Un erou uitat

Când plecam spre şcoală mă întâlneam în fiecare dimineaţă cu un alt participant la război. Îl chema Irimia Petru, poreclit Peciu. Nu ieşea în evidenţă prin înălţime, putere, ci prin chipul său luminos. A fost cel mai grozav luptător din cadrul Regimentului 16 Fălticeni. A fost decorat pentru faptele sale atât de mareşalul Ion Antonescu, cât şi de regele Mihai. Pe front, se băga în luptă acolo unde primejdia era mai mare. Una din medaliile primite a fost „Cruciada împotriva comunismului”.

După instaurarea regimului comunist evita să vorbească despre faptele sale de arme. Şi-a îngropat medaliile, iar brevetele le-a ascuns în locuri numai de el ştiute.

Într-una din zile m-a invitat să-i văd grădina din jurul casei. Era o splendoare de grădină; parcă fusese gândită şi realizată de un grădinar francez. Aici erau cultivate toate legumele posibile. Grădina era irigată gravitaţional cu apa râului Brădăţel, care era adusă prin mici canale.

M-a invitat să mă aşez pe o bancă, după care a adus o cană de “vin de streaşină”. M-a întrebat direct:

 – De unde ştii matale de faptele mele de arme?

– De la camarazii matale, care în permanenţă îţi laudă curajul şi vitejia manifestată pe câmpul de luptă. Ei mi-au spus că aţi luptat atât în Campania din Est, cât şi în Campania din Vest.

– Vezi matale, în ţara noastră se construieşte comunismul şi eu am fost decorat cu medalia „Cruciada împotriva comunismului”. Dacă ar afla comuniştii ăştia din sat cu ce medalie am fost decorat, cu siguranţă că aş înfunda ani grei de puşcărie. De aceea evit să ies în lume, prefăcându-mă că sunt grav bolnav. Singura mea preocupare e să stau toată ziua în această grădină, pe care o îngrijesc ca ochii din cap.

Eu, domnule profesor, aşa îmi place să-ţi spun, am văzut cu ochii aceştia ai mei toate grozăviile pe care le poate aduce războiul. La Stalingrad, Odesa, Cotul Donului sau Kursk a fost iadul de pe pământ. Morţii puteau fi număraţi cu miile, iar duhoarea cadavrelor cuprinsese parcă întreg pământul. În afara ciorilor, toate păsările ocoleau mormanele de cadavre. Am fost slab înarmaţi şi dotaţi, cauze care au făcut ca mulţi dintre ai noştri să moară, fără a avea posibilitatea să se apere în faţa diviziilor de tancuri ruseşti şi a rachetelor Katiuşa.

Am avut pe parcursul războiului şi câteva permisii acordate după fiecare medalie primită. Când am venit în sat aveam pieptul plin de decoraţii româneşti şi germane, în mijlocul lor stând „Crucea de Fier”, care mi-a fost dată de comandamentul german.

Vreau să-ţi spun că un camarad al meu, Ionică Lămăşanu, doar îl cunoşti, stă în Bahnă, a fost grav rănit la o mână în luptele din Caucaz. Dorind să fie reformat, adică lăsat la vatră, şi pensionat ca invalid de război, mi-a cerut să-i împrumut medaliile, când va pleca la Bucureşti pentru a fi verificat de comisia specială. Şi aşa “blindat” cu medaliile mele a plecat spre Bucureşti. Pe drum şi în Bucureşti toţi se dădeau la o parte din calea lui şi îl salutau. Toţi şuşoteau, spunând: „Uite un erou! Uite un erou!”.

Şi aşa, cu medaliile mele care au uimit comisia, Ionică Lămăşanu a fost reformat şi pensionat, ba mai mult, comisia i-a înmânat un certificat de mutilat de război în care specifica: “Erou al războiului nostru sfânt”.

Războaiele au fost o nenorocire pentru generaţia noastră, aşa cum Primul Război Mondial a fost o nenorocire pentru taţii noştri. Vedeţi, conducătorii statelor lumii nu au învăţat nimic din aceste catastrofe.

Uitaţi-vă câţi oameni mor astăzi în Vietnam, câte suferinţe s-au abătut asupra acestui popor din cauză că americanii vor să-şi impună sistemul lor, iar ruşii sistemul lor.

Să-ţi mai spun ceva, domnule profesor. Şeful de post din comuna noastră a aflat ceva vag de faptele mele de arme din timpul războiului. Auzise el ceva de medaliile primite, dar eu i-am spus că sunt scorneli şi minciuni ale oamenilor, singura medalie primită fiind „Bărbăţie şi credinţă”. Mi-a solicitat să devin informatorul miliţiei, dat fiind faptul că locuinţa mea se află într-o zonă strategică. De aici l-aş fi putut informa când veneau mălinarii cu lemne de foc şi scânduri, cine a trecut noaptea cu căruţele încărcate cu porumb şi cartofi de pe tarlalele CAP-ului „Albina” şi câte şi mai câte. Am reuşit cu greu să scap de el, motivând că eu nu ies în sat la magazin sau crâşmă, fiind bolnav de tuberculoză. Când a auzit că sunt bolnav de tuberculoză, a evitat să mai stea de vorbă, a sărit în sus spunându-mi: „De ce dracu nu mi-ai spus? Du-te în p… mă-tii, cred că mi-ai dat şi mie bacilul lui Koch!”.

Şi uite aşa, cu minciuna asta am reuşit să mă strecor şi eu printre timpurile rele pe care le-am trăit. Te rog să nu dezvălui nimănui cele discutate şi poate într-o zi o să-ţi arăt medaliile şi brevetele. Vezi matale, trăim nişte timpuri în care nu ni se acordă nici măcar o recompensă bănească pentru că am luptat cinci ani de zile pentru România. Am auzit de la radioul „Europa liberă” că până şi germanii, care au dezlănţuit acel măcel, primesc pensii de veterani de război. La noi, ca la nimenea.

Eşti tânăr şi să ştii că şi comunismul va cădea; până la urmă tot americanii câştigă, ei au banul lumii. Comuniştii ne-au răpit până şi pământurile pe care taţii noştri le-au dobândit prin reforma făcută de regele Ferdinand în urma Primului Război Mondial. Dacă nu erau ruşii şi străinii care s-au cocoţat la conducerea ţării, alta ar fi fost soarta noastră în lume, dar aşa, stăm închişi ca într-un ţarc şi proslăvim nişte aventurieri pe care propaganda i-a transformat în eroi, iar pe mine, ce am luptat în Campania din Est, duşman al URSS.

Am meditat mult asupra celor spuse de acest mare erou şi, în cartea „Tradiţii ostăşeşti în Horodnicenii Sucevei”, i-am publicat toate brevetele şi medaliile ce mi-au fost date de fiul său, Irimia Pavel.

Mi-a rămas în memorie ca un om care şi-a iubit ţara şi căruia nu i s-au acordat recompense băneşti sau materiale. Şi câţi ca el nu a avut acest neam al nostru, statornicit de Dumnezeu între neamuri hrăpăreţe şi dornice de a ne ocupa ograda!

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: