Bucuria Învierii Domnului, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava

Învierea Domnului sau Sărbătoarea Bucuriei, cel mai important şi cel mai aşteptat praznic al creştinătăţii, a fost sărbătorită cu multă emoţie în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

ÎnDuminica Sfintelor Paşti, 2 mai 2021, la miezul nopţii, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, a săvârşit slujba Învierii, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou. Înaltpreasfinţia Sa a oferit Lumina Sfântă credincioşilor prezenţi, adresându-le apoi acestora salutul bucuriei: „Hristos a înviat!”.

Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă de la Bucureşti de părintele arhim. Serafim Grigoraş, stareţul MănăstiriiSfântul Ioan cel Nou, şi de părintele Viorel Ilişoi, consilier eparhial, cu un avion de mici dimensiuni, fiind întâmpinată sâmbătă seara pe Aeroportul Internaţional „Ştefan cel Mare” din Suceava de o delegaţie a Arhiepiscopiei condusă de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. De aici, Lumina din Biserica Sfântului Mormânt a fost trimisă în bisericile din întreaga eparhie.

După oficierea slujbei Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, alături de soborul slujitor, a săvârşit Sfânta Liturghie pascală la altarul special amenajat în curtea MănăstiriiSfântul Ioan cel Nou – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava. Răspunsurile liturgice au fost date de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou”, dirijată de părintele Ionuţ Lucian Tablan Popescu.

Părintele protos. Paraschiv Dabija, Vicar-Administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a dat citire cuvântului pastoral al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Învierea lui Hristos – Arvuna învierii noastre.

La finalul Sfintei Liturghii au fost binecuvântate coşurile cu pască aduse de credincioşi.

Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos a continuat, începând cu ora 12, cu slujba specială a Vecerniei de Paşti, numită şi „A doua Înviere”, oficiată de Înalt-preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită în unsprezece limbi ale pământului. Ierarhul a fost înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale, precum şi clerici din cadrul Centrului Eparhial.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic a adus în atenţia credincioşilor prezenţi aspecte legate de marea sărbătoare prăznuită astăzi. „Paştile este sărbătoarea Învierii lui Hristos şi temelie a învierii noastre. Sfântul Apostol Pavel, pentru a elimina confuzia între Paştile iudeilor, care amintea de eliberarea lui Israel din robia egiptenilor, precum şi de trecerea din Marea Roşie spre Pământul Făgăduinţei, spre Canaan, şi Paştile creştinilor, scria celor din Corint: «Iată, Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi, să prăznuim deci, nu cu aluatul cel vechi, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului.» (I Corinteni 5, 7-9). Se vorbeşte adesea că Învierea este cea mai mare minune a Fiului lui Dumnezeu. Aş vrea să fac precizarea că faptul că Hristos a înviat nu este o minune; ca Dumnezeu nici nu putea să moară, ci doar ca om. Minunea constă în faptul că Dumnezeu S-a întrupat. Întruparea nu s-a vrut a fi un spectacol impresionist, ci Hristos S-a întrupat ca să se poată întâlni cu moartea în propria-i zidire şi astfel să o desfiinţeze. Numai El era cel care putea să abroge pedeapsa cu moartea. «În ziua în care veţi mânca din pom cu moarte veţi muri.» (Facerea2, 17). Sau: «Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce. » (Facerea3, 19). I-a făcut pe urmaşii celor care au călcat porunca Sa, cum spune Sfântul Evanghelist Ioan, prin Înviere, liberi de păcat şi de moarte.”

În continuare, Înaltprea-sfinţia Sa a prezentat argumente cu privire la învierea celor adormiţi. „Cât priveşte învierea morţilor, ea nu este o invenţie omenească, ci ea a fost anunţată de Dumnezeu prin gura profetului care zice: „Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot. Şi mi-a zis Domnul: «Fiul omului, vor învia, oasele acestea?» Iar eu am zis: «Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta.» Domnul însă mi-a zis: «Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul.» Proorocit-am deci cum mi se poruncise. Şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele. Atunci mi-a zis Domnul: «Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!» Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.” (Iezechiel 37, 1-10) Fără această viziune a învierii morţilor nimeni nu îşi poate explica misterul bucuriei de Paşti, care anticipă învierea cea de obşte. Învierea este o lucrare a lui Dumnezeu prin puterea dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt. Reunirea sufletului cu trupul, la înviere, deşi este o taină a lui Dumnezeu, nerevelată încă, teologii au încercat să o explice prin intermediul fizicii moleculare.”

Părintele Arhiepiscop a vorbit şi despre taina Învierii ca mister al veşniciei care nu se cere a fi descoperit deocamdată. „Trupul Mântuitorului, după Înviere, avea însuşiri cu totul noi şi deosebite. Era un trup spiritualizat, îndumnezeit, pregătit pentru a se încadra legilor veşniciei. Învierea este de altfel un mister al veşniciei; teologia morţii şi învierii nu se învaţă din cărţi la şcoală şi, spun Sfinţii Părinţi, «tainele se primesc prin credinţă şi contemplaţie şi trebuie să rămână taine». Nu striviţi corola de minuni a lumii, spune poetul. Credinţa se referă la realităţi care depăşesc puterea noastră de înţelegere. (…) Sunt realităţi supra logice, metalogice sau alogice. Învierea rămâne o taină, un paradox şi o antinomie care nu lasă loc speculaţiilor şi explicaţiilor raţionaliste.”

În continuare, ierarhul a amintit argumentele vii şi argumentele tăcute care dau mărturie despre Învierea lui Hristos, subliniind faptul că Mântuitorul Hristos s-a arătat numai celor care au crezut în El.

În încheiere, Înaltprea-sfinţia Sa a făcut un îndemn la încrederea în Înviere, la intrarea în bucuria vieţii.

IRINA URSACHI, ArhiepiscopiaSucevei.ro

Foto: ArhiepiscopiaSucevei.ro

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: