Pandemia ne-a îndepărtat de Dumnezeu?

O mulţime de preoţi, câţiva înalţi prelaţi în frunte cu mitropolitul Teodosie (Tomitanul) încearcă să ne convingă de peste un an că guvernul şi autorităţile sanitare, mai ales Raed Arafat, medicul străin, devenit şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) din MAI, închid bisericile şi ne îndepărtează de „credinţa strămoşească” prin măsurile de carantinare şi distanţare fizică. N-au lipsit blestemele. În acelaşi timp, au fost făcute publice lăcrimaţii ale unor preoţi – lideri spirituali în comunităţile lor – că frica de pandemie îi împiedică pe „români” să vină la biserică, slăbindu-le încrederea în Dumnezeu.

Şi unii, şi alţii greşesc, confundând voit şi manipulator credinţa în Dumnezeu cu îngrămădirea mulţimilor de credincioşi în faţa altarului la slujbă, la spovedit şi la împărtăşit. Or credinţa este o relaţie intimă a fiinţei umane cu Dumnezeirea, relaţie care, în vreme de restrişte, poate fi şi trebuie intermediată de sfinţii părinţi. Realitatea nerecunoscută de biserica noastră este că numărul credincioşilor rezervaţi este de câteva ori mai mare decât al celor ce frecventează slujbele religioase.

Sociologii noştri, istoria recentă… scot totuşi în evidenţă o tendinţă gravă: începând de pe vremea bolşevicilor şi continuând cu Revoluţia din Decembrie 1989, clericii şi-au văzut de ale lor, abandonându-şi enoriaşii în faţa ciumei roşii, a tancurilor şi a gloanţelor (excepţiile confirmă regula!), motiv pentru care confruntarea între revoluţionari-protestatari şi organele represive a devenit sângeroasă, cu peste 1.000 de victime. Nici mineriadele nu i-au adus alături de bieţii studenţi şi bucureşteni schilodiţi, confundându-se neutralitatea politică(?) cu neimplicarea duhovnicească. Ceea ce nu s-a întâmplat nici la Varşovia, nici la Praga, Berlin ori Budapesta, unde liderii religioşi erau împreună cu poporenii şi chiar în fruntea lor, ca în Polonia. Tot acolo sunt şi azi spre cinstea şi onoarea lor. La noi de ce n-a fost posibil?

Este la fel de adevărat că, în condiţii de pandemie, de calamităţi naturale ori nu, preoţii trebuie să se afle în fruntea, în mijlocul enoriaşilor, al poporenilor, să le asculte păsurile, să le aline durerile şi să-i încurajeze, să-i îndrume spiritual. Numai că, deşi cercetătorii fenomenului pandemic, medicii cu şcoli înalte, savanţii susţineau că igiena personală, distanţarea fizică şi masca ne erau de mare ajutor, ferindu-ne de virus, ideile promovate de voci importante ale bisericii noastre erau mai toate defazate, legate de conspiraţii şi de leacuri tradiţionale precum usturoiul şi pălinca.

Or eu aflasem de prin cărţi că primele noastre generaţii de absolvenţi de teologie învăţau şi un curs de medicină generală, fiind pregătiţi să acorde primul ajutor, să recunoască simptomele principalelor molime, să facă injecţii şi chiar imunizare. Şi-am mai observat că marea majoritate a clericilor din ţările europene au înţeles corect starea de fapt pandemică şi măsurile profilactice, sprijinind trup şi suflet autorităţile statelor în efortul lor de a stăvili pandemia şi a salva vieţile oamenilor. Nici vorbă să înlocuiască vaccinul cu împărtăşania.

A fost nevoie de intervenţia Prea Fericitului Daniel, Patriarhul României,  pentru a stopa valul de scepticism şi superstiţii, realizând că vaccinarea tuturor cetăţenilor ar putea fi singura soluţie de redeschidere totală a locaşelor de cult. Unii analişti ai fenomenului consideră că şi o intervenţie salutară a Sfântului Sinod ar fi foarte utilă.

Adunând şi scăzând, mi-e tot mai clar că pandemia nu ne-a îndepărtat de Dumnezeu, nici de credinţă, din contră, atâta doar că frecventarea locaşurilor de cult devenise problematică. Învierea din acest an ne-a demonstrat că situaţia poate fi depăşită, dând Cezarului ce-i al Cezarului, adică respectând normele de protecţie impuse de autorităţi, iar mulţimea credincioşilor, cuminţenia lor spiritual-morală, emoţia Învierii lui Iisus Hristos ne-au umplut sufletele de speranţă, arătându-ne calea de urmat. Pentru a reuşi, însă, e nevoie de ceva mai mult: de trăire spirituală în faptul vremii şi de mai mare grijă faţă de aproapele nostru.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: