Gânduri la redeschiderea Bibliotecii Municipale „Eugen Lovinescu” Fălticeni

Una din principalele clădiri de patrimoniu s-a îmbrăcat în haină nouă în ciuda senectuţii celor 163 de ani ai vieţuirii. Casa boierului Al. Cantacuzino Paşcanu, construită în 1858, fusese cumpărată de obşte, devenind, cu acte în regulă, proprietatea Muzeului Fălticenilor datorită strădaniei profesorului Vasile Ciurea, Omul Muzeu. În documentul oficial se scria că nu i se va da „altă destinaţie decât: muzeu şi bibliotecă orăşenească”. Inaugurarea instituţiei muzeale s-a făcut la 22 iunie 1930. După 91 de ani, tot în iunie, iat-o întinerită şi entuziastă, retrăind în posteritate viaţa ctitorului său. Pentru că fiinţarea unei clădiri şi a unei instituţii este legată de faptele unui om de excepţie, a cărui viaţă a început în mahalaua Ciurii (1883), dar nu s-a sfârşit prin decesul său (1973). Nonagenarul trăieşte în şi prin tot ce a făptuit. Vasile Ciurea este acum aici şi se bucură de o nouă tinereţe. Au rămas mărturie „cărămizile” cu subscripţiile şi donaţiile publice, precum şi valoroasele exponate muzeale adunate de profesorul colecţionar încă din 1914, când Muzeul Sucevei fiinţa în clădirea Gimnaziului „Alecu Donici”.

Atunci a fost epoca romantică a începuturilor. Activă, palpitantă, stimulativă, educativă. Gimnaziştii erau cuprinşi de entuziasmul profesorului. S-au adunat exponate diverse din preistorie, istorie, etnografie, numismatică şi alte nenumărate domenii. Sălile deveniseră neîncăpătoare. Ochiul de Argus al colecţionarului veghea zestrea adunată.

Ne propunem să abordăm doar domeniul cărţii. Biblioteca „Nicolae Beldiceanu” adunase manuscrise laice şi bisericeşti, arhive de familie, cărţi rare, ziare şi reviste locale precum celebra Şezătoarea condusă de Artur Gorovei, apoi cărţi ale scriitorilor fălticeneni. În tezaur a existat celebra Biblie a lui Şerban Cantacuzino alături de Uricul din vremea lui Alexandru cel Bun, ce se afla în posesia unei bătrâne din Buciumeni şi pentru obţinerea căreia a devenit naş de cununie pentru feciorul ei. Apoi Acta Millo cu documente în chirilică de pe la 1600, apoi manuscrise ale clericului Narcis Creţulescu sau acte oficiale şi corespondenţă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, colecţionate de la Ruginoasa.

Epoca realistă a bogăţiei spirituale a fost înnobilată cu scrieri şi opere de artă la început de secol XX. În 1915 biblioteca primeşte scrierile lui Nicu Gane: „am onoarea de a vă trimite prin poştă 14 volume ale mele între care sunt şi două volume traduse în limba germană… În curând, vă voi trimite tabloul meu în mărime naturală”. E. Lovinescu: „Am dăruit pentru muzeul său enormul manuscris al celor două volume de Memorii”.

Acestora li se adaugă şi scrieri ale fondatorului bibliotecii: cele două Buletine ale Muzeului Sucevei; Călăuza judeţului Fălticeni, 1924; Geografia judeţului Baia; Preistoria judeţului Baia; două Anuare ale Liceului „Nicu Gane” şi celebra Muzeul Fălticenilor – două decenii de muncă 1914-1934 şi altele. Aceasta este perioada de înflorire şi apogeu.

Epoca întunecată a Războiului a adus cu sine refugiul la Câmpulung Muscel şi Braşov. Se pierd multe din cele agonisite: documente, arhivă, corespondenţă, avuţie spirituală. În 1940 scrisese „Călăuza Muzeului regional din Fălticeni. Catalog sumar”. Poate ca o premoniţie pentru ce a urmat.

Epoca de după război vine cu schimbare de regim politic. Se epurează din biblioteci cărţi valoroase. Este perioada rugului aprins. Ctitorul a fost trimis în domiciliu forţat la Mărăşeşti, departe de marea dragoste. Muzeul şi biblioteca au trecut pe mâni străine, ne-iubitoare de spiritualitate.

În 1950, după desfiinţarea judeţului Baia, Biblioteca raională este mutată în clădirea fostei Prefecturi, devenită sediu al Consiliului raionului Fălticeni.

În 1968 devine Biblioteca orăşenească. Parte din documentele muzeistice sunt transferate la Bucureşti, Iaşi sau Suceava. Nedreptăţit, trezorierul bogăţiei materiale şi spirituale a Fălticenilor este deposedat de tot ce adunase, nu pentru sine, ci pentru obşte. Trei decenii de directorat urmate de nedreptate şi intrare în conul de umbră. Nu doar a omului, ci şi a instituţiei muzeale.

În 1993 Biblioteca municipală „E. Lovinescu” consemnează înflorirea instituţiei revenite în locaţia iniţială. Renăscută din propria cenuşă ca legendara pasăre Phoenix, ea împrăştie lumină precum ctitorul Vasile Ciurea, pe care-l cităm: „pe când noi vom dormi liniştiţi somnul din urmă, un ochi înduioşat va privi îndărăpt, cu pietate, la ce-am lăsat după noi şi va rosti cu glas tremurat un cuvânt de recunoştinţă. Acesta va fi, vă asigur, nu numai o răsplată postumă pentru noi, ci şi un nobil îndemn pentru alţii, un viu şi puternic stimulent pentru viitor”.

Ce-i datorăm noi, cei de azi? Respect şi recunoştinţă. E. Lovinescu îl admira: „i-aş face încă din viaţă stradă şi bust de marmură”. O statuie ne propunea şi regretatul arhitect Crişan Popescu; al cărui proiect se păstrează la artistul plastic Gabrel Baban. S-ar bucura depozitarul şi făclierul privindu-şi ctitoria, întinerit, şoptind mulţumit Non omnis moriar, privind spre sala multimedia, spre sala de expoziţii, la mobilierul şi echipamentul IT, mulţumit de investiţia spectaculoasă realizată fără cărămizi prin proiectul „Fălticeniul se dezvoltă” al Primăriei Fălticeni şi al edilului primar profesor Cătălin Coman.

SORIN GAFENCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: