Premieră la Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava

Spectacolul „Cântăreaţa cheală” de Eugen Ionescu

Celebra „Cântăreaţa cheală” a lui Eugen Ionescu (Eugene Ionesco), text ce marchează debutul marelui dramaturg, considerată piesa care inaugurează teatrul absurdului, este montată la teatrul sucevean de regizorul Alex Bogdan.

Noutatea acestui spectacol este că se joacă cu publicul pe scenă, foarte aproape de actori. Din acest motiv numărul de locuri este redus, iar pentru a răspunde tuturor solicitărilor de bilete, spectacolul va beneficia de trei premiere, în zilele de 16, 17 şi 18 aprilie, de la ora 19.00.

Potrivit informaţiilor transmise de Teatrul „Matei Vişniec”, „Cântăreaţa cheală” (La Cantatrice chauve), este montată pentru prima dată la 11 mai 1950, la Théatre de la Huchette, în regia lui Nicholas Bataille. După un număr impresionant de interpretări, spectacolul jucându-se aproape 40 de ani, ceea ce constituie un record absolut de longevitate pe o scenă pariziană, celebrul text al lui Ionesco devine foarte apreciat şi primeşte Premiul „Moliere d’honneur”.

După cum mărturiseşte autorul în „Note şi contranote”, „Cântăreaţa cheală” este o imagine a societăţii burgheze care trăieşte cu idei primite de-a gata, care se conformează şi devine una automatizată.

Textul lui Ionesco este format din expresii standard şi clişee verbale tocite, scriitorul inspirându-se se pare de la automatismul expresiilor din manualul de limba engleză, limbă pe care dorea s-o înveţe.

Echipa de producţie:
Autor: Eugene Ionesco
Traducerea: Vlad Russo şi Vlad Zografi
Regia: Alexandru Bogdan
Scenografia: Tudor Prodan
Compozitor: Mischa Blanos
Distribuţia: Clara Popadiuc, Cătălin Ştefan Mîndru, Delu Lucaci, Cosmin Panaite, Diana Lazăr, Răzvan Bănuţ şi copiii Răzvan Bocăneţ şi Tamara Ursache
Spectacolul debutează cu monologul dnei Smith care face o incursiune detaliată în meniul de cină al familiei, în timp ce dl Smith este, aparent, absorbit de lectura unui ziar şi total dezinteresat de prezentarea soţiei sale. La această cină în familie iau parte şi copiii celor doi, care sunt nişte personaje pline de viaţă, dar, în acelaşi timp, nişte apariţii stranii. Cuplul Smith îi primeşte în vizită pe domnul şi doamna Martin care descoperă stupefiaţi că sunt soţ şi soţie. Personajele sunt banale şi mecanice şi folosesc un limbaj aberant, dar cu conotaţii profunde. Cei patru vor primi mai târziu o vizită din partea Căpitanului de pompieri care întreabă, cu interes, despre posibilele incendii declanşate în oraş, fiind extrem de trist pentru că nimic nu arde nicăieri, întrucât „incendiile se importă mai greu. Prea multe taxe”. Întâlnirea dintre Mary, menajera familiei Smith, care pare o persoană normală şi echilibrată, şi Căpitanul de pompieri este un moment de adevăr, în contrast cu cele două cupluri, care reprezintă tipologii umane lipsite de umanitate şi de orice valoare, însă acest moment este unul scurt, din păcate degradarea lumii fiind inevitabilă.

Putem observa încă de la început una din dramele prezentate în acest spectacol – lipsa de comunicare – dialogurile purtate între cuplul Smith şi cuplul Martin susţinând faptul că cei patru, pentru că au uitat cum să gândească şi nu mai ştiu să simtă, au uitat, astfel, cum să comunice cu adevărat. Aceste personaje sunt, de fapt, nişte frânturi ale unei societăţi lipsite de orice valori esenţiale, unde aspectul uman este pe ultimul loc, unde se întâlnesc clişee şi mult snobism.

Este aproape imposibil să faci un rezumat al firului epic al piesei şi nu există judecăţi sau comportamente care să intre în conflict, ci replici banale, un limbaj absurd şi incoerent, încărcat de un sens profund, toate acestea fiind înşiruite fără nicio logică, ducând către lipsa unei comunicări reale între personaje. Tragicul transpare din orice formă a cotidianului ridicol, pentru că suntem permanent pândiţi şi apoi dominaţi de spaima de necunoscut, înţeles în cele mai diverse forme.

Regizorul Alex Bogdan: „Această perioadă prin care trecem este, într-un anumit fel, absurdă”

Despre spectacolul „Cântăreaţa cheală” ne vorbeşte, cu emoţie, regizorul Alex Bogdan: „Ca fiecare dintre noi, simt că această perioadă prin care trecem este, într-un anumit fel, absurdă. Izolaţi de ceilalţi şi, poate cel mai grav, izolaţi de noi înşine. Cred că teatrul este o instituţie a sufletului şi avem nevoie să putem consemna, prin teatru, incredibila perioadă prin care trecem. Este motivul pentru care am ales piesa lui Eugene Ionesco. Încerc, prin acest spectacol, să arăt că piesa lui Ionesco nu este deloc absurdă. Că personajele stricate, răpite de vitalitatea unui plan de viitor suntem chiar noi. Speriaţi, suspicioşi, agresivi, întorşi de la umanitate, repetitivi şi însinguraţi. Mi-aş fi dorit să vă spun că o să vedeţi o comedie, dar nu pot să ignor ce simt acum în legătură cu lumea. Şi cred că şi dumneavoastră, dacă o să veniţi la spectacolul nostru, o să simţiţi cât de importantă e vindecarea sufletului prin teatru. Dacă după «Cântăreaţa cheală» o să puneţi câteva întrebări, dacă o să fiţi mai buni, mai calzi cu ceilalţi, dacă acasă, în intimitatea voastră, o să vă deschideţi mai mult şi n-o să vă fie frică să fiţi vulnerabili, cred că ne-am atins un pic misiunea”.

Alex Bogdan, tânăr actor şi regizor, care a colaborat cu teatrul sucevean şi în 2017, atunci când a realizat spectacolul „Zadarnicele chinuri ale dragostei”, după William Shakespeare, este absolvent al studiilor de Master în Arta Actorului la UNATC, prof. Gelu Colceag, şi licenţiat în actorie al Universităţii Hyperion, clasa profesorilor Rodica Mandache şi Eusebiu Ştefănescu. Din 2019, Alex Bogdan studiază regia la UNATC, în Bucureşti. În cariera sa de actor, Alex Bogdan performează pe scenele celor mai importante teatre din Bucureşti: Odeon, Teatrul Naţional, Teatrul de Comedie. Din 2017 a devenit actor al Teatrului Mic din capitală şi de câţiva ani este trainer la Festivalul de Teatru pentru adolescenţi Ideo Ideis. Îndrăgitul actor, care prezintă din 2016 prestigioasa Gală Gopo, deţine din 2001, un titlu de campion naţional la atletism, cu un record pentru proba de octatlon, la categoria de vârstă Juniori III. Debutul regizoral al lui Alex Bogdan are loc odată cu premiera spectacolului „Happy end” pe care l-a montat la Godot Café Teatru din Bucureşti, în 2014. Se remarcă apoi ca regizor prin spectacolul „Frig”, pe care l-a montat, în 2016, la Unteatru, în Bucureşti. Actor carismatic, cu o personalitate versatilă, Alex Bogdan face parte din distribuţia filmului regizat de Radu Jude – „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (Bad Luck Banking or Loony Porn) proaspăt premiat cu Ursul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. Publicul îl mai poate vedea pe Alex Bogdan şi în alte filme produse în România: „Inimi cicatrizate”, „Ana, mon amour”, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” şi „5Gang”.

Eugene Ionesco, cel mai mare dramaturg al secolului XX

Eugene Ionesco, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi, promotor al literaturii şi teatrului absurdului, este considerat cel mai mare dramaturg al secolului XX. Eugene Ionesco, cel despre care criticul literar Vladimir Streinu spunea că „şi-a construit, în teatrul contemporan, o glorie mondială” a marcat literatura modernă prin textele sale dramaturgice precum: „Regele moare”, „Cântăreaţa cheală”, „Rinocerii”, „Scaunele”, „Lecţia” sau „Noul locatar”. Practic, numele său se confundă în întreaga lume cu teatrul absurd, iar textele sale sunt jucate în teatre din toate colţurile lumii.

Prin revoluţia culturală pe care a provocat-o, prin teatrul absurdului şi recunoaşterea valorii operelor sale, Eugene Ionesco a devenit membru al Academiei Franceze în anul 1970, primind şi distincţia de Cavaler al Legiunii de Onoare.

Eugene Ionesco a fost distins de-a lungul vieţii cu o serie de premii şi medalii. În anul 1987 a fost distins cu medalia de onoare a oraşului Paris şi alte două medalii de aur ale oraşelor Saint-Etienne şi Saint-Chamond; la 7 mai 1989 a primit Premiul Moliere, iar la 30 decembrie 1989 Eugene Ionesco, alături de Emil Cioran, a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor Francezi.

Personalitatea complexă a dramaturgului şi opera sa au reprezentat subiectele a nenumărate cărţi şi studii, teze de doctorat sau colocvii internaţionale, filme şi festivaluri, fiind dezbătute temele predominante pe care le-a abordat, izolarea, singurătatea, falsitatea şi obsesia morţii – considerate forţa motrice a operei lui Eugene Ionesco. Pornind de la moartea gândirii, a limbajului sau cea neînţeleasă şi neacceptabilă a individului, autorul creează, în mod paradoxal, comicul, printr-un teatru-joc, liber şi pur, dar straniu şi în acelaşi timp sincer şi provocator.

Tudor Prodan, cel care realizează decorul şi costumele pentru spectacolul „Cântăreaţa cheală”, a absolvit, în 2010, Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti. În cariera sa de scenograf, Tudor Prodan a colaborat cu regizori şi artişti renumiţi cum ar fi Radu Afrim, Florin Piersic Jr. sau Radu Iacoban.

Universul sonor al spectacolului este compus de Mischa Blanos, absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, secţia interpretare pian, şi al Universităţii Canterbury UK – Facultatea de Muzică şi Arte Performative. Tânărul muzician face parte din noul val de muzicieni neoclasici şi aduce un element de noutate pe piaţa muzicii contemporane, îmbinând pianul cu drum machine-ul, muzica electronică şi tehnologia, rezultatul fiind un mix unic între acustic şi electronic. (N.B.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: