încalţe „bocancii de soldat” şi „haina de elev al şcolii militare de ofiţer de rezervă”, şi a durat până în clipa lungului bun rămas al lui Florentin Popescu la catafalcul celui pe care în carte îl numeşte „marele meu prieten”, „prietenul meu de o viaţă”, în decembrie 2017. Prietenie aparte, pe care am avut bucuria să o intuiesc în toată trăirea ei bărbătească şi în toată delicateţea sa sufletească la ediţia „Toamnei bacoviene” din anul 2013 când m-am bucurat de simpatia şi de mărturisirile soţilor Emilia şi Radu Cârneci, de aduceri aminte ale tinereţii lor.

Florentin Popescu îşi avertizează cititorul că din atât de bogata viaţă a poetului Radu Cârneci a ales îndeosebi momente numai ale lor, momente desfăşurate îndeobşte sub semnul cărţii, deoarece de la un capăt la altul este vorba de prietenia dintre doi poeţi, dintre doi scriitori cu vie, largă deschidere spre confraţi, dar depăşirea graniţei lor era inevitabilă, Radu Cârneci aparţinând atât de mult scenei vieţii literare şi atât de distinct prin „generozitatea şi altruismul manifestate ca atare în viaţa literară, dar şi în particular, în relaţiile directe cu scriitorii”. Astfel că apar în paginile cărţii, în „carne şi oase”, Agatha Bacovia, Margareta Labiş, Carolina Ilica, Lazăr Băciucu şi alte nume ale scrisului românesc, ale vieţii culturale, întâlniri de lucru, lansări, festivaluri, deoarece Radu Cârneci „deborda de idei şi gânduri frumoase, era plin de viaţă şi de un entuziasm rar, pe care nu de puţine ori reuşea să-l transmită şi altora…” Şi se schiţează pe nesimţite istoria unei jumătăţi de veac a lumii în care profesionistul scrisului beletristic, scriitorul, spre deosebire de vremurile de acum, a fost văzut şi, nu o dată, tratat ca un personaj important.

Graţie începutului băcăuan al prieteniei celor doi literaţi, avem în carte şi o relatare despre „Un festival cum n-a mai fost altul: «George Bacovia» (1971), tot mai valoroasă cu trecerea timpului, deoarece nici până atunci, dar nici după aceea, credem, în România, n-a mai fost altul de o asemenea grandoare: „Au participat cca o sută cincizeci de scriitori, critici, artişti plastici, muzicieni, ziarişti, alţi oameni de cultură din ţara întreagă. Strada principală de la intrare (dinspre Bucureşti) până la ieşire (spre Piatra Neamţ) era împodobită cu steaguri şi steguleţe în culori bacoviene (galben, violet, plumburiu), cu ghirlande de cetină de brad, cu portretele sărbătoritului, cu pancarte purtând versuri ale marelui poet. S-au prezentat spectacole poetico-muzicale, s-a mers prin «codrii Bacăului». Cu acest prilej sărbătoresc s-a inaugurat «Casa memorială George Bacovia», au primit numele poetului strada în care a locuit, teatrul de stat, principala librărie, precum şi liceul la care a învăţat… Momentul de vârf l-a constituit dezvelirea (în prezenţa unei imense asistenţe şi a autorităţilor locale şi centrale) a statuii poetului (de acum celebră!), operă mult comentată la acea dată, a marelui sculptor Constantin Popovici. /Demn de remarcat pentru istoria literară: Radu Cârneci a fost cel care a avut iniţiativa organizării acestei manifestări şi totodată managerul ei, fiind prezent aproape la toate etapele desfăşurării ei”.

Aşa un om a fost poetul Radu Cârneci, privit de istoria literaturii române cu ochii scriitorului Florentin Popescu!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: