Cernăuţi, acum un veac (13)

Cei care speculează patriotismul şi naţionalitatea la umbra mormintelor…

Inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare la Iaşi, 1883

Motto: „Cerere de scuze. Rog pe Domnul Diriginte poştal din Ropcea, Valerian Bacinschi, să-mi ierte purtarea mea necuviincioasă faţă de D-sa, asigurându-l de toată stima, Josel Axelrad din Ropcea.” („Glasul Bucovinei”, 3 martie 1921, via Dragoş Olaru)

Politicianism. „La 5 iunie 1883 a fost dezvelită la Iaşi statuia lui Ştefan cel Mare, ocazie de care s-au folosit guvernanţii adunaţi «împrejurul bronzului ce reprezintă pe marele Domn nu spre a-l glorifica pe el, ci spre a lustrui nulităţile lor sub razele numelui său»”. „Lumea mai bună”, după cum notează Eminescu, nici nu a luat parte la această serbare. Poetul, deşi venise la Iaşi, n-a participat la dezvelirea monumentului, preferând să stea la „Bolta rece”, „zâmbindu-şi singur”. La banchet, în prezenţa regelui Carol, a fost însărcinat să ţină un toast în sănătatea regelui un oarecare (anonim, azi – n.a.) domn Grădişteanu, deputat în Constituantă. Iată cum relatează Eminescu acest moment: „În fine, clasicul d. Grădişteanu spune că – într-o exploziune de dragoste – «bea în sănătatea femeilor române, căci atât valorează un popor, cât valorează femeile sale». A esploda pentru atâta lucru dovedeşte un grad aproape necuviincios de combustibilitate”. Tot atunci, domnul Grădişteanu se adresează regelui cu următoarea frază: „Eu văd în Maiestatea Ta nu pe regele României, ci pe regele românilor, cu concursul cărora Maiestatea Ta vei recăpăta pietrele preţioase ce mai lipsesc încă din coroana lui Ştefan cel Mare”, frază ce a fost primită cu aplauze frenetice şi cu strângeri prieteneşti de mână din partea regelui. În primul său articol (18 iunie 1883) Eminescu subliniază „că cei ce speculează patriotismul şi naţionalitatea, la umbra mormintelor (…) compromit poziţiunea conaţionalilor noştri din alte ţări”. Câteva ziare din Austria („Neue Fraie Presse”, „Deutche Zeitung”, „Pester Lloyd”) au relatat despre acest incident, neliniştindu-i astfel pe „calmii oficioşi din Viena” şi prin neadevărurile istorice pe care le-au vehiculat cu această ocazie, au lovit dureros în imaginea poporului român. În următorul articol din „Timpul” (21 iunie 1883), Mihai Eminescu tipăreşte comunicatul oficial al guvernului („fanfaronadă ticăloasă”), care îi smulge lui Eminescu emoţionante pagini, lovind şi el cu vehemenţă în „onorabila adunătură”. Deşi în comunicatul oficial guvernul încearcă să convingă opinia publică că dl Grădişteanu a vorbit ca o persoană particulară, poetul condamnă „toată tagma oficială”, care „găseşte firesc şi cuviincios ca să luăm Basarabia, Banatul, Bucovina, Transilvania la sfârşitul mesii, cu armata de sticle goale şi de pahare sparte. (…) Rezultatul cel mai întâi şi cel mai trist este de a profana şi pângări un ideal frumos, o ideie patriotică şi măreaţă, care desigur, pentru moment e respinsă de toţi oamenii politici şi chiar de patrioţii înţelepţi, dar care are dreptul să doarmă tainică şi liniştită în cugetul câtorva nobili visători. A o lua cu brutalitate din casta ei locuinţă şi a o da pe mâna oficialilor este tot atâta ca şi cum ai târâ o curată virgină în saturnalele curtizanilor”. Eminescu îi stigmatiza cu următoarele cuvinte: „Aţi vrut în faţa lui Ştefan cel Mare să ridicaţi piticia voastră până la înălţimea marelui Domn, neputând a-i aduce prinos mari şi nobile fapte, i-aţi adus declamaţiuni seci şi provocări după masă, fără să vă gândiţi că după beţie vine deşteptare şi că beţia cuvintelor e mai periculoasă decât a vinului. A doua zi v-aţi trezit cu doftorul la căpătâi şi cu d-l reprezentant al Austriei în salonul Ministerului Afacerilor Străine. Mergi dară, d-le Dimitrie Sturza, mergi după obicei, îngenunche-te într-un comunicat umil, cere iertăciune, arde la Bucureşti ceea ce ai adorat la Iaşi! Astfel nu făcea Domnul Ştefan când sărea din Suceava şi da piept la patru hotare. Domnul nu vorbea multe, mai cu seamă după masă, dar nici hanul tătarilor, nici califul musulmanilor, nici regele Poloniei, nici regele Ungariei nu l-au văzut cerând iertare decât de la Dumnezeu”. Acestea sunt, practic, ultimele cuvinte pe care le-a scris Eminescu înainte de a fi internat în sanatoriul de la Ober-Döbling, de lângă Viena. Vina bolii care-l loveşte, cu atât mai mult înscenarea ei, ce pare totuşi neverosimilă, o poartă, în cea mai mare măsură, guvernanţii de tip grădiştean. Deşi de multe ori pătimaşe, excesive, atacurile poetului îndreptate împotriva cercurilor guvernamentale ni se par a fi totuşi îndreptăţite.” (Dragoş Olaru, „Mesaje din trecut”, Cernăuţi, 2020) Convocare. „1914 Noemvrie 22. Deputatul Aurel Onciul invită ţărănimea română din Bucovina la adunarea din Suceava pentru a înfiinţa corpul legionarilor români: «Ţăranilor români. Muscalul a întrat în ţară şi voieşte să răpună împărăţia. Iar căzând Austria, cade cu ea şi întregul neam românesc. Căci nu poate încăpea îndoială, că peste scurtă vreme după căderea Austriei, Muscalul va înghiţi România dimpreună cu Ardealul şi Bucovina, făcând astfel capăt neamului nostru. De aceea noi, ţăranii români din Bucovina, am fost şi rămânem pururea credincioşi împărăţiei. Tot de aceea ne-am fi aşteptat că în războiul groaznic între Muscal şi împărăţie, oastea românească, ca să apere neamul, va lupta umăr la umăr cu oştirile împărăteşti. Când colo, auzim că la Bucureşti o samă de oameni asmuţă din răsputeri împotriva Austriei, că ei vreau ca România să se lege cu Muscalul, cerând totodată ca oastea românească să între în împărăţie, pe cuvânt de a ne scăpa de jugul sub care pretind ei că am geme. Faţă de această încercare de sinucidere a neamului nostru, noi, ţăranii din Bucovina, trebuie să ne ridicăm glasul şi să le spunem răstit domnilor de la Bucureşti, că noi nu ne clintim în credinţa noastră pentru împărăţie, că ne împotrivim oricărui amestec în treburile noastre şi că dorim din suflet, ca oastea românească să lupte alăture de feciorii noştri din oastea împărătească. Ca să ne împreunăm glasurile, Vă chemăm pe Duminecă, în 9 (22) Noemvrie 1914 la 2 ceasuri după am. la Suceavă, în sala de gimnastică la o adunare ţărănească.»” (Teodor Bălan, „Bucovina în Războiul Mondial”, Cernăuţi, 1929). Morariu (Constantin). „Unui paroh i se asigurau, însă, condiţii bune de viaţă (căci preoţii ar fi trebuit să devină apărătorii Imperiului), nemaivorbind că se puteau face tot felul de abuzuri nepedepsite. De exemplu, la Toporăuţi, preotul Kalinowski îi convinsese pe ţărani să facă împrumuturi bancare, solicitând pentru el o parte din sumă; preoţii din localităţile vecine Pătrăuţilor aplicau tot felul de taxe ilegale sau abuzive. În fine, la Pătrăuţi, reiese dintr-o anonimă în care era ameninţat pentru iniţiativele sale care ar fi excedat viaţa religioasă a enoriaşilor săi, Constantin Morariu avea 24 de fălci de pământ. La Cernăuţi, când era ajutor de paroh, de asemenea, reuşise să-şi cumpere un teren, o locuinţă (cea pe care e obligat s-o cedeze Consistoriului şi pe care o va recupera după 1918), la Toporăuţi chiar are o servitoare. Se plânge că are numai una. Cât despre Mitropolitul Silvestru, el avusese, se pare, o avere considerabilă, pe care trebui să o împartă copiilor săi, căci, avansat la postul de arhimandrit diecezan, a intrat în cinul călugăresc. Or, cu ocazia aceasta, care coincidea cu onomastica sa, dă o petrecere la moşia Hrabova, «un loc de vreo sută de fălci de pădure, arătură, fâneţe, situat la graniţa Moldovei şi cumpărat foarte ieftin de la un boier din Moldova». Iar petrecerea are grandoarea ei imperială. Toate acestea relevă, indiscutabil, care sunt avantajele pe care le riscau cei cu idealuri naţionale româneşti. Din aceeaşi generaţie, Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian, nu huzureşte şi îşi ţine cu destulă dificultate copiii la şcoală. În ce-l priveşte pe Constantin Morariu, ajunge şi el la o anumită bunăstare – elocvente seratele muzicale de la Pătrăuţi –, dar abia după ce trece prin momente de mare dificultate.” (Mircea A. Diaconu, „Constantin Morariu, O cronică din Bucovina, II”).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: