30 de ani de nouă viaţă monahală la Voroneţ

Cu bucuria zidirii în credinţă, la hramul Sfintei Mănăstiri Voroneţ

E multă durere astăzi în jurul nostru, aşa cum a fost şi este de când a căzut fiinţa omenească în păcat. Dar se îndură Dumnezeu de creatura sa, omul, dăruindu-ne şi clipe de supremă bucurie. Am avut parte primăvara aceasta de un dar ceresc în preajma Săptămânii Patimilor, cu puţin înainte ca umbra neagră a tristeţii să se aştearnă peste tot ce înfloreşte şi străluceşte între cer şi pământ. Până a intra în durerea lacrimilor pentru chinurile Mântuitorului, dar şi ale martirilor neamului nostru răstigniţi acum 80 de ani pe crucea suferinţelor prin siberii de gheaţă, am trăit învolburarea benefică a emoţiilor drumului spre Voroneţ, emoţii ce au dat rod împlinirii de a fi alături de măicuţele scumpe şi aşteptate în nordul Bucovinei – proinstareţa Irina Pântescu şi stareţa dr. Gabriela Platon, de maica scriitoare Elena Simionovici, de mica lor obşte monahală şi pelerinii sosiţi la hramul mănăstirii. Aşa a rânduit Dumnezeu ca măicuţele, împreună cu invitaţii şi toţi închinătorii, unii sosiţi de sâmbătă seară, să se bucure de căldura soarelui şi aroma florilor înainte de intrarea în cernita tristeţe a Săptămânii Patimilor lui Hristos Mântuitorul. Ca în cele mai frumoase poveşti ale poporului român, Sfânta Mănăstire Voroneţ şi-a sărbătorit hramul Bisericii trei zile, până în Duminica Floriilor (a treia zi de la Sfântul Gheorghe), cinstindu-şi patronul purtător de biruinţă a lui Hristos cu bucuria intrării Mântuitorului în Ierusalim. Încă de la prima sa menţiune documentară, 22 ianuarie 1472, aflăm că hramul bisericii de lemn a mănăstirii a fost Sf. Gheorghe. Noua Biserică, înălţată de Ştefan cel Mare la 1488, a preluat acelaşi sfânt ocrotitor, care o protejează până în prezent.

Pentru închinătorii din nordul Bucovinei nu e de loc simplu să treacă hotarul, vama devenind, din cauza situaţiei epidemiologice, un zid greu de străbătut. Poate de aceea, alături de inimoasa păstrătoare de tradiţii româneşti, doamna Elena Nandriş, numită cu drag în România „primăriţa din Mahala”, am fost întâmpinate ca cei mai doriţi şi mai aşteptaţi oaspeţi. Am pornit într-un ceas bun şi am ajuns ca pe apripi de înger, având o însoţitoare de prestanţă, şi bunătate creştină deosebită, invitata de onoare a măicuţelor stavrofore – Consulul General al României la Cernăuţi, doamna Irina Loredana Stănculescu. Excelenţei Sale îi datorăm bucuria de a întâmpina zorii Floriilor cu privirea la pagini vii din Scripturi, cu cântecele păsărilor venind din apropiata pădure de brazi ce străjuieşte miracolul dăruit de Dumnezeu românilor – ctitoria smeritului Voievod Ştefan cel Mare. Plus la toate bucuriile, această încântătoare deşteptare din zorii Floriilor a fost precedată de minunata seară a slujbei de priveghere, oficiată în paraclisul de rugăciune cu hramul Sfântului Daniil Sihastrul, primul stareţ şi „gospodarul obştii monahale”, unde ne-am primenit cu agheasma ce picura din crenguţe de salcie sfinţite. Apoi am sorbit din înţelepciunea şi sfaturile măicuţei proinstareţe la masa de seară, admirându-i (pentru a câta oară!) pledoaria pentru mândria şi demnitatea românilor ortodocşi din zona Moldovei, care de la Petru Muşat încoace n-au primit pe pământul lor ierarhi străini. La această masă am avut onoarea să-l cunoaştem pe unul din cei mai apropiaţi prieteni ai măicuţiei Irina şi ai Mănăstirii, profesorul din Iaşi Bogdan Neculau, directorul departamentului pentru învăţământul preunivesitar de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, realizatorul emisiunilor de vineri, „Viaţa spirituală”, la Radio Iaşi, consilier în problemele tineretului şi viziuni universitare în cadrul Episcopiei Iaşului. Strângându-ne meseni dornici mai mult de hrană spirituală, am avut parte de revelaţia comunicării cu distinsul profesor ieşean, cu feţele bisericeşti, cu ieromonahul Varlaam Nechifor, stareţul mănăstirii Dejani „Acoperământul Maicii Domnului” (Făgăraş)… Doamna Consul General Irina Loredana Stănculescu a discutat cu profesorul de la Iaşi despre relaţiile cu demnitari din regiunea Viniţa (se află în circumscripţia Consulatului General al României la Cernăuţi) şi visul său de a înfiinţa, pe lângă Universitatea din Cernăuţi, o filială a Universităţii din Iaşi. De fapt, am înţeles că nu e doar un vis, ci un proiect purtat deocamdată în gând, dar pe care sperăm să-l promoveze pe făgaşul realizării, dacă ni l-a făcut cunoscut într-un loc sfânt, cum este pentru noi Mănăstirea Voroneţ. După o plimbare sub clar de lună plină în jurul Mănăstirii, stareţa Gabriela ne-a invitat să urcăm scările spre valorosul tezaur de carte şi documente, păstrate în originala bibliotecă a sfântului lăcaş. Aici aş menţiona că Ştefan cel Mare a dăruit ctitoriei sale, înălţate spre lauda purtătorului de biruinţă, sfântul mucenic Gheorghe, nu numai moşii, ci multe şi valoroase cărţi, cel mai relevant fiind Tetraevanghelul din 1490. Încă din epoca ştefaniană porneşte tradiţia obştii monahale de a păstra şi preţui tezaurul de carte. Biblioteca, ce poartă numele „Petru Comarnescu”, istoricul de artă şi filosoful care a dorit şi după moarte să rămână aproape de Voroneţ, trezeşte admiraţie oaspeţilor mănăstirii nu numai datorită fondului valoros de carte, ci şi modernei ei amenajări în containere mobile. Ideea i-a venit stareţei Irina Pântescu după ce a admirat o astfel de bibliotecă în Anglia, la Oxford. Pe rafturile bibliotecii se păstrează documente ce atestă istoria mănăstirii şi obiecte valoroase primite în dar de la închinători. Însoţitoarea noastră prin această neasemuită avere, stareţa Gabriela, ne-a arătat o icoană a Sfântului Gheorghe, din anul 1842, care ar trebui să fie restaurată.

În zorii Floriilor dangăte vestitoare de bucurie, asemenea osanalelor înălţate lui Hristos la intrarea în Ierusalim, ca simbol al smereniei, călare pe mânzul unei asine, ne-au chemat la sfânta liturghie. Pe podiumul împodobit cu crengi de brad, înviorate de feeria florilor vii şi cele de pe covoarele iscusitei meşteriţe Victoriţa Platon (mama stareţei Gabriela), ca o purificare, pentru a intra cu sufletele primenite în Săptămâna Patimilor şi a păşi pregătiţi spre Înviere, a început slujba soborului de preoţi, în frunte cu Preasfinţitul Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, cucernicul părinte a rostit cuvânt de învăţătură despre smerenia care învinge, despre cum se poate birui şi depăşi răul atunci când pierzi, evocând scena intrării lui Iisus în Ierusalim ca împărat al smereniei, aducându-l ca model de veşnică izbândă pe biruitorul mucenic Gheorghe, dar şi exemple din propria-i viaţă, când a trebuit să-şi învingă mândria şi să primească resemnat creştineşte nedreptatea, lăsând la judecata lui Dumnezeu pe răuvoitori. În cuvântul liturgic a fost pomenit cu pioşenie ÎPS Pimen, regretatul povăţuitor al obştii Voroneţului, au fost adresate mulţumiri monahiilor pentru inima bună şi privegherea valorilor mănăstirii, recunoştinţa fiind îndreptată şi către închinători, pentru cinstitele daruri. Un moment cu totul special a fost prezenţa şefului misiunii diplomatice a României la Cernăuţi, dna Irina Loredana Stănculescu venind cu daruri înnobilate de har – o icoană a Sfântului Gheorghe şi cele două cruci pentru stavroforele Irina Pântescu şi dr. Gabriela Platon din partea Mitropolitului Bucovinei şi Cernăuţiului, ÎPS Meletie, – un gest semnificativ, amplificat de emoţii ziditoare în dragoste pentru Bucovina din partea doamnei Consul General, care spune „la noi acasă”, atunci când vorbeşte de Cernăuţi.

După sfânta liturghie, oaspeţii au fost invitaţi la o agapă frăţească, la bogata masă de post simţindu-se gustul estetic şi talentul culinar al proinstareţei Irina Pântescu. Nu ne-a fost uşor să ne desprindem din acest tărâm de frumuseţe, să ieşim din beatitudinea măicuţelor, care prin invitaţia de a le împărtăşi bucuria ne-au prilejuit întâlnirea cu prieteni dragi din Suceava – scriitoarea Doina Cernica, dna Maria Olar, preşedinta Fundaţiei „Leca Morariu”, Ovidiu Vintilă, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni, şi soţia sa, Isabel, inspector şcolar general la Inspectoratul Suceava, profesoara Carmen Cornelia Balan şi încă mulţi alţii cu care ne-am înnemurit în îmbrăţişarea albastrului de Voroneţ.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: