Popasuri în întâmpinarea Luminii Pascale

Postul Mare ne-a readus în dimensiunea sacră a rugăciunii. Gânduri albe, evlavioase, cu sâmbure de soare pornesc pe poarta inimii deschise scăldată în aghiazma iubirii divine. Vorbirea sau tăcerea cu arome sfinţite ne menţin într-un climat spiritual elevat. Dialogul lăuntric specific ethosului creştin aduce cu sine aleasă şi unică trăire. Matricea la care ne raportăm o constituie biserica cea de toate zilele. Biserica de înaltă stirpe pe care o reiterăm călcându-i pragul în evlavie, solilocviu şi rugăciune, simţind omniprezenţa dumnezeirii.

Doamne, fii puterea mea întru recăpătarea şi regăsirea echilibrului. Cereasca limbă universală a rugăciunii să ne călăuzească drumurile spre iubire, iertare, adevăr şi viaţă.

Homo christianus cultivă prin rugăciune, cu blândeţe iertătoare, argintul virtuţilor. Preoţii, închinători evlavioşi, cădelniţează cuvinte în rugi nesfârşite şi predici liturgice cu profundă trăire religioasă. Oamenii şi pământul se îngeresc prin bunătate şi credinţă. Cuvintele se închină şi omul se înalţă într-o ardere de tot. Vindecarea sufletească prin rugăciune, contopire cu biserica şi interconectare a credincioşilor reiterează memoria creştină. Geografia sacră ne face pe toţi, oameni ai locului, călători sau pelerini, să îngenunchem în faţa sfintelor icoane din bisericile pe care le frecventăm zilnic sau, după situaţie, să îngenunchem în faţa sfintelor icoane din bisericile spre care ne îndreptăm inimile şi care au o carte de identitate religioasă unică.

În vetre de credinţă din zona fălticeneană, am înălţat şi anul acesta rugăciune la picioarele Sfintei icoane a Maicii Domnului – Portăriţa – de la biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Rădăşeni, primenită recent prin restaurare în atelierele Patriarhiei sub oblăduirea ÎPS Timotei, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

La biserica Sfântul Apostol Andrei de la Aşezământul social – filantropic Fălticeni, am trăit în mai multe rânduri clipe de înălţare ca în epoca primilor creştini. Familia duhovnicească a preoţilor şi credincioşilor onorează Casa Domnului.

În Capela Sfântul Ierarh Nicolae de la Colegiul „Nicu Gane”, ctitorită prin strădania preotului Petru Irimescu, ne-am înţelepţit alături de preotul paroh şi am devenit mai puternici în rugăciune.

La Mănăstirea Bogdăneşti, Centru social-creştin, aşezământ filantropic pentru bătrâni, am trăit sentimentul înălţării prin dăruire, pentru că cine dă, lui îşi dă. Am adus cuvânt de mângâiere, alinare şi speranţă celor păstoriţi de preotul Gheorghe Loghinoaia, a cărui activitate este dragă lui Dumnezeu. Şi, tot aici, am trăit inopinat bucuria de a asista la o repetiţie a corului bisericesc, în care am regăsit mulţi dintre absolvenţii de la „Nicu Gane”. Şi ne-am întărit convingerea că şcoala şi biserica au fost şi rămân colonadele de susţinere ale neamului românesc. Nu ne-am propus să dăm nume ale ostenitorilor în rugăciune. Le păstrăm în sufletele noastre, în arhiva noastră spiritual-sentimentală. Dar suntem mai bogaţi sufleteşte prin noile întâlniri duhovniceşti.

Apropierea de biserica lui Hristos tămăduieşte de ameninţarea deşertului social din perioada nefastă a pandemiei; biserica ne-a reechilibrat, ne-a vindecat şi ne-a întărit sănătatea morală prin vorbele Mântuitorului: Nu vă temeţi; Bucuraţi-vă!

Clopotele ne cheamă permanent la rugăciune. Preoţii oficiază cu înaltă trăire. Postul şi lăcaşurile sfinte ne-au luminat şi ne-au sporit forţa credinţei.

Învierea este autentică. Veniţi de luaţi Lumină! Hristos a Înviat! Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Intrăm în săptămâna Luminată.

Cărările credinţei sunt străbătute cu speranţă şi evlavie într-un continuum în fiecare an. Aceleaşi şi mereu altele. Drumuri sacre spre Râşca-Buda-Slătioara, spre Slatina şi mai departe spre Probota, spre mănăstirile sucevene, bucovinene, nemţene sau ieşene. Pretutindeni bat clopote ce rezonează în adânc de suflete.

 Câteva marcaje, trasee, căi de suflet, cărări, drumuri şi popasuri în căutarea luminii, într-un climat religios notabil pe calea către sine şi către Cel de Sus. Întâlniri de neuitat cu feţe bisericeşti, cu sacerdoţi în neodihna rugăciunii. Firească şi legitimă întoarcere în loc sacru de rugă, într-un palpit de religiozitate întru întâlnirea în divin.

 Noi toţi suntem biserica lui Hristos. Peste tot este lumina divină. Hristos a înviat!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: