De pe tărâmuri luminoase…

Azi, în prima duminică a lui Prier, când reparcurg aceste rânduri scrise mai înainte, încă zboară prin văzduh în înalturi fulgi măşcaţi ca nişte dalbi porumbei. Mai aproape de pământ plouă, e rece şi sufletul caută alte izvoare de lumină, decât cele trimise din cerul primăverii. Pe la miez de martie, numai bine ajunsese acasă, în suburbia Roşa a oraşului Cernăuţi, să topească zăpada unui înfrigurat capriciu al Babei Dochia, „Bujorii” doamnei Viorica Morăraş, bucovineanca noastră care trăieşte la Iaşi, scrie şi se îngrijeşte să adune pentru copii şi nepoţi, iar de nu mult timp şi pentru strănepoţi, cât mai multă zestre spirituală. Implicându-mă la înlesnirea drumului acestor gingaşe flori sufleteşti de la Iaşi la Cernăuţi, am primit şi eu în dar de la autoare „Bujorii de acasă”, o carte minunată ca formă şi conţinut, de care te îndrăgosteşti la prima vedere, pentru că emană căldură, bunătate, energii pozitive, aşa cum sunt toate ce amintesc de leagănul copilăriei, de primele descoperiri ale miracolului vieţii, de casa părintească, de străbuni… Stând ca toată lumea izolată între patru pereţi, acceptând resemnată monotonia zilelor întunecate de pandemie, Viorica Morăraş (Ciubotaru), a respirat cu aroma dulce a livezilor de la Roşa – cea mai veche aşezare românească de sub streaşina Cernăuţiului, pe unde se mai păstrează vestigii doveditoare că românii sunt băştinaşii acestor locuri.

Nu e prima întoarcere a Vioricăi Morăraş (Ciubotaru) la rădăcina neamului românesc de la Roşa, revenind şi cu „Povara cuvintelor”, şi cu „Scrinul cu amintiri” pe tărâmul de lumină unde simte că este aşteptată. Se vede că i-au marcat destinul anii de muncă creatoare la ziarul „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi, apoi la revista „Nistru – Basarabia”, Chişinău. E deajuns să spunem că Viorica Ciubotaru de la Iaşi este sora publicistului, poetului, inimosului şi curajosului bucovinean Mihai Morăraş, şi nu mai e nevoie de altceva pentru a înţelege din ce neam a pornit în lume. Şi dragostea pătimaşă pentru cuvânt tot de la fratele mai mare, Mihai Morăraş, îi este dată, căci nu degeaba toată viaţa s-a ţinut „agăţată” de el şi, după cum mărturiseşte, „…am crescut purtată pe umeri de fratele meu Mihai (trăitor la Chişinău), care şi acum păstrează în memorie ziua în care mama şi cu tata veneau cu mine de la maternitate. Stătea cocoţat în teiul de lângă podeţ şi se gândea că s-a dus cu libertatea sa…”. Ilustrativ în privinţa „agăţării” este un episod evocat de autoare în „Scrinul cu amintiri” (editura QIM, 2019), despre o întâmplare jenantă cu regretatul scriitor Mircea Lutic din anii de activitate la „Zorile Bucovinei”. Ca bun îndrumător şi sfătuitor, secretarul general de redacţie i-a obiectat odată că a „luat nişte expresii” de la fratele Mihai. Viorica a încercat să se justifice că n-a „plagiat” de la străini („doar e fratele meu”), dar i-a fost suficientă o simplă replică a maestrului cuvântului scris. „Ei, şi?”, atât i-a trebuit ca să nu uite toată viaţa şi să-şi cultive un stil propriu, după cum se evidenţiază din cele trei cărţi primite de la autoare, la cele menţionate mai sus adăugându-se „Povara cuvintelor”, editura QIM, Iaşi 2017.

Amintirile doamnei Viorica Morăraş, cu aroma „Bujorilor de acasă”, într-adevăr „unesc ceea ce viaţa desparte”, după cum crede autoarea. Ajungem la o vârstă când începem să învăţăm a trăi din amintiri. Treptat ne împăcăm cu ele şi chiar într-un fel ne simţim fericiţi la flacăra palidă a nostalgiilor. Vedem că amintirile Vioricăi Morăraşi, chiar şi din perioadele cele mai grele pentru români, sunt duioase şi frumoase, toate cernute prin simţul bucuriei. Comunic numai prin messenger cu doamna de la Iaşi, n-am avut ocazia să stăm aievea la un pahar de vorbă. Dar tot ce e legat de neamul ei de la Roşa îmi este apropiat şi drag.

Ne lipseşte foarte mult Mihai Morăraş la Cernăuţi, cu patriotismul său sincer până la lacrimi, cu braţele deschise a îmbrăţişare pentru noi toţi – buni şi răi, loiali şi orgolioşi, liniştiţi, şi neastâmpăraţi. În privirile sale deveneam parcă dintr-o bucată. Dar poate să ne adune şi această carte a surorii Viorica, pe care când era mică a purtat-o în braţe, iar când a crescut a îndrumat-o prin universul miraculos al cuvintelor. Urmându-şi fratele, ajutată financiar de sora Rodica, Viorica Morăraş nu atât scrie, cât dăruieşte, convinsă că darul prin scris va dăinui cel puţin în propria-i familie, ceea ce înseamnă şi pentru întreg neamul românesc de la Roşa. Or, familia Morăraş este una de referinţă, după care se poate scrie istoria rezistenţei românismului în ţinutul înstrăinat al Bucovinei. Îmi dă temei să cred că am dreptate cuvintele Vioricăi despre casa părintească, rezistentă până în timpurile noastre la diverse intemperii şi vicisitudini ale istoriei: „Nimeni nu-şi mai aminteşte exact când ţi-a fost zidită temelia. Un lucru este sigur: a fost pusă temeinic, dacă ai rezistat până azi…”. Interesant că, puţin mai înainte de a citi aceste rânduri, am scris cam aceleaşi cuvinte despre casa părintească a talentatei interprete Aglaia Gârbu de la Roşa, colegă de şcoală şi prietenă de copilărie cu Viorica: „Elena, cu doi ani mai mare, a rămas moştenitoarea casei părinteşti de la Roşa. A mai adăugat câte ceva, a mai construit prin gospodărie, dar casa îşi păstrează aspectul de demult, un model de arhitectură din perioada moldovenească a ţinutului. Rezistentă la numeroase intemperii, păstrându-se într-o stare bună, clădirea e o mărturie a străduinţei părinţilor, îndeosebi a capului familiei, Constantin Gârbu, de a-şi creşte copiii într-o casă frumoasă, ca să nu se simtă strâmtoraţi, să nu sufere din cauză că sunt mai mulţi decât prin vecini”. Asemenea caselor, temeinic, pentru vecie, îşi zideau românii de la Roşa şi destinele, convinşi că nu vor pleca nicicând, că nu vor ceda nicio palmă de pământ. Acum atât le-a mai rămas, doar cât să le ajungă pentru a avea unde înflori bujorii.

 MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: