Lipsa efortului intelectual e o pierdere irecuperabilă

Cartea, lăsată pe noptieră, cu un semn în ea ca a doua zi, înainte de somn, să se revină fie şi la câteva pagini citite, astăzi este din ce în ce mai mult înlocuită cu mobilul. Nu am pretenţia şi nu mă apuc să critic ce obiect se foloseşte ca mijloc de informare – un obiect mai vechi cu foi pe care le muţi, delicat şi cu o răbdare cuminte, până se termină ultimul cuvânt, sau mişcarea aşa cu degetul pe un ecran lucitor a unui calup de informaţii, amestecate cu imagini de ultimă oră, care dispar într-o oră. Gândindu-mă la fond, nu la formă, cred că, indiferent din ce sursă culegi informaţia, important este ca ea să fie cu folos. Al doilea obiect, mobilul, aproape că a devenit pentru mulţi o adicţie. Necesar într-o vreme pe care tot noi o grăbim ca să nu ştiu ce şi nu ştiu cum cantitatea să întreacă orice măsură, „generaţia cu cheia la gât”, copii sprinteni şi sănătoşi mental, crescuţi în voia timpului, este înlocuită cu generaţia cool. Ei au căşti în urechi, sunt absenţi la ivirea ghioceilor şi a sosirii primăverii, sunt mereu cu privirea în buric, peste care îşi ţin mobilul, plimbându-şi degetele pe ecranul mişcător în sus şi în jos.

Din martie 2020, acestor tineri, învăţând la distanţă, dependenţa de mobil (sau de alt gadget, că nici nu mai contează denumirea neologică) li se insuflă prin intermediul programului şcolar. Ţinuţi obligatoriu în faţa computerului, a tabletei sau a mobilului, adicţia nu mai are vindecare.

Astăzi orice căutare a informaţiei, indiferent de domeniu, este găsită printr-un „copy-paste”. Citirea e pe diagonală, cu muzica la maximum în căşti, cu iluzia că poţi realiza o sarcină dificilă, creierului însă nu i s-a mişcat niciun neuron. Uneori, informaţiei, care ne vine de-a gata, uităm să-i punem ghilimele, pentru a răsplăti munca autorului fără a-l lăsa în anonimat, dar şi pentru a nu săvârşi un furt intelectual. Câţiva elevi au imitat o piesă de I.L. Caragiale, înscenată de un renumit teatru, în rolul principal era Florin Piersic, pe care au copiat-o de pe Youtube. Întrebaţi fiind cine e autorul, elevii au răspuns că ei au jucat-o, celelalte sunt detalii. Tot ce ne oferă sursele digitale este pentru a economisi timpul. Acesta este un mare avantaj economic. Are câştig de cauză în acest sens şi sistemul nostru cognitiv?

Omul e o fiinţă spirituală, iar lipsa efortului intelectual, a culturii literare, a achiziţionării bunurilor spirituale sunt pierderi irecuperabile. Este adevărat că nu în venele fiecăruia curge sânge de elitist, dar foamea şi setea de cultură cred că ar trebui să le simtă oricine. Averea bunei educaţii, despre care a scris în cartea sa Teodor Baconschi, diplomat şi om de cultură, ar trebui să fie o achiziţie în fiecare familie. Nu e nevoie să descoperi alte planete în căutarea bunei educaţii, e mai simplu să deschizi o carte – ceea ce poate fi la îndemâna oricui. Eşti ceea ce citeşti, se spune ades, dar se citeşte din ce în ce mai puţin. Am uitat din neatenţie câteva cărţi bune într-o altă sală de clasă. Au stat acolo neatinse până le-am găsit. Mulţi tineri, pe care i-am întrebat despre rostul cărţii şi al lecturii, au confirmat rolul lor uriaş de important, dar teoria asta în 2021 este prea puţin valorificată, pe lângă numărul suficient de mare al bibliotecilor de la noi. Recomandarea despre cărţile ca-re-ţi schimbă viaţa este de la un cititor elitist – Mihai Neamţu, scriitor, filosof şi teolog român. După o listă lungă de cărţi în formarea unui tânăr, începând cu vârsta copilăriei (Pinocchio de Carlo Colldoni, Legendele sau basmele românilor de Petre Ispirescu, Cartea junglei de Rudyard Kipling, Amintiri de Ion Creangă, Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, Jonathan Swift, Daniel Defoe, Fraţii Grimm, Mark Twain, A. A. Milne (Winnie-the-Pooh), Lewis Caroll, Hector Malot, Jules Verne, Charles Dickens, Ionel Teodoreanu), apoi cele potrivite adolescenţei care, menţionează scriitorul, „face bună companie cu operele lui Cehov (maestrul decenţei burgheze), Gogol (moralistul rus), Tolstoi (filosofia istoriei), Dostoievski (psihologia adâncurilor), cititul te face mai frumos şi te ajută să vorbeşti la fel de frumos. „Când vorbeşti mult şi n-ai vocabular, reiterează Mihai Neamţu, e ca şi când ai umbla dezbrăcat pe stradă”.

Silvia STRĂTILĂ

Chişinău 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: