Ţac-pac

La aproape două luni de la întâmplare, românilor le-a venit veste din Europa că cel mai mare/valoros urs al ţării şi („probabil”) al Europei a fost „recoltat” vânătoreşte de un prinţ nu din Levant, ci din Austria. Prinţul l-a cumpărat cu 7.000 de euro, a venit în România (la Ojdula, judeţul Covasna) pentru mai puţin de o zi…, unde ţac-pac. Gata, ursul Arthur, de 17 ani, a devenit trofeu de urs. Europa (din perspectiva legislaţiei europene ce apără urşii) zice acum că România trebuie să facă anchetă ca să afle cine ştie ce. Deh, câinii latră, ursul trece… Se va afla, poate, că a fost ucis (el, Arthur) din greşeală, că altul ar fi trebuit nimerit; ori că era periculos; ori că era grav bolnav şi tocmai astfel i s-au curmat suferinţele; sau că oricum nu mai avea mult de trăit. Nu în ultimul rând, poate că devenind prea mare populaţia de urşi, ca să nu fie bătăi de cap cu relocarea/exportarea, că s-a decis împuţinarea, iar mătăhălosul Arthur a fost întâiul eligibil! Totuşi, dacă tot se efectuează o cercetare, poate n-ar fi lipsit de interes să se afle cine a fost cel mai mare urs românesc dinaintea lui Arthur (ce prinţ l-a puşcat, la ce preţ, cu al cui concurs), ba, mai mult, cine a rămas după Arthur drept cel mai mare urs din ţară. Ca, de-acum, măcar el să fie păzit de gloanţe, apărat.

„Dar prinţul răspunse-ntorcându-se: Taci. (…) Şi cornul sună, însă foarte puţin.”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: